Ana Blandiana: "Fenomenul Piata Universitatii a fost mult mai important decat am crezut noi atunci"

Scriitoarea Ana Blandiana, unul dintre principalii actori in demonstratiile din 1990 din Piata Universitatii, vede dupa 30 de ani evenimentele de atunci ca mult mai importante decat au crezut la acel moment manifestantii. Poate tocmai pentru ca a fost infrant, sustine ea, Fenomenul "Piata Universitatii" a ramas ca un moment extrem de important istoric si prin influenta lui de ordin moral si politic.

Dupa ce mai multe saptamani a fost unul dintre principalii vorbitori din Piata Universitatii, in perioada 13 - 15 iunie 1990, Ana Blandiana se afla la Montreal alaturi de scriitorul Octavian Paler, de jurnalistul Petre Mihai Bacanu si de publicista si disidenta Doina Cornea.

"Eram la prima intalnire a Academiei Romano-Americane, o institutie importanta a exilului romanesc, care a functionat zeci de ani si care, de data asta, pentru prima data, invita si oameni de cultura din Romania. Se deschidea sesiunea academica exact in ziua de 14. In momentul in care urma sa inceapa, spre surprinderea noastra, am gasit foarte multi ziaristi, mult prea multi pentru o manifestare culturala".

Jurnalistii erau prezenti pentru ca aflasera ce se intampla in Romania si totul s-a transformat intr-o discutie despre ce se intampla in tara.

"Cel mai important lucru pe care mi-l amintesc este ca televiziunea nationala dadea, la fiecare ora, la stiri, un montaj impresionant in care se vedeau, in zorii zilei de 14 iunie, in fata Teatrului National din Bucuresti, mineri intinsi, dormind probabil. Pe trotuar a trecut o femeie marunta, inscarcinata si cu un copil de maxim patru ani de mana. Nu se auzea ce vorbea femeia, dar se vedea ca le-a spus ceva minerilor. Doi dintre ei s-au ridicat, au alergat spre ea si au zmucit-o incat ea s-a rostogolit intr-o parte si copilul in cealalta, apoi unul dintre ei a alovit-o in burta cu bocancul. Aceasta scena care dura 1 minut si jumatate era pe fondul unui ras al lui Silviu Brucan, care era aratat, la inceput, ca unul dintre organizatorii mineriadei. Iar acest ras era, in mod evident, multiplicat. Totul parea de-a dreptul satanic".

Ziaristii prezenti la conferinta vazusera acele imagini i-au intrebat pe romani: "Cum poate un barbat sa loveasca o femeie cu bocancul in burta? Asta nu e ceva ce tine de politica, puteti sa ne explicati?".

"Noi asta nu puteam sa explicam. Niciodata nu mi s-a intamplat sa fiu atat de pierduta in fata unui ziarist care pune o intrebare. Aceasta intrebare profund umana era fara raspuns. Si acum este fara raspuns".

Despre unele dintre imaginile prezentate in documentarul "Piata Universitatii, Romania" al lui Stere Gulea, ea a precizat: "Sunt de-a dreptul misterioase: pe de o parte, exista cei care au bate si care lovesc sau incearca sa loveasca tinerii si, pe de alta, exista unul sau doua personaje care incearca, tot cu bata in mana, sa pareze loviturile. In mod evident, minerii nu erau toti mineri. Poate ca nu erau majoritatea mineri. Iar cei care ii dirijau probabil nu voiau sa fie si morti, ceea ce ar fi agravat vinovatia in fata restului lumii. A fost cu adevarat un moment misterios si teribil al istoriei noastre".

Ana Blandiana a amintit si de actorul Dragos Paslaru, prezent in acele zile in Piata. El i-a povestit ca a fost agresat de mineri si luat de acestia. In acelasi timp, in jurul lor erau bucuresteni care ii aclamau pe mineri, iar in spatele lui, un batran "cu o figura blanda", care ducea o bicicleta cu roata careia il lovea in mod repetat "cu o placere sadica" in spatele genunchiului.

"I se parea ingrozitor ca era evident ca ii face placere sa faca asta. Multi au fost asa si asta dovedeste ce capacitate are manipularea. Atunci nu exista inca notiunea de fake news".

Dupa 30 de ani, "Fenomenul Piata Universitatii" a fost, spune Blandiana, "mult mai important decat am crezut noi atunci".

"Atunci eram constienti ca suntem o minoritate fata de populatia tarii, dar tocmai pentru ca atunci era foarte aproape de Revolutie si era o subliniere extraordinara a faptului ca tara se impartise in doua si ca Revolutia nu asigura pur si simplu realizarea statului de drept. Romanii erau impartiti - si asta a durat enorm de mult timp si exista urmari chiar si acum - intre cei care strigasera << Jos Ceausescu! >> si cei care strigasera << Jos comunismul! >> . Cei care strigasera << Jos comunismul! >> au ajuns in Piata Universitatii si, infrant, poate tocmai pentru ca a fost infrant - nici nu pot sa visez cum ar fi fost ca Piata Universitatii sa fi castigat - a ramas ca un moment extrem de important istoric si prin influenta lui de ordin moral, dar si politic asupra evenimentelor care au urmat".

Dupa Revolutia din 1989, mitinguri anticomuniste au inceput in Piata Universitatii in luna ianuarie 1990. Intalnirile pasnice au adunat zeci de mii de oameni, de la elevi si studenti la intelectuali si muncitori. De cealalta parte, in aceeasi perioada a luat amploare ideea ca "ne vindem tara". Lumea era deja impartita in doua tabere - proFSN si antiFSN. Primii ii acuzau pe cei din urma ca destabilizeaza ordinea tarii, care, in sfarsit, scapase de comunism, iar ceilalti acuzau puterea de continuarea doctrinei comuniste.

Demonstratiile pasnice au continuat in februarie si aprilie, cand s-au intensificat si au participat tot mai multi oameni, avand in vedere ca, in mai, urmau sa aiba loc alegeri prezidentiale. Demonstrantii, numiti "golani" de Ion Iliescu, erau deseori acuzati nefondat. Intr-o interventie televizata, locotenent-colonelul Calin Mateescu anunta in aprilie ca mitingurile neautorizate au adus Intreprinderii de Transporturi Bucuresti pagube de 18.000 de lei intr-o zi, iar protestatarii au fost acuzati ca au fost violenti si ca "au profanat trivialitati".

Mai multe persoane au facut greva foamei, in semn de protest, ramanand mai multe zile si nopti in piata. Primele incidente violente au fost provocate spre finalul lunii aprilie, de politie, care, intr-o noapte, a intervenit in Piata Universitatii si i-au ridicat pe cei mai multi.

Parinti ai victimelor Revolutiei, studenti, dar si personalitati din tara si strainatate au transmis, de la balconul Universitatii sau prin intermediul presei straine, mesaje celor care continuau sa se adune din piata.

Scriitorii si poetii Ana Blandiana, Florin Iaru si Mircea Dinescu, actorii Victor Rebengiuc, la acea vreme rector al Academiei de Teatru si Film, Ion Caramitru si Dragos Paslaru, regizorul Nae Caranfil, muzicienii Alexandru Andries si Cristian Paturca, profesorul Emil Constantinescu, parintele Galeriu si disidenta Doina Cornea s-au numarat printre cei care au aparut in fata multimii pentru a-si arata sprijinul si implicarea.

Dupa ce alegerile au fost castigate covarsitor de FSN si Ion Iliescu, demonstratiile din Piata si-au pierdut din intensitate. In noaptea de 12 spre 13 iunie, cand acolo se aflau in jur de 260 de oameni, multi in greva foamei, politia a intervenit violent. Ziua urmatoare, presedintele Iliescu i-a chemat pe mineri pentru a "reocupa" Piata Universitatii. Pe 15 iunie, el le-a multumit "pentru ce ati demonstrat in aceste zile". Oficial, au fost inregistrati aproximativ 560 de raniti si 6 morti, in urma violentelor. Potrivit Asociatiei Victimelor Mineriadelor, au fost 762 de raniti, conform listelor spitalicesti.

Un alt personaj important, inculpat în dosarul Mineriadei, s-a prezentat la Parchet. Când va fi audiat Ion Iliescu

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru în perioada decembrie 1989 - iunie 1990, s-a prezentat, joi, 25 aprilie, la sediul Parchetului General, pentru a lua la cunoştinţă că a fost pus...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...