Cum poți să te asociezi cu Ștefan Mandachi. "Miracolul" prin care un bărbat a obținut o finanțare de 250.000 de euro de la omul de afaceri

Omul de afaceri Ștefan-Valentin Mandachi, fondatorul mai multor francize, printre care și cel mai mare lanț de restaurante cu specific grecesc de tip servire rapidă din România, a mărturisit într-o postare pe Facebook că este frecvent abordat de diverse persoane care au idei de afaceri și îi solicită să le fie partener și să le finanțeze.

Mandachi estimează că a primit în jur de 1.500 de astfel de propuneri în ultimii ani și se referă la omul care l-a convins să contribuie cu 250.000 de euro la afacerea pe care i-a propus-o.

"Cum poți să te asociezi cu Ștefan Mandachi"

"În ultimii patru ani am primit în jur de 1.500 propuneri de mă asocia cu diferiți parteneri în felurite afaceri. Într-adevăr, poporul român este unul foarte creativ și avem idei cu un potențial realmente uriaș. De-a lungul vremii, mi-au scris cu patimă oameni de afaceri, viitori sau auto-intitulați antreprenori, novici, experimentați, ba chiar funcționari publici sau salariați, care aveau ”comori” uriașe tăinuite-n minte: ”vreau să mă asociez cu tine, am o idee fenomenală”, ”dacă mă finanțezi, îți dau 70% dintr-o afacere de milioane de dolari”, ”am o idee absolut genială, permite-mi doar să-ți povestesc 30 minute despre ce-i vorba”, ”îți garantez că ne vom îmbogăți, am în creier o mină de aur, investește în mine și nu vei regreta câte zile vei avea!”, ”vreau doar 15 minute din viața, oare chiar cer atât de mult?”.

Ei bine, din 1500 de pretendenți, doar unul singur a reușit să mă convingă. Așadar, rata de succes ca să te finanțez este de 0,15%."

Recunosc, niciodată nu am fost suficient de pertinent în argumentația mea privind co-asocierea, dar acum voi elucida procesul și schemele prin care putem scrie istoria împreună.

Te rog în mod respectuos să citești până la capăt următoarele paragrafe! Dacă nu ești atent la ceea ce voi explica mai jos, ai o șansă de peste 99% să primești ignore + block la prima tentativă de a-mi scrie că ai idei originale, cărora își dorești arzător să le dăm viață împreună."

"Proiectele și planurile mele actuale mă țin în priză pentru următorii 25 ani"

"În primul rând, te previn: așa cum tu ești doldora de concepte, am și eu aproximativ 8-10 idei noi, care strălucesc la fel de intens în cutia mea craniană și care așteaptă în incubație să prindă contur de ani buni. Pe de altă parte, proiectele și planurile mele actuale în care sunt angrenat deja, mă țin în priză pentru următorii 25 ani (un sfert de secol).

În altă ordine de idei, am suficienți bani și suficiente afaceri care au nevoie vitală de prezența sau coordonarea mea. N-am vreo poftă de nestăvilit să mă arunc cu ochii închiși în alte combinații tenebroase. Înțelegi? Nu plâng după parteneri de geniu. Dar sub nicio formă nu exclud colaborări și nu spun nimănui ”nu!”."

"Cum se face că m-a convins actualul meu asociat"

Dar să revenim! Cum se face că m-a convins actualul meu asociat? Ce-a avut el special? Prin ce miracol a putut să obțină finanțarea mea consistentă (250.000 euro într-o primă fază și până la 1.000.000 în faza 4)? În fond, era doar un străin, pe care nu-l văzusem niciodată. Un ”biet” muritor de rând. poate chiar mai puțin dotat decât mulți dintre cei care mi-au înșirat polologhii diverse despre afacerile lor de perspectivă.

Să mă fi convins oare cu ideea genială? Cu povestea fascinantă? Cu energia sau cu ambiția sa debordantă? Cu personalitatea sa de anvergură? În niciun caz!

Să le luăm pe rând.

"Ideea genială este egală cu zero"

1. Pentru mine, ”ideea genială” este egală cu zero, atâta vreme cât planul din spatele acesteia este superficial. Ba chiar atunci când un întreprinzător mă previne plin de mister că este unicul posesor al unei prețioase idei, devin sceptic. Mă inhibă entuziasmul facil, infantil al unor visători superficiali, lipsiti de pragmatism și deconectați de realitate (și minimă educație financiară).

2. Povestea? Mă interesează foarte puțin, spre deloc. Mai mult decât atât, mă plictisește, oricât ar fi de captivantă. Petre Ispirescu este mult mai sincer și mai captivant. Lumea e plină de povestitori talentați, care dau din clanță cu stil, apoi, brusc, se împotmolesc în firul narativ al propriilor scorneli, se împleticesc în victimizare, lene, scuze și în management de grădiniță. România este bucșită de naratori supradotați, care, atunci când aterizează în jungla afacerilor, își blastămă genele de antreprenori și-și hulesc genialitatea propriilor invenții.

3. Să fi reușit să ma convingă prin energia personală, prin aura magică sau prin ambiția de nestrămutat? Nici vorbă de așa ceva! Cunosc mulți indivizi ”speciali”, ”cu aure magice” și cu ambiții colosale, care au dat cu mucii în fasole la primul simtom al suferinței, la prima durere, la primul jalon, la prima încleștare a maxilarului în fața unor micro-eșecuri.

Actualul meu asociat m-a convins cu o STRATEGIE. Atât, nimic mai mult. O strategie clară, completă, orientată spre cifre, acțiuni, obiective și responsabilități concrete. M-a convins prin logică, matematică și statistică."

"M-a determinat să ne asociem prin planul de afaceri, nu prin povești"

"Omul m-a determinat să ne asociem prin planul de afaceri, nu prin povești, nu prin fițuici, nu prin bâjbâială, nu prin frumusețea chipului său, nu prin anvergura personalității sale, nu prin atitudinea sa de mascul alfa, nu prin talentul său. Ci prin detalii, prin planificarea etapelor, prin descrierea minuțioasă a fiecărui stadiu, prin explicații evidente, răspicate și curate. Prin felierea elefantului în felii, feliile în firmituri, firmiturile în celule și celulele în atomi. (Apropox: pe coperta planului său a preluat un citat de-al meu: ”unde nu-i strategie, e doar gălăgie”).

Actualul meu asociat (avem 50%-50% dintr-o nouă companie) a muncit 7 (șapte) luni de zile la planul cu care m-a abordat. Chiar și așa, planul nu a fost cât Shogunu, ci a fost scris concis, la subiect, la obiect. Și bine a făcut! N-am nevoie de maculatură, nu mă interesează referatele de tip almanah, lipsite de esență și nu mă impresionează grosimea cotorului unui plan, ci ușurătatea cu care îl putem înfăptui împreună.

Asociatul meu a pus problema în felul următor: pe ce se sprijină afacerea noastră? Pe următorii piloni, x, y, x! Ca atare, a luat fiecare pilon, a analizat compoziția, a despicat fiecare moleculă a acestora și le-a desfoliat ca pe foițele de ceapă. Apoi mi le-a explicat în așa fel încât să priceapă și un elev de liceu din clasa a X-a.Ț

Ce întrebări i-a pus Mandachi celui pe care îl finanțează

ȚLa un moment dat, îl întreb:

- Omule, tu crezi în ceea ce-mi spui?

- Nu trebuie să cred eu, cifrele vorbesc cu mai multă acuratețe, mi-a răspuns.

Cifre! Cifre! Cifre! Planul lui este plin de cifre (explicate). ”Privește la secțiunea ”the worst scenario”, e posibil să intrăm în colaps, în următoarele ipoteze” mi-a zis. Și mi-a dezvoltat și deslușit ipotezele fără să se disculpe. Realist. Privindu-mă în ochi! Riscând să zic ”nu!”. Mi-a dezvoltat în patru pagini cât de mari sunt șansele să nu mai văd vreun leu, cu sublinierea secțiunilor ”motive și cauze de împotmolire”.

- Cum putem ieși de aici? Cum putem supraviețui? Riscăm să ne înecăm?” îl întreb pe sub sprânceană.

- Da, putem crăpa! Dacă vântul bate dinspre nord sau sud sau vest sau est, cu următoarea putere, la următoarea altitudine, cu următoarea intensitate.

Un business plan nu e o poantă. Nu e o frunză-n vânt. Nu e un referat ca să treci clasa. E o hartă precisă, elucidabilă, care te scoate din labirint (ca să nu zic din mormânt).

Echipele? Viziunea? Valorile companiei? Care-i ”de ce-ul”? Cum vor fi mobilizați oamenii? Vor fi coechipierii parte din business? Împărțim procentele cu echipa? Food cost? Labour cost? Ebitda?

Care-i crezul companiei? Oamenii noștri vor crede în el sau doar clămpănim ca să le distragem atenția de la rahatul de sub preș? E mai important clientul sau produsul? E mai important angajatul sau angajații? Care-i raționamentul din spatele planului de marketing? Avem plan de marketing sustenabil sau e gargară cu sifon?

Câte grame de hârtie igienică se consumă pe zi în medie? Puțin? Dar în zece ani în câte tone se transformă acest ”puțin”? Câte bucăți de săpun vor fi necesare salariaților? Săpun lichid sau solid? În cinci ani, săpunul nefolosit și aruncat la gunoi în câte tone se traduce?

Cât ne costă deodorantul pentru angajații care interacționează cu clienții? Detergentul cu care se vor spăla uniformele? Câte becuri estimăm că se vor sparge în fiecare an? De unde vom cumpăra aceste becuri? Cine se deplasează ca să le achiziționeze și cât ne costă? Cine ni le va înjuruba în lustre? O firmă autorizată sau un electrician din cartier?

Cât costă serverul online pe care găzduim pagina web? Care-i previziunea pentru gazul metan în semestrul 3 din anul 4 de funcționare? Dacă vine o nouă pandemie, calculele și cifrele noastre atât de concludente mai stau în picioare? Și dacă Guvernul nu oferă predictibilitate (așa cum îi este năravul)? Dar în ipoteza în care vom avea un proces, cine ne reprezintă în instanță, un avocat sau consilier juridic?

Când vom fi creditabili? Cum va arăta manualul de brand? Care sunt fonturile aprobate? Dar spațierea în corespondențe cum se face? Textele scrise bine costă. Cine le scrie? Vom avea site în engleză? Cine ni-l traduce, Google translate? Dacă transformăm totul în procente, cum arată tabelul general al previziunilor?

Cine-i portretul robot al clientului? E slab la trup sau e tras prin inelul de la butoi? Cât ar scoate din buzunar clientul nostru ca să cheltuie la noi la prăvălie? E ortodox, e ateu, e prietenos, e rigid, e corporatist, e elitist, e mâncău? Cât timp petrece pe rețelele sociale? Putem atrage generația de copii de 14 ani să ne fie clienți peste 6 ani? Dar atunci când cei care au acum 10 ani vor face majoratul, ne vor alege drept clienți? Dacă începe un război, căutăm buncăr anti-antomic pentru afacere sau ne mutăm pe alte piețe?

Reinvestim profitul sau scoatem dividende și plecăm la mare în Grecia? Cât donăm? Pe cine sponsorizăm? Dacă regimul politic migrează spre autoritarism, avem o soluție ca să ne protejăm munca la care ne înhămăm?

Dacă ne înjură pe facebook un Terchea-Berchea, cum reacționăm? Merită să reacționăm?

Cine se ocupă și cât costă ca să avem o comunicare țiplă, impecabilă?

Mina celor zece pixuri care zac pe birou în cât timp se consumă?

Cum va arăta firma noastră dupa peste 100 de ani?

- Apropox, dar dacă tu mori mâine? Ce se alege de planul nostru? Sau poate crăp eu, sau o luăm amândoi razna. Cine ne înlocuiește? Cum ne asigurăm că afacerea va funcționa fără noi la un moment dat?

Asociatul meu nu scrie ”mam dus la Spartan” sau ”a și vrea să colaborăm, dămi mai multe informații”, ci scrie, citește și vorbește în limba română. El nu m-a întrebat ”pot să te întreb ceva?” așteptând să-l întâmpin entuziasmat și bucuros de oaspeție ”da, poftiți vă rog, spuneți cu ce vă pot fi util!”, ci a scris direct, cu substanță, cursiv, coerent, asumat și autentic. Nu m-a întrebat în privat pe facebook ”cât costă franciza Spartan, vreau să deschid în Italia un restaurant” ci a intrat pe site și după ce a analizat toate informațiile din scoarță-n scoarță, a completat formularul oficial. Eu nu sunt la departamentul de relații cu clientul.

Mi-a citit toate postările, a vizionat fără excepție întreg conținutul canalului meu de Youtube, a citit Selecția de maxime pe care am scos-o, a completat integral Caietul visurilor și Caietului de strategie (chiar dacă aici avem câteva polemici).

Omul știe ce mă pasionează, cunoaște regulile elementare după care mă ghidez, a mâncat cam toate produsele de la Spartan, a dormit două nopți la Mandachi Hotel & Spa, s-a antrenat la sala mea, a înotat în piscină, știe că ocrotesc animalele și a ajutat (fără să ne cunoaștem) la găsirea de stăpân pentru doi căței. De asemenea, e la curent cu toate campaniile mele caritabile și a donat o sumă modică în Fundația ”Jeni Mandachi”.

Știe cu cine vorbește, nu trebuie să-l alfabetizez eu, nu trebuie să îl duc la grădiniță, nu trebuie să-i furnizez informații noi pe care le-am turuit ca un evanghelist pe toate canalele mele ca să-i inspir pe ceilalți.

Concluzie: sunt dispus să mă asociez cu oricine în condițiile mai sus menționate și în mod clar prefigurate. Dacă nu ai deslușit esența polologhiei mele de mai sus, nu are niciun sens să continuăm dezbaterile pe teme financiare. Putem aborda orice alte subiecte, mai puțin acelea care țin de ”să mă asociez cu Ștefan Mandachi”. Nu-mi fura timpul! Te rog, nu-ți bate joc nici de timpul tău. Nu fi vampir energetic. Timpul este singura resursă limitată, nu-ți bate joc de ea și respectă viața celorlalți.

De fapt, respectă-te pe tine! Așa că fii propriul tău profesor înainte să-ți cauți profesori. Dacă vrei să urci cu liftul peste etapele esențiale, vei fi condamnat să revii la primele trepte. La succes nu se ajunge cu liftul, trebuie să urci treaptă cu treaptă. Pe jos!

Muncește, auto-educă-te, învață, studiază obsesiv! Când ești pregătit, caută-mă, partenere!", a scris Mandachi pe Facebook.

Legi noi în UE pentru combaterea spălării banilor. Limită de doar 10.000 euro pentru plăţile mari în numerar

Un pachet important de legi, care consolidează setul de instrumente al UE pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, a fost adoptat miercuri, 24 aprilie, de Parlamentul...

OMV Petrom va livra dividende de 2,6 miliarde lei din profitul net de anul trecut. Ce randament au avut acțiunile producătorului de petrol la BVB

OMV Petrom a informat piaţa de capital că adunarea generală ordinară a acţionarilor societăţii a decis pe 24 aprilie distribuirea unui dividend brut de 0,0414 lei pe acţiune din profitul...