Mamici si copilasi: Un subiect "gras"

Colaborator:Mihail Fodor
Sambata, 04 Decembrie 2010, ora 17:212023 citiri
Mamici si copilasi: Un subiect "gras"

Redutabila desfasurarea de forte populisto-demagogice in legatura cu subiectul fierbinte al posibilei schimbari a actualului sistem de plata a concediilor maternale! Proiect care, in opinia presei mogulesti, reprezinta o noua crima a infamului Guvern Boc impotriva intereselor superioare ale mamicilor si copilasilor (musai in varianta diminutivala) din patria noastra cea oropsita.

Ce-i drept, mai rar subiect mai gras, dupa ce in ultima vreme la televizor s-au tocat la nesfarsit subiecte de care s-au plictisit chiar si moderatorii, mai abitir decat ascultatorii lor. Auzi, dom-le! Copilasii si mamicile! Speranta de maine a natiunii! Tocmai ei sa plateasca oalele sparte ale proastei guvernari! Ei, asta chiar ca e culmea!

Ca de obicei insa starea de fapt este cu totul alta. Ea suporta cel putin o seama de nuante, pe care cei de mai sus le eludeaza in maniera consacrata.

In primul rand, initiativa nu apartine decat strict formal ministrului Muncii care n-avea deloc nevoie, la fel ca primul ministru, de inca un scandal care sa-i mareasca si mai mult greutatea care si asa ii atarna de grumazul vlaguit. Prin niste masuri care ar aduce un castig bugetar destul de subtire.

Ideea (adica cerinta) a venit tot de la FMI, care a constatat ca romanasii cei saracuti si rupti in turul pantalonilor au o legislatie in domeniu care ar face sa paleasca de invidie mamele de pe intreg mapamondul, inclusiv din tarile cele mai avansate economic si social.

Caci parca nu exista decat o singura tara care asigura un concediu maternal (sau paternal) de doi ani de zile, si mai ales cu plata unei indemnizatii de 85% din ultimele venituri salariale. Adica, practic, plata integrala a salariului anterior, chiar daca acel salariu numara niste zeci de milioane. Standardul, de!

In alte tari vorbim de cateva luni de concediu maternal, precum de altfel era situatia si pe la noi inainte cu ceva vreme. Dar, asa cum ne-am permis si ne mai permitem sa scoatem la pensie persoane de 40-50 de ani sau asa cum ne permitem inca sa dam pensii de stat de sute de milioane de lei persoanelor apartinand unor grupuri profesionale, de ce n-am acorda si concedii maternale de doi ani de zile, ca nu ne doare pixul.

Desigur, situatia demografica a Romaniei este dramatica. Practic, poporul roman pare ca a intrat parca intr-o zodie a extinctiei, datorita emigratiei economice si a reticentei romanilor de a face copii. Am fi tentati sa credem ca tot din motive de ordin economic, daca n-ar fi evident ca acum si in istoria mai veche sau mai recenta numarul de copii era invers proportional cu starea economica a familiilor in cauza.

Dupa mine potopul?

Este mai degraba vorba de educatie, mentalitati si de egoism funciar specific omului modern care tinde tot mai mult sa se gandeasca numai la el, ignorand viitorul. "Dupa mine, potopul!"- cum s-ar zice.

Bineinteles, nu strica nici cei doi ani si nici cei 85% din ultimul salariu, ba ar fi bine chiar sa se dubleze amandoua. Reprezentantii unor grupuri si etnii ar aprecia in mod special acest lucru. Dar problema este daca ne putem permite aici si acum. Sau daca este sigur ca pastrarea actualului sistem ar conduce la un spor al natalitatii?

Rezultatele de pana acum nu argumenteaza o asemenea ipoteza. Ca sa nu spunem ca este bizar ca nasterea si cresterea copiilor sa fie asumata in principal de Stat. Copiii sunt ai parintilor, nu ai statului. Ca parintii ar trebui sa aiba venituri suficiente pentru a-si creste si educa urmasii este o alta discutie.

Am putea probabil sa cugetam si sa imaginam si alte metode si scenarii de ameliorare a situatiei. Poate crearea unui cadru legal stimulativ pentru infiintarea si (co)finantarea deschiderii unor crese de stat si private, poate deduceri fiscale pentru societatile comerciale care patroneaza asemenea asezaminte, asa cum se intampla mai demult. Sa nu uitam insa nici de traditia autohtona ancestrala conform careia familia trebuie inteleasa in sensul ei mai larg, in care ascendentii mai indepartati, adica bunicii si bunicele, au un rol important in cele de mai sus.

Oricum mijloacele de sprijin pe care statul le directioneaza in acest scop, trebuie sa tinteasca zonele in care acest sprijin este necesar si indispensabil. Cine are mijloace financiare suficiente sa nu stea cu mana intinsa!