Cel mai frumos fotoreportaj românesc din perioada interbelică. Omul care a descris în imagini fabuloase viața aurarilor din Apuseni

Autor:N.G.
Duminica, 05 Decembrie 2021, ora 22:194913 citiri
Cel mai frumos fotoreportaj românesc din perioada interbelică. Omul care a descris în imagini fabuloase viața aurarilor din Apuseni
Locuitor din Apuseni, în timp ce căuta aur în râul Arieș cu șaitrocul. Foto: Bazil Roman

O colecție unică de fotografii care surprinde istoria mineritului din Munții Apuseni a fost lăsată posterității de fotograful Bazil Roman.

Lucrarea cuprinde în jur de 400 fotografii ce ilustrează aspecte inedite din trecutul istoric al vechilor căutători de aur din Valea Arieşului, Roşia Montană, Corna, Bucium, cu uneltele şi metodele tradiţionale pe care le-au folosit până în 1948, pentru extragerea aurului din aluviuni şi zăcămintele auro-argentifere.

Astfel, Bazil Roman a rămas în istorie drept fotograful aurarilor din Munţii Apuseni. Acesta a reuşit să surprindă Munţii Apuseni în imagini de o frumuseţe rară, multe valori de patrimoniu.

Potrivit lui Aurel Sîntimbrean, cel care a scris cartea „Bazil Roman, fotograful aurarilor din Ţara Moţilor–Munţii Apuseni”, multe din fotografiile sale se regăsesc în lucrări de istorie, etnografie, geologie, minerit sau în colecţii muzeale. În imaginile sale regăsim unelelte tradiţionale de scoatere şi prelucrare a aurului: şaitrocul (unealtă prin care se alegeau pepitele de aur), şteampurile (mecanisme de zdrobire a minereului), dar şi chipuri de mineri de la Roşia Montană, Sălciua, Valea Abrudului, precum și gura de mină din Bucium Muntari.

Mineri în căutarea metalului prețios

„Aurarii“ este considerat cel mai mare fotoreportaj românesc, pe care nu-l are nicio altă industrie din ţară, ordonat pe fluxul tehnologic practicat de vechii aurari. Fotografiile permit reconstituirea în etape a ceea ce însemna mineritul în perioada interbelică.

Cum se desfășura exploatarea aurului

Prima dintre acestea era baterea găurilor. După ce locul era stabilit, se începea cu dalta şi ciocanul se copturea şi se forma locul de început pentru gaura de mină, după care cu sfredelul cel mai scurt şi floarea cea mai mare, pe care se bătea cu ciocanul, se înainta în rocă, folosindu-se sfredele de lungimi diferite, până când se realiza lungimea de gaură dorită. Lungimea găurilor de mină se stabilea în funcţie de duritatea roci şi o cantitate de explosiv. După puşcare, se alegeau bucăţi de filon aurifer din steril şi se scotea la suprafaţă în spate.

Sterilul era scos la suprafaţă şi depozitat la gura de mina în locuri numite „ştiurţ“. Minereul se transporta de la mină la şteampuri în corfe pe cai, în căruţe trase de cai sau boi, operaţiune ce purta denumirea de „mânatul minereului la şteampuri“. La sfârşitul săptămânii, se împărţea minereul în părţi egale cu şiredea (targa), după munca depusă de fiecare miner.

Dacă la sfârşitul împărţirii minereului, mai rămânea o cantitate ce nu se putea împărţi la toţi, se vindea, iar cu banii se cumpăra vinars (pălincă - n.r.) care se bea împreună cu toţi minerii.

Bazil Roman a participat la numeroase expoziţii, în ţară şi străinătate, de unde s-a întors cu diplome, premii şi trofee. Federaţia Internaţională de Artă fotografică i-a conferit titlul de ARTIST FIAT (A. FIAT) şi EXCELLENCE FIAT (E. FIAT), titluri râvnite de mulţi artişti fotografi. Fotograful Bazil Roman s-a stins din viaţă la 80 de ani, în Bucureşti, la 24 septembrie 1993. Este înmormântat în cimitirul din oraşul Abrud, din Munții Apuseni.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News
Comentarii