Un medic care muncește de 20 de luni în prima linie a războiului anti-COVID relatează mai multe dintre întâmplările care au marcat-o în această perioadă.
Mărturia femeii doctor în vârstă de 48 de ani a fost publicată în paginile revistei DoR, în cadrul unui articol care și-a propus să atingă o problemă sensibilă și ignorată în România: epuizarea fizică și mentală a cadrelor medicale implicate în tratarea COVID.
Medicul care lucrează într-un spital de provincie din România a preferat să rămână anonim, dar scrisoarea despre experiența trăită de la debutul pandemiei și până în prezent este extrem de puternică. Poate fi citită integral pe site-ul dor.ro.
Redăm, mai jos, un fragment relevant pentru stresul emoțional care apasă pe umerii cadrelor medicale:
"Nu ai chef de nimic când vezi în jur atâta tragedie. Eu n-o să mai fiu niciodată același om. Nu știu dacă mi-ar prinde bine sau nu să vorbesc cu un psiholog. Noi între noi ne întâlnim, colegii, ori acasă, ori la un restaurant, bem și mâncăm și ne plângem, pentru că doar noi știm.
E sindrom post-traumatic ce trăim. Am despărțit familii, înțelegi? Pe bărbat l-am trimis la UPU (Unitatea de Primiri Urgențe), știind că va muri, că are saturație 40, și pe ea am oprit-o, că avea 80 și aveam resursă să țin un 80%. Și-au luat la revedere în salvare, i-am lăsat să-și ia la revedere. Au zis: vorbim la telefon, și eu știam că n-o să se mai vadă niciodată. Ei nu știau".
Testele rapide nu au prea mare valoare,dau... Vezi tot