Intotdeauna exista o solutie ...

"Un ziarist strain vine in Romania, intr-o vizita de documentare pentru un articol despre viata pensionarilor. La plecare, dupa cele cateva zile petrecute in tara, organizatorii vizitei vor sa stie daca a mai ramas vreun subiect asupra caruia nu este inca edificat. Fara sa stea prea mult pe ganduri, ziaristul intreaba: "Dar cu cianura ati incercat?"

Banc, din anii Ceausescu. Il credeam pierdut in uitare, m-am trezit dintr-o data reverberandu-mi in creier. Acum. Este, cu siguranta, raspunsul reflex pe care mintea mea il da felului in care Romania a identificat, fara nicio ezitare, cauza care deschide cale libera ravagiilor provocate de pandemie: oamenii de peste 65 de ani. "Batranii"! Cei a caror prezenta in spatiul public este perceputa ca o grava, permanenta si inacceptabila amenintare pentru viata celorlalti.

O scurta paranteza pentru a oferi si o alta perspectiva asupra felului in care este tratata problema oamenilor de varsta a III-a in doua tari pe care le percepem din multe puncte de vedere modele demne de urmat: Germania si Franta.

Germania este performerul greu de egalat al rezultatelor optime repurtate intr-o batalie care va marca cu siguranta profund viata noastra, a celor de azi, dar si a generatiilor viitoare. Si aici s-au auzit voci care au reclamat adoptarea unor masuri privind reglementarea prezentei oamenilor trecuti de o anumita varsta in spatiul public. Replica primita a fost vehement impotriva; s-a considerat ca ar fi o incalcare inadmisibila a Constitutiei, iar Consiliul Etic German a vorbit de o tentativa de discriminare ce nu poate fi sub nicio forma acceptata. Oamenii adulti, a argumentat Consiliul, au suficienta minte sa-si poarte singuri de grija si nu este nevoie de nicio constrangere pentru a ne asigura de comportamentul lor corect. Subiect inchis, in pofida recomandarii Ursulei von der Leyen, presedinta Comisiei Europene, adresata statelor membre UE de a prelungi restrictiile pana la sfarsitul anului.

In Franta, unde numarul cazurilor de imbolnavire si al deceselor a ajuns la cote ingrijoratoare, lucrurile au stat complet diferit. Presedintele Emmanuel Macron, intr-o succesiune sporita de interventii pe postul national de televiziune, s-a angajat cu smerenie (cuvant repetat invariabil ca un leit motiv) sa conduca fara odihna lupta impotriva pandemiei, si a facut de acum publica decizia ca, chiar din momentul unei multasteptate relaxari (in principiu, 11 mai), sa dispuna ca oamenii peste 70 de ani, ce nu se intampla acum, sa ramana consemnati in casele lor. Nici in visele cele mai negre nu cred ca Macron s-a asteptat la un val de proteste de o asemenea amploare (pas "les gilets jaunes"!). Membri ai Guvernului (Ministrul Sanatatii a validat deja primele masuri ale unui plan contra izolarii persoanelor), Academia Franceza, intelectuali ilustri s-au ridicat impotriva ideii periculoase si simplificatoare a unei lupte impotriva pandemiei pe grupe de varsta, impotriva insuportabilei privari de libertate pe care presedintele o anvizaja. Urmarea? La doar 3 zile dupa planul anuntat pentru a fi adoptat dupa 11 mai, Emmanuel Macron retrage proiectul, declara ca nu doreste sub nicio forma discriminarea persoanelor in varsta si face apel la responsabilitatea individuala a fiecarui cetatean francez.

In Romania, solutia impusa fara drept de apel persoanelor de peste 65 de ani a fost primita intr-o tacere totala, cu exceptia luarilor de pozitie ale acad. Ioan Aurel Pop, presedintele Academiei Romane, si a scriitorul Matei Visniec. O tacere complice.

Reamintesc in modul cel mai succint cateva lucruri pe care toti oamenii de buna-credinta preocupati de ce se intampla cu viata lor si a semenilor lor nu au voie sa le uite:

• suntem tara europeana cu cel mai mic procent din PIB alocat sanatatii;
• in 30 de ani, din decembrie '89, zeci de mii de cadre medicale au plecat din tara, lucreaza in strainatate;
• in Bucuresti, in 30 de ani, statul nu a construit niciun singur spital - investitorii privati au ridicat 6 spitale si circa 10 unitati ambulatorii.

Cu sistemul public de sanatate intr-un colaps prelungit, confruntati cu urgia, nu puteam sa ajungem decat unde am ajuns. Nu oamenii de varsta a treia sunt vinovati de situatia coplesitoare in care suntem si nu sechestrarea lor in casa este solutia care ne poate salva!

Batranii, oameni care au ajuns sa fie azi priviti cu raceala, ca sa nu spun ostilitate, si-au trait toata viata in tara asta, au avut o profesie, au muncit si si-au indeplinit toate obligatiile care le-au revenit conform Contractului Social pe care il au cu Statul.

E timpul, e obligatia Statului sa-si onoreze la randul lui datoriile ce-i revin. Si asta nu constrangandu-i la o libertate controlata (inca nu s-a ajuns la ideea de-a li se monta bratari electronice de supraveghere) traita intre 4 pereti, cu o permisie zilnica de doar 2 ore, cand au voie sa alerge sa-si rezolve toate problemele care tin de conditiile unei vieti cat de cat civilizate. Piata. Supermarket. Farmacie. Ghiseu. Etc. Etc. 2 ore! Spectacolul nu este totdeauna telegenic; oamenii incarcati cu cumparaturi, cu hainele in dezordine, tragandu-si cu greu respiratia pot oferi chiar si imagini cu un "puternic impact emotional", cu atat mai mult cand televiziunile alearga prioritar dupa ele. Orice depasire peste cele 120 minute acordate este amendata cu severitate. Apoi, inapoi in casa, pana a doua zi, daca nu ai sansa unui cutu care te mai scoata seara la plimbare, o ora. In jurul casei!

De ce un regim atat de draconic? De ce aceasta flagranta discriminare fata de ceilalti?! Cat pot rezista mintea si psihicul unui om supus unui asemenea tratament luni si luni de zile? Se pot ingana multe raspunsuri, adevarul e unul singur si trebuie spus raspicat: oamenii peste 65 de ani, batranii! sunt priviti ca iresponsabili. Nu sunt in stare sa respecte regulile impuse de Ordonantele Militare si, cu vulnerabilitatile inerente de la o anumita varsta, pot sa cada mai usor victime virusilor. Ingrijirea presupune adesea spitalizare, conectare la aparate, o multime de oameni la capataiul lor. Nu avem. Sau atat cat avem e insuficient pentru a-i ingriji si pe cei sub 65 de ani, care odata recuperati mai pot fi utili Statului. Despre cei peste 65 de ani, care de dat au dat pana acum Statului ce-au avut de dat, mai departe Dumnezeu cu mila...

"Ii pasa cuiva cu adevarat de oameni astia?". E o intrebare care imi vine tot mai des pe buze si imi reprim raspunsul pe care simt ca sunt gata sa-l dau. Printr-un Ordin al Ministerului de Interne, semnat de Ministrul de Interne Ion Marcel Vela, si un Ordin al Sefului Departamentului pentru Situatii de Urgenta, Secretar de Stat dr. Raed Arafat, s-a aprobat Proiectul "Robotul telefonic pentru monitorizarea la domiciliu a varstnicilor in perioada epidemiei de SARS-CoV-2". Programul ar fi permis contactarea telefonica a persoanelor de peste 65 de ani in vederea satisfacerii nevoilor acestora de alimente, medicamente pentru boli cronice si alte produse de prima necesitate, ce urmau sa fie asigurate cu sprijinul institutiilor din administratia locala. A doua zi dupa aprobare, Ordinul a fost suspendat la presiunea unor primari din tara, care au invocat gradul mult prea ridicat de solicitare al primariilor si institutiilor din subordinea lor, ca sa mai aiba timp sa ia in grija si soarta acestor oameni...

Si totusi o solutie trebuie gasita. Poate eutanasierea. Este o procedura care a iscat dezbateri aprinse, dar, in cele din urma, lumea a inceput sa o priveasca cu interes si disponibilitate. Astazi, se practica atat in SUA cat si intr-un numar tot mai mare de tari europene. Poate ca cei care conduc lupta cu necrutatorul virus in Romania si nu reusesc sa gaseasca o solutie satisfacatoare pentru cei de peste 65 de ani ar fi timpul sa ia in calcul solutia asta. Probabil ca la inceput nu va fi prea simplu. Se vor gasi diferite organisme vesnic inflamate gata sa protesteze, dar nu sunt sigur ca o majoritate convenabila a populatiei nu ar vedea jumatatea plina a paharului. Mai ales daca s-ar gasi si o modalitate de stimulare, la inceput. Sa spunem 5.000. euro. Pentru fiecare parinte sau bunic convins ca e timpul sa plece in liniste spre o lume mai buna. Si 3.000, tot euro/buc., pentru vecini, persoane apropiate pe care nu are cine sa-i ingrijeasca si care au fost convinsi ca pot face un ultim bine celor pe care i-au stiut prieteni. Cred ca e o idee la care, in lipsa de altceva mai bun, merita reflectat. Cat despre primari, sunt sigur ca se poate conta pe multi dintre ei.

Radu F. Alexandru este un dramaturg, prozator si politician roman, fost senator.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...