In cinci ani am mers in directia buna a increderii. Ne-ar prinde bine un model de tara care sa ne angajeze pe scara larga Interviu

Lucrurile nu stau atat de prost in ceea ce priveste increderea in institutii, asa cum am fi tentati sa interpretam la prima vedere, dar mai avem de lucru, spune psihologul Daniel David, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.

Daniel David este profesor de stiinte cognitive clinice la Universitatea Babes-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca si autorul unei cercetari de psihologie a poporului roman - Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al romanilor intr-o monografie cognitiv-experimentala -, derulata intre anii 2005 si 2015, care ofera un profil psihologic al romanilor ce contrazice sau contextualizeaza cliseele care circula despre acesta.

Iata un scurt interviu acordat Ziare.com pe tema recentului sondaj IRES despre perceptiile romanilor in pandemie.

Am in fata un sondaj IRES, care spune ca jumatate dintre romani - feliile par rotunde aici - cred ca autoritatile le-au ascuns ceva in aceasta perioada de pandemie si stare de urgenta. Cum se traduce asta, e echivalent cu neincrederea?

In 2015 spuneam ca neincrederea interpersonala si in institutii este foarte ridicata in tara (sigur, atunci in comparatie cu tarile vestice).

Acest lucru ne afecteaza grav, deoarece increderea scazuta nu stimuleaza colaborarea, iar astfel nu construim institutii sociale puternice prin care sa ne valorizam potentialul bun de inteligenta/creativitate.

Tot atunci spuneam ca pe masura ce Generatia X (tanara), Mileniarii si Generatia Z vor ocupa pozitii de influenta sociala - in conditiile in care increderea interpersonala tindea atunci sa fie mai crescuta in cazul lor -, si profilul Romaniei va arata altfel.

Iata ca, daca datele stau asa cum le-ati descris, avem acum doar 50% oameni cu neincredere crescuta in institutii. Eu zic ca in cinci ani am mers in directia buna in ceea ce priveste capitalul social (dar mai avem de lucru...!).

E legitim sau macar explicabil acest procent destul de consistent al celor convinsi ca statul ii pacaleste, intr-un fel sau altul?

In orice tara exista un segment al teoriilor conspirationiste. Sigur, depinde cat de mare este! In general, educatia mai scazuta (si/sau mai putin riguroasa) si neincrederea in autoritati (dar si interpersonala) sunt factori care pot amplifica astfel de atitudini.

La noi neincrederea este unul din factorii principali.

Poate sa contribuie si faptul ca suntem in UE una din tarile care are un raport prost intre numarul celor cu studii superioare si populatia generala.

Cum se reconstruieste atunci increderea? De ce e nevoie, pe termen scurt si apoi lung? Cum arata un contract politic pe care majoritatea cetatenilor sa il semneze?

Greu si nu imediat! In primul rand, increderea trebuie promovata ca valoare sociala, daca se poate in familie, in sistemul public, dar obligatoriu in sistemul de educatie.

Apoi, trebuie promovate social modele de succes bazate pe incredere. In fine, asa cum am spus, trebuie sa intelegem ca increderea sustine colaborarea, iar colaborarea duce la institutii sociale puternice, care ne pot ajuta sa ne folosim mai bine potentialul bun de inteligenta/creativitate (sigur, toate aceste relatii nu sunt doar unidirectionale, ci bi/multidirectionale).

Un model de tara, care sa ne angajeze pe scara larga, ne poate ajuta in acest sens!

Totodata, in ceea ce priveste gravitatea pandemiei, opinia romanilor este impartita: jumatate crede ca autoritatile au exagerat si o alta jumatate crede contrariul, conform IRES. E o polarizare perfecta, am spune, in jurul unei teme medicale. Cum se formeaza convingerile intr-un registru unde mai degraba am spune ca sunt puse in miscare emotii primare?

In multe segmente psihosociale avem tendinta de exagerare a pozitivului si negativului - cred eu ca mecanism de aparare/adaptare -, ceea ce duce la polarizare (inter-grup) si/sau disonanta intre cum suntem vs. cum ne credem vs. cum vrem sa fim (intra-grup).

Spre exemplu, inter-grup, stima de sine este adesea la noi mai putin coeziva, polarizata intre exagerarea negativului la unii (complex de inferioritate - ex. romanii nu pot face nimic ca lumea) si exagerarea pozitivului la altii (adesea complex de superioritate - romanii sunt mai creativi/inteligenti).

Apoi, intra-grup spre exemplu, trasaturile de personalitate sunt adesea exagerate, atat cele pozitive (ex. agreabilitatea), cat si cele negative (ex. emotionalitatea), ceea ce duce adesea la iluzii si la o afectare a raportarii realiste la unele situatii.

Asadar, ceea ce descrieti face parte din acest patern mai general.

Am vazut mai multe date, de la noi si din Europa, potrivit carora oamenii declarau intr-un procent mare ca ar prefera si pe viitor sa lucreze de acasa. Care e motivul? Biroul nu e doar un loc in care omul livreaza un produs al muncii si atat sau poate asa e perceput? Ne aflam in fata unei schimbari de paradigma, de cultura sociala?

Trebuie sa vedem date mai reprezentative, deoarece acum sunt atitudini diverse, inca instabile, unii spre exemplu preferand sa mearga la serviciu, deoarece au realizat ca este greu sa combini in acelasi context (uneori si in acelasi timp) si viata, si munca!

Ca sa nu mai spun ca unii depind puternic de suportul social instantiat fizic, nu doar online. Cu siguranta, insa, dupa pandemie, multe practici legate de munca se vor schimba, inclusiv cresterea in anumite segmente a muncii online.

Duce distantarea sociala la izolare si la atomizarea societatii, cu tot ce inseamna aceasta?

Poate sa duca, daca nu o tratam corect. Intr-o lume a Internetului si a tehnologiei, ar trebui insa sa nu duca la atomizare, dimpotriva, ar trebui sa mentina sau chiar sa amplifice interactiunile sociale.

Spre exemplu, perioada de izolare ne-a dat timp sa ne ocupam de relatii sociale de care poate in timpurile "normale" nu am avut mereu vreme. Sigur, pentru asta trebuie insa sa fii creativ/inovativ si sa nu ramai prada vechilor mentalitati ca socializarea implica obligatoriu contact/apropiere fizica.

Aceasta capacitate de a te raporta altfel la socializare depinde insa de generatii (modelele/experienta acestora), astfel ca schimbarea generationala va favoriza in timp si aceasta schimbare de mentalitate.

Burduja, la depunerea candidaturii pentru Primăria Capitalei: „Îl provoc pe Nicuşor Dan la o dezbatere. Vreau să văd dacă are curajul să se lupte cu mine” VIDEO

Liderul PNL Bucureşti, Sebastian Burduja şi-a depus, sâmbătă, 27 aprilie, candidatura la Primăria Capitalei, şi a declarat cu acest prilej că îl provoacă pe actualul primar la o dezbatere...

CTP, devastator cu Piedone: ”Candidatul Parizer Usturoi. Așa un afront?... Semn rău pentru interlopul poporului”

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat cu aciditate ultima ieșire publică a lui Cristian Popescu Piedone, candidat la Primăria Capitalei, care și-a prezentat programul cu care vrea să...