Ghinionul anomaliei banalizate

Autor: Teodor Baconschi - doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religiilor
Vineri, 27 Noiembrie 2015, ora 10:17
5118 citiri

Am trait ca student sau ca diplomat de cariera in Franta, Italia si Portugalia. Pe de alta parte, am calatorit in multe alte tari pe care le-am observat cu ochiul antropologului amator. Cateva zile de rapida familizare te ajuta sa procesezi si sa integrezi mental "tonalitatea majora" a unui grup uman.

Ce se poate spune despre societatile euro-americane este ca sunt "asezate" in propriul sistem de obiceiuri. Exista in ele o logica structuranta, un principiu organizator (crestinismul, ordinea politica democratica, respectul patrimoniului si libertatea privata) care are o functie de autoreglaj eficient. In afara cazurilor de intruziune brutala a unui hazard nefericit (calamitate naturala sau act terorist, de exemplu), aceste societati sunt predictibile, instalate intr-o rutina "buna" si, de aici, relativ fericite.

Indivizii componenti ai societatii italiene, bunaoara, isi cunosc locul, se simt bine in nisa lor si, chiar daca aspira la o mai mare mobilitate sociala, care le-ar spori resursele si le-ar diversifica placerile, nu o fac pe baza unei atitudini (potential) agresive, ci mai curand ca aspiratie legitima, tacit recunoscuta de toti ceilalti.

Aceasta ordine functionala complexa, pe care unii o numesc "pace sociala", este un bun vital, indispensabil si nesubstituibil. Ce poate fi mai de pret pentru persoanele oricarui tip de asociatie (de la cea de sah, pana la natiune) daca nu aceasta interactiune nonviolenta, aceasta conlucrare spre binele comun? Ce sens au educatia, domnia legii, morala, cultura, practicile simbolice sau solidaritatile politice si religioase, daca nu tocmai garantarea acestui climat comunitar de satisfacatoare echitate?

Preambulul anterior are doar menirea de a prefata o scurta reflectie dedicata cazului romanesc. Dupa 25 de ani de prefaceri majore (un stat comunist devenit membru al comunitatii euro-atlantice), se poate spune ca Romania a evoluat enorm. Vorbim despre o evolutie a calitatii vietii, dar si despre o dezvoltare - selectiva! - a infrastructurii.

Sigur, cand promovarea geopolitica euro-atlantica te face sa-ti compari statisticile cu statele bogate ale lumii (desi nu am fost admisi in OCDE), faptul ca te regasesti sistematic in coada clasamentelor poate genera stari de nemultumire colectiva. Si chiar asta e principala sursa de frustrare sociala care otraveste societatea noastra.

Exista insa si multe surse secundare, nu mai putin corozive. De pilda, absenta unui consens moral-politic asupra valorilor eminente. Pentru ca nu s-a petrecut lustratia (ei, da, uitatul "punct 8" de la Timisoara), pentru ca organismele represive ale dictaturii comuniste - Securitate, Armata, Militie - au fost recalificate democratic pe baza acelorasi resurse umane putin adaptabile, ne-am trezit intr-o societate scindata, in care controlorii finantelor si ai fortelor economice erau tot cei vechi, cu mici exceptii de fatada.

Iar acesti "fosti", in general agramati, dornici de parvenire, de inocentare si imbogatire, au fost la randul lor schizofrenizati: un discurs pro-democratic si atlantist, menit sa le asigure onorabilitate in fata occidentalilor (de la care primeau fonduri si legitimitate geopolitica), dublat de o actiune conservatoare, de abila reabilitare pe usa din dos a batranului national-comunism din anii 1980.

Hais si cea. Un pas inainte, doi inapoi. Merge si asa. I-am pacalit si pe astia. Cam asta e mantra neo-nomenclaturii "daco-romane" (vorba lui nenea Iancu).

O elita taranesc-proletarizata, politehnica, indoctrinata anti-cosmopolit si totusi obligata de mersul istoriei mari sa paseasca spre viticultura, arte, turism exotic, accesul la industria de lux etc. Este ceea ce numeam, in alta parte, saltul mortal de la gumari la Patek Philippe.

Si tocmai fostii securisti imbogatiti, care se agata patetic de umbra unei vieti rafinate, sunt cei care, ca moguli de presa, instileaza in saracimea romaneasca nostalgia virulenta a "epocii de aur"...

Lipsa adancimii istorice democratice, modernizarea formala prin arderea etapelor si paradoxul "comunistului capitalist" sunt factorii deformatori care au facut din natiunea noastra o societate a frustrarii, a resentimentului si a imposturii mimetice. Asa este!

Viata cotidiana in Romania iti scoate peri albi. Am ajuns la paroxismul darwinismului social. Individualism necioplit prin hedonism, spirit primitiv de clan, plebiscitarea populist-mediatica a contra-selectiei, iata fundalul pe care se profileaza esecul societal pe care-l patimim, vanand haotic "vinovati" si dezvoltand tragi-comic un imaginar punitiv.

Sa recunoastem: vrem sange, vrem sa cada capete, vrem sfanta dreptate sub forma unui soi de masacru compensatoriu.

Sa nu creada cititorii mei ca ma exclud din ecuatie. Ma observ fara complezenta si constat ca sunt si eu animat de partizanatul metafizic al urii de sine. Ca si voi, ma impart zilnic intre dragostea contrariata fata de o Romanie idealizata in sufletul meu si scarba fata de spectacolul unei societati unde tot ce-i jos e sus.

Ca si voi, fac eroarea de a personaliza culpa si de a pierde din raza criticii mele Sistemul. Ca si voi, ma simt singur in fata Leviathanului si nemultumit de absenta coeziunii nationale, mai ales in aceste vremuri in care civilizatia crestina (euro-americana) se afla sub presiuni externe destructurante.

Cum toate valorile eminente - patriotism, dragostea fata de cultura inalta, solidaritatea crestineasca cu aproapele, conlucrarea pentru binele comun - au fost confiscate, denaturate si propagandistic parodiate pe vremea comunismului, nu le-am putut recicla semantic nici prin jargonul corporatist, nici printr-o creatie culturala majora.

Dimpotriva, tranzitia aceasta a reconfigurat toate canoanele fara sa ridice prea multe coloane de templu. Nu reconstruiesti decat dupa ce degajezi terenul de resturile cladirilor cazute prada cutremurului...

Intrebarea etapei este: vom deveni o societate conciliata, respirabila, cu valori corect distribuite si o inteligenta partajare culturala a prosperitatii sau nu mai avem timp, de vreme ce intram intr-o noua arie de turbulente istorice? Da, cazul nostru e marunt in comparatie cu anxietatea unei ordini mondiale care-si cauta o noua, deocamdata nestiuta, fizionomie. Si totusi la scara Romaniei ne traim destinele personale.

Aici si acum trebuie sa fabricam solutii de supravietuire si, daca se poate, de recuperare a bunului simt ancestral. Altfel spus: mai avem timp sa regasim normalitatea?

Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a anunțat joi, 28 martie, că sunt implementate - proiectare şi execuţie contracte pentru construirea a încă 729 km de drum de mare viteză....
#Teodor Baconschi romani Romania , #romani