Povestea unei eroine de la Timisoara, spusa de Dominic Fritz, la 31 de ani de la Revolutie: "Victima se numea Edita Reiter"

Joi, 17 Decembrie 2020, ora 07:57 9584 citiri
FOTO Dominic Fritz

Consiliul Local Timisoara s-a intrunit miercuri, 16 decembrie 2020, intr-o sedinta festiva pentru a marca 31 de ani de la izbucnirea Revolutiei anticomuniste de la Timisoara. La eveniment au participat revolutionari, dar si ambasadorul SUA in Romania, Adrian Zuckerman.

In discursul festiv, primarul Timisoarei, Dominic Fritz s-a declarat "extrem de onorat" sa fie gazda evenimentului.

Dominic Frtiz a mai aratat ca in anii petrecuti la Timisoara si-a dorit sa descopere povestile timisorenilor despre Revolutie. Asa a aflat povestea dramatica a Editei Reiter, omorata la Revolutia din Decembrie 1989. Iata povestea Editei, spusa de Dominic Fritz:

"Timisoara acelor zile este un puzzle format din toate aceste istorii personale, iar una dintre ele o sa o impartasesc, azi.

Femei si barbati care au luat un mic dejun, s-au imbracat, si-au imbratisat copiii, si-au privit parintii si au plecat de acasa sa moara. Unul dintre acesti oameni este Edita Reiter. Povestea Editei a rezistat timpului pentru ca moartea ei a marcat pe altcineva, pe viata.

Era 19 decembrie 1989 si, cu o zi mai devreme, Geta implinise 35 de ani. Voia sa mearga la niste prieteni care, in mod ingrijorator, nu aparusera la mica serbare de ziua ei. Langa Spitalul Judetean o Dacie opri brusc langa Geta si a lasat in drum trupul fara insulfletire al unei fete. O fata mignona in jeansi rosii, Geta inca-i mai vede si azi.

Singura pe strada, se apropie de corpul inert si rece si-i zari fata tanara, relaxata. Stia ce se intampla in acele zile in oras, stia ca are legatura cu revolutia. A apucat sa-i scoata buletinul din haina si sa-i verifice numele si adresa, inainte ca, tot de nicaieri, sa apara o salvare, in care doi brancardieri sa incarce trupul femeii.

In ziua urmatoare, Geta a reusit sa ajunga in Iozefin, unde statea femeia, si a vorbit cu o vecina. Victima se numea Edita Reiter, lucra la Institutul de Sudura si Incercare a Materialelor, plecase sa-i ia medicamente mamei sale in varsta si nu s-a mai intors. Se pare ca, in incercarea de a speria muncitorii de la ELBA pe cale de a participa la revolutie, s-a deschis focul dinspre un transportor amfibiu blindat si au fost impuscate mortal Edita si inca o femeie.

Geta a mers apoi in centrul orasului. Furia si tristetea ii alungasera frica. I se parea nedrept ca un om atat de tanar si-a pierdut viata.

31 de ani mai tarziu, considera ca schimbarea s-ar fi putut produce fara victime si ca acea femeie avea dreptul sa traiasca. I se strange inima cand se gandeste la toate lucrurile bune ce i s-ar fi putut intampla ei si celorlalti care au fost ucisi.

An de an, in 18 decembrie, tot ce poate face e sa aprinda acasa o lumanare in memoria fetei in jeansi rosii. Din 1989 nu-si mai sarbatoreste ziua de nastere, imi spune Geta: "Ziua mea e in fiecare zi, pentru ca traiesc".

La fel va spun si eu azi: Ziua Revolutiei in Timisoara este in fiecare zi, pentru ca in fiecare zi avem datoria sa ne traim vietile in libertate, adevar, demnitate, solidaritate si aspiratia la o viata la buna, azi si pentru totdeauna. Si acesta este mesajul viu al Revolutiei.

Functionara din Timisoara care l-a "tocat" pe Robu a pus tunurile si pe Fritz: "Sunteti de rea-credinta. Sunt foarte dezamagita de prestatia dumneavoastra"

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com