Dominic Fritz, amintiri din copilarie, de Craciun: "Credinta e ceva sfant, ce tine de o anumita intimitate, dar nici nu trebuie sa o ascundem"

Primarul Timisoarei, Dominic Fritz, a vorbit intr-un interviu pentru Ziare.com despre amintirile pe care le are din perioada Craciunului, petrecut atunci cand era copil, in satul din Germania in care a crescut. Absolvent al unui liceu romano-catolic si fondator al unui cor de muzica crestina, Dominic Fritz se declara un crestin convins, dar subliniaza ca "trebuie sa intelegem ca fiecare are propria lui credinta, sunt alti oameni care nu cred in Dumnezeu sau au alte religii decat noi".

"Am crescut la sat - un sat mic aflat la sud de Padurea Neagra din Germania. Acolo am invatat sa iubesc natura si traditia, dar mi s-a si facut pofta sa vad lumea. In anul 2003 am absolvit un liceu romano-catolic prestigios in Germania. Dar inainte de a-mi continua studiile formale, am fost curios sa invat direct din viata, de la oameni mai putin norocosi decat mine. La 19 ani ma gaseam in Timisoara, unde am facut un an de voluntariat la o casa de copii", povesteste Dominic Fritz pe site-ul personal prima parte a vietii sale.

Dominic Fritz a vorbit intr-un interviu pentru Ziare.com despre una dintre cele mai speciale sarbatori de Craciun din viata sa, dar si despre semnificatia sarbatorii si credinta in Dumnezeu.

Proveniti dintr-o familie numeroasa, cu sapte frati. Care era atmosfera de Craciun in familia dumneavoastra?

Am foarte multe amintiri, am crescut in munti, in Padurea Neagra, unde de obicei in perioada Craciunului e foarte multa zapada. Ma jucam foarte mult cu copiii in zapada. In familia mea toate cele patru saptamani de Advent, deci inainte de Craciun, erau foarte importante. In fiecare duminica am aprins o alta lumanare de Advent, in 6 decembrie venea Mos Craciun. Perioada de Craciun pentru mine incepe intr-adevar la inceputul lunii decembrie, nu sunt doar cateva zile de Craciun.

Mereu a fost foarte multa muzica, mereu am cantat foarte mult si cred ca aceste colinde si piesele de Craciun sunt foarte importante pentru a simti acest spirit de Craciun si pentru a simti o legatura cu oricine, pentru ca aceasta e pana la urma frumusetea Craciunului si a muzicii ca ne aduce impreuna dincolo de generatii, adica cantam cu copiii nostri aceleasi cantece ce le-au cantat bunicii nostri si toate aceste lucruri duc oamenii impreuna. Asta am simtit si in familia mea. Suntem o familie mare, am 7 frati. Bineinteles ca acele zile de Craciun cand toata lumea e acasa si sarbatoreste Craciunul impreuna, au fost mereu si inca sunt, foarte deosebite.

Era un obicei specific zonei in perioada Craciunului?

Cand am stat la sat, toata copilaria mea am mers la colindat, cu fratii mei, uneori si cu parintii mei, mai ales la cei mai batrani din sat. De obicei ne-au invitat la un ceai, la o prajitura. In Ajunul Craciunului, la noi in familie, traditia este ca deja de dimineata din 24 sufrageria este incuiata, nu intra nimeni, bradul il impodobim in 23, iar in dimineata de 24 sufrageria este incuiata. Seara, dupa ce mergem la liturghie mancam si apoi stam in fata usii de la sufragerie pana ce auzim un clopotel. Cand auzim clopotelul, inseamna ca "Christkind" (bebelusul Craciunului) a ajuns acolo si a adus cadourile si cand intram lumanarile la brad sunt aprinse, cadourile sunt sub brad si incepem cu niste cantece si dupa aceea unul dupa altul deschidem cadourile. Acesta este foarte important la noi in familie ca nu deschidem toti impreuna, ci incepe cel mai mic membru al familiei si apoi fiecare la rand. E un ritual care dureaza mai mult timp pana cand fiecare isi deschide cadourile.

Deci ati crescut cu ideea ca acele cadouri erau aduse de pruncul Hristos?

Da, exact, in sudul Germaniei e cumva aceasta traditie, nu de Mos Craciun, ci de pruncul Hristos.

In traditia romana, bunicii au un rol important in sarbatoarea Craciunului. In cazul dumneavoastra care era rolul bunicilor in sarbatoare?

Din pacate, bunicii mei nu au stat cu noi, au stat in alte orase mai departe, asa ca nu am sarbatorit alaturi de ei, dar primul apel in Ajunul Craciunului, dupa ce deschideam cadourile, toata familia sunam la bunici si cantam la telefon si asa am reusit intodeauna sa avem o atmosfera comuna, totusi.

Va aduceti aminte de un Craciun cu o semnificatie mai aparte?

Da, eu imi amintesc ca...nu stiu, poate am avut 10-11 ani si cu cateva zile inainte de Craciun la noi in sat a aparut o femeie fara adapost cu un caine. Parintii mei au decis sa o ia la noi in acele zile, iar pana la urma a sarbatorit chiar si Ajunul Craciunului impreuna cu noi si a fost pentru mine o experienta foarte profunda tocmai pentru ca era o persoana straina, era vizibil o persoana saraca cu multe probleme si a fost profund recunoscatoare ca a petrecut acele zile impreuna cu noi. Iar pana la urma acesta cred ca si e mesajul Craciunului, sa dam speranta pe care ne-a adus-o nasterea lui Isus. Aceasta speranta trebuie sa o ducem si sa o dam mai departe.

Observam ca de la an la an semnificatia Craciunului se pierde in spiritul comercial. Cum ar trebui sarbatorit Craciunul pentru a nu se pierde adevarata semnificatie a sarbatorii?

Eu nu vreau sa dau lectii si cred ca fiecare ar trebui sa isi gaseasca singur un raspuns. O parte importanta e ca privim nu doar cateva zile, ci o perioada intreaga. In Biserica Ortodoxa este chiar o perioada de post, o perioada de pregatire, de asteptare si cred ca acest lucru e important si e bine ca si in spatiul public niste lumini prin care ne pregatim ca atmosfera publica pentru aceste sarbatori. La noi in familie am decis, si pentru ca suntem mai multi, sa limitam numarul cadourilor la unul singur.

Fiecare trage la sort si fiecare face cadou la cineva si la copii. Limitam numarul cadourilor, tocmai ca sa subliniem ca aceste cadouri sunt doar un simbol al semnificatiei, dar semnificatia e altceva, e totusi iubirea fata de ceilalti si acesta cred ca e spiritul Craciunului pe care trebuie sa il raspandim si cred ca e bine ca in acele vremuri sa ne si amintim de cei care au o viata mai grea decat noi, care poate sunt singuri, si sa ne asiguram ca tot ce tine de noi, tot ce putem face ca alti oameni sa se simta mai bine sa si facem.

Cum petrecti anul acesta Craciunul, intr-o postura noua, departe de familie? Veti merge in Germania la familie?

Din pacate nu voi merge, recunosc ca aveam de gand cu logodnica mea sa vizitam familia mea anul acesta, dar din cauza pandemiei si lockdown-ului din Germania nu este posibil. Vom petrece sarbatoriile aici in Timisoara, nu e prima data, am mai fost aici in Timisoara, vom avea o seara si niste zile linistite aici. Bineinteles ca voi merge si la bierica, pentru mine aceasta e o parte integrala a acestor zile. In rest, sper ca voi reusi sa ma desprind un pic de agitatia acestor zile si, sa fiu sincer, si de agitatia primelor saptamani din mandatul meu ca primar.

Familia dumneavoastra a venit sa viziteze orasul de cand sunteti primar sau le-ati prezentat orasul inainte?

Toata familia mea a fost in Timisoara atunci cand am fost voluntar, in 2003, si parintii mei au revenit de cateva ori, ultima data a fost acum doi ani. Au vrut sa vina, bineinteles, si la alegeri, sa vina la depunerea juramantului, dar din cauza pandemiei nu au reusit. Mi-au promis ca prima calatorie in strainatate pe care o vor face va fi aici in Timisoara. Dar ei cunosc foarte bine Timisoara si cred ca inteleg de ce iubesc acest oras.

Pentru ca e Craciunul si se vorbeste in aceasta perioada despre credinta, sunt unii care spun ca credinta e o chestiune privata, intima, care nu trebuie manifesata public. Pe de alta parte, sunt altii care spun ca credinta trebuie exprimata, exteriorizata. Dumneavoastra cum vedeti lucrurile in aceasta privinta?

Eu cred ca fiecare trebuie sa isi exprime credinta lui asa cum simte. Pentru mine personal e important sa nu instrumentalizam credinta, sa nu ne folosim de credinta, sa nu politizam credinta, sa nu folosim credinta noastra doar ca un instrument pentru a optine alte lucruri, de exemplu, voturi sau bani. In sensul acesta, credinta intr-adevar e ceva sfant, ce tine de o anumita intimitate, dar nici nu trebuie sa o ascundem pentru ca face parte din noi, din cei care credem.

Un al doilea lucru care este important. Trebuie sa intelegem ca fiecare are propria lui credinta, sunt alti oameni care nu cred in Dumnezeu sau au alte religii decat noi si cred ca este important cand traim in societate sa acceptam ca nu toti au aceasi credinta ca si noi si fiecare are dreptul sa isi exprime sau sa nu isi exprime credinta asa cum vrea el. Bineinteles, in caliatate de primar, eu sunt primarul tuturor indiferent de credinta lor.

VIDEO Dominic Fritz, despre credinta sa: "Ma simt chemat. Simt ca pot sa imi implinesc datoria fata de Dumnezeu si de semeni"

Document secret. Armata Germană face planuri cum va hrăni mii de soldați americani în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO

Șefii armatei germane întocmesc planuri privind modul în care vor hrăni mii de soldați americani și le vor realimenta tancurile în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO, ca parte...

Livrări americane pentru Ucraina prin Germania și Polonia

Pentagonul a pregătit de luni de zile pachete de arme și muniții pentru Ucraina. Sunt disponibile livrări prin Polonia și prin centrele logistice ale armatei americane din Germania. Acum...