Cum sa-ti feresti copilul de sentimentul de abandon - nu sunt afectati doar cei cu parinti plecati de acasa Interviu

Sambata, 02 Iulie 2016, ora 09:47
10003 citiri
Cum sa-ti feresti copilul de sentimentul de abandon - nu sunt afectati doar cei cu parinti plecati de acasa Interviu
Foto: Arhiva/Ziare.com

Pana la 350.000 de copii din Romania au cel putin un parinte plecat sa lucreze in strainatate, arata estimarile organizatiei "Salvati Copiii". Statistici reci, care nu spun nimic despre viata acestor copii, despre dramele din existentele unora dintre ei.

Cum fac fata acesti copii despartirii de parinti? Cum isi pune amprenta aceasta situatie asupra caracterului, asteptarilor si viitorului lor ne-a spus intr-un interviu Ziare.com George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro).

Exemple de tineri de succes proveniti din astfel de familii sunt destule, insa fiecare astfel de caz e umbrit de povesti mai putin fericite. In opinia psihoterapeutului, parintii ar trebui sa se gandeasca de 100 de ori daca riscurile merita, daca banii ce vor ridica nivelul vietii sunt atat de importanti, mai importanti decat o relatie apropiata cu copilul.

Multi copii cresc in Romania fara parinti, acestia fiind plecati la munca in strainatate. Cei mai multi sunt lasati in grija bunicilor sau rudelor. Din punct de vedere psihologic, care sunt riscurile in cazul acestor copii?

Absenta parintilor din viata copiilor lor a devenit un trend in toata societatea romaneasca. Absenta nu este obligatoriu sa fie data de departarea fizica (aceasta este forma ei evidenta si celor din jur), ea se poate manifesta si prin absenta psihica din relatie a parintelui (din cauza unui program supraincarcat, cu ore suplimentare si/sau delegatii, diferite alte probleme de ordin psiho social).

In toate aceste situatii poate aparea un sentiment de neapartenenta la familie, un sentiment de devalorizare, dar in situatia in care copilul nu reuseste nici macar sa isi vada parintii seara sau in weekend, sentimentul de abandon se poate instala pe deplin.

Sunt mai multe elemente ce trebuie luate in considerare pentru a face o scurta analiza.

Este evident ca parintii pleaca de acasa pentru a asigura un trai decent tocmai celor mici. Problema este cum ajunge acest mesaj la copii si ce inteleg din el.

Conteaza foarte mult varsta copilului si cui este el lasat in grija. La varste foarte mici este mai putin probabil sa apara manifestari comportamentale evidente sau care sa intre in aria de interes clinic, iar in perioada adolescentei tarzii, acesta poate intelege argumentele parintilor si chiar sa ii incurajeze pe acest drum.

Copiii risca sa nu isi poata dezvolta armonios stilul de relationare cu cei din jur. Pot dezvolta o frica in a face alegeri sau crede ca parerea lor nu conteaza, copiii neavand un cuvant de spus in procesul decizional ce priveste plecarea adultului de acasa.

Conteaza foarte mult si persoanele in grija carora sunt lasati, varsta, nivelul de educatie, daca e vorba despre bunici, unul dintre parinti sau alti membri ai familiei extinse.

Putem deosebi un tipar, niste trasaturi specifice ale acestor copii?

Copiii acestia se pot simti neimportanti. Mai ales lipsa mamei este cea care poate genera cele mai multe probleme, pentru ca din partea mamei exista asteptarea predarii modelului de relationare.

Modul in care se raporteaza la lume si viata poate fi puternic afectat. Copiii pot deveni depresivi - se pot retrage in sine izolandu-se de mediu. De cele mai multe ori pot deveni insa agresivi, tot ca efect al depresiei.

Capacitatea lor de concentrare va scadea, memoria de lucru la fel. Exista posibilitatea sa dezvolte comportamente antisociale (la cei mai mari), abandon scolar, intrarea in grupuri dubioase.

Desigur, toate acestea pot forma o imagine generala asupra situatiei, povestea fiecarui caz putand fi diferita.

Parintii ce pot face pentru a le usura situatia?

Parintii nu sunt de blamat in aceste situatii, din pacate nu reusesc sa gestioneze alfel problemele materiale, iar plecatul de acasa ramane ultima solutie. Este important ca acestia sa pastreze un contact cat mai strans cu familia si copiii lasati acasa, daca se poate zilnic, la telefon sau pe Skype.

Ei trebuie sa incerce sa nu lase niciun moment copiilor impresia ca i-au uitat si nici sa isi rascumpere absenta prin jucarii si alte bunuri materiale. Aceste momente de comunicare si conectare nu trebuie sa fie omise pretextand oboseala, ora tarzie, orarul copiilor s.a.

Ca viitori adulti, cum se vor dezvolta ei? Ce fel de carente sau probleme pot aparea? Faptul ca au crescut astfel se rasfrange in vreun fel asupra relatiilor lor ulterioare?

Dezvoltarea este evident influentata de mediu si de interactiunile si evenimentele de pe parcursul ei, dar este important si ce isi asuma si integreaza copilul. Exista posibilitatea ca viitorul adult sa aiba o stima de sine scazuta, aceasta manifestandu-se fie printr-un tip de personalitate dependenta, fie agresiva.

Posibila aparitie a abandonului scolar si eventual inrolarea in anumite grupuri infractionale duce la "pierderea" individului din punct de vedere al utilitatii sociale.

In familiile cu mai multi copii, lucrurile sunt si mai complicate, cei mari devin responsabili pentru cei mici. Fetelor le revin multe din treburile casnice ale mamei. Toate acestea sunt o deviere de la cursul normal de dezvoltare al unui copil.

Relatiile adulte ale acestor copii vor sta constant sub umbra celor traite. Una dintre directii poate fi aceea a unor relatii adulte instabile si superficiale, centrate pe acumularea de valori materiale, cu sentimentul ca "niciodata nu este deajuns".

Pot fi multe de spus, dar nu cred ca este vorba despre un sablon, deoarece fiecare caz poate avea un alt parcurs.

Mai exista si copiii considerati "indeajuns de mari" pentru a-si purta singuri de grija, cei aflati in penultimul sau ultimul an de liceu. Asupra acestora, care e impactul faptului ca traiesc fara parinti?

Dupa cum am zis si mai sus, si aici ne lovim de nivelul de educatie al familiei si de calitatea relatiilor din interiorul ei. Adolescenta este o perioada cu multe trairi intense pentru orice individ. Absenta unui adult semnificativ poate incurca foarte mult dezvoltarea armoniosa a tanarului. Acesta resimte lipsa unui ajutor/sfat din partea adultului in diferitele probleme de viata, este responsabil pentru frati mai mici (daca acestia exista), ingrijirea casei si a bunurilor lasate in urma. Toate astea pot duce la o "maturizare" prematura si, deci, fara o fundatie solida.

S-ar putea spune ca plecarea parintilor la munca ii responsabilizeaza pe copii, adesea acestia fiind cei care raman sa ingrijeasca de casa. Asa sa fie?

Un efect poate fi acesta responsabilizare, cu toate ca eu cred ca este mai mult o maturizare prematura. Daca pentru cei de peste 17 ani exista ceva sanse sa functioneze aceasta responsabilizare, inclusiv sa existe un plan al familiei ca dupa majorat (sau oricare alta perioada) acesta sa vina si el dupa parinti, la cei intre 11 - 16 ani situatia nu mai sta deloc asa. Nefiind pregatiti nici fizic, nici psihologic pentru a prelua indatoririle adultilor, acestia sunt puternic afectati, negasind solutii viabile pentru toate planurile vietii.

Daca exista si o situatie in care copilul de 13 - 14 ani este considerat ca fiind pregatit pentru viata si este lasat singur acasa, fara absolut nimeni, aici nu mai are legatura cu responsabilizare, ci doar cu o forma de abandon.

Aceste intervale de varsta sunt aproximative si au ca rol doar sublinierea diferentelor ce pot aparea intre diferitele etape ale copilariei sau adolescentei.

Un parinte care se gandeste sa plece la munca in strainatate ce-ar trebui sa ia in primul rand in calcul?

Formule magice nu exista, iar acest tip de decizii (plecarea din cadrul familiei pentru a aduce resurse financiare) consideram ca sunt luate cu destula framantare din partea adultilor. Totusi, este important daca copilului mic i se explica ce se va intampla, cine pleca, cu cine ramane acasa, pentru ce perioada, cum se va tine legatura.

Daca e vorba despre copii mai mari, trebuie sa se discute deschis si sa fie intrebati si ei ce parere au despre acest lucru. Lipsa comunicarii este aproape la fel de rea ca plecarea adultului de acasa.

Trebuie inteles ca o relativa imbunatatire a veniturilor familiei poate avea efecte colaterale negative necuantificabile. Trebuie gandit daca pretul platit chiar merita.

Metodele prin care se va pastra legatura cu cei de acasa trebuie sa primeze in calculele pe care trebuie sa si le faca adultul. Desigur, pentru a putea supravietui este nevoie de bani, dar pentru copii, lipsa unor relatii afective si psihologice sigure si de incredere este cu mult mai rea decat lipsurile financiare.

Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Războiul hibrid dus de Rusia afectează și politicienii români. Mai multe grupuri de hackeri sprijiniți de Rusia, China și Iran au avut ca țintă în ultimii ani politicieni și oficiali...
Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Horia Constantinescu, renunţă la funcţie după ce a devenit candidatul PSD la Primăria Constanţa. El precizează că...
#copii parinti strainatate impact, #parinti plecati munca strainatate copii, #psihoterapeut George Chiricescu, #copii cresc fara parinti impact psihologic , #stiri sociale