Campania mediatică de discreditare a video-reportajului Recorder despre mafia distribuirii contractelor Bisericii Ortodoxe Române este o cauză pierdută din start. Un eșec „pregătit” cu acribie de înalții prelați BOR pe tot parcursul ultimilor 32 de ani de la căderea comunismului.
Motivul este simplu: investigația Recorder, un material jurnalistic de excepție în sine, nu face decât să confirme experiențele românului cu Biserica. Cu toții ne-am lovit, în viața de zi cu zi, de lăcomia preoților, chiar dacă, din când în când, am avut de-a face și cu oameni remarcabili, cu suflet și har.
Ca instituție, BOR s-a definit drept rapace. Materialistă, în contrast cu așteptările oamenilor. Gesturile frumoase de tipul hranei pentru săraci sau ajutorului dat elevilor sărmani reprezintă un standard normal, de așteptat din partea preoților, în timp ce lăcomia și bogăția afișată de cler este judecată cu asprime, poate chiar și invidie, de enoriași. E greu să treci drept sfânt din Mercedes printre oameni care se luptă cu supraviețuirea și să le predici cumpătarea în timp ce ctitorești clădiri megalomanice de un lux neînchipuit.
Răspunsul BOR la dezvăluiri nu face decât să întărească impresia generală de fățărnicie a clerului. Că una zice popa și alta fumează! Am aflat, bunăoară, că vicarul Arhiepiscopiei Bucureștilor, demis între timp, era un haiduc care acționa de capul lui și pe care Patriarul nici nu-l cunoștea, darămite să aibe vreo legătură directă. Însă, conform propriului CV, Marele Alb este Arhiepiscop, Mitropolit şi Patriarh la Bucureşti (din 30 septembrie 2007)! Sigur, credința-i mare, dar cât de mare să fie să accepți că nu-și cunoaște colaboratorii apropiați? Nici pe politicianul ăla, un fel de trimisul Domnului Daniel la PSD, nu-l cunoaște Patriarhul. Bine, sunt imagini binecuvântându-l, decorându-l, era membru în „Parlamentul” BOR (Adunarea Naţională Bisericească), dar Patriarhul habar n-avea cine e și, mai ales, ce hram poartă. Practic, când judeci în sinea ta, ai de ales între ipoteza amnezicului și cea a ipocritului.
Am mai aflat, din contraatacul BOR, că autorii reportajului nu-l iubesc pe Dumnezeu și Biserica (Ortodoxă Română). Habar n-am dacă-i așa, cel puțin în privința Bisericii și mi se pare chiar nesăbuit să pretinzi că știi ce este în forul interior al altui om. Dar semnul ăsta de egalitate între Dumnezeu, Biserică ca instituție și vremelnicii ei șefi este, fără-ndoială, o confuzie intenționată și profund mincinoasă. În fond, reportajul prezintă niște oameni în carne și oase și niște fapte. Presupunând, cu trufia BOR, că autorii sunt chiar niște ghiauri fără Dumnezeu, cu ce schimbă asta faptele? Devin ele acceptabile sau firești? Atunci de ce au fost „excomunicați” cei doi combinatori?
„Clanul Marelui Alb” a hotărât să joace cartea naivității, însă credibilitatea acestei teorii și-a măcinat-o zi de zi, în ultimele trei decenii. Din punct de vedere legal, s-ar putea să țină. Din punct de vedere moral, rămâne cum singuri și-au făurit-o, “om la om pe tot terenul”.
P.S. De la ce vine, oare, porecla asta de „Marele Alb”? Am citit, deunăzi, o interpretare că se referă la o rasă de porc. Mărturisesc că am fost contrariat, pentru că eu nu m-am gândit nici o clipă, până n-am citit această interpretare, decât la cel mai periculos rechin din ocean.