Banii pentru mame - picatura dintr-o mare

Daca modificarile in privinta indemnizatiei de crestere a copiilor veneau in oricare alta zi decat 8 Martie, probabil ca ar fi fost mai credibil ca nu reprezinta o masura electorala. Dar chiar si asa, bine ca anii electorali mai aduc si masuri bune.

Iar aceasta mi se pare o masura buna pentru marea problema demografica a Romaniei, dar total insuficienta.

Proiectul, care a trecut de Comisia de Munca a Camerei si ar trebui sa intre cat de curand, este posibil chiar miercuri, in plen, prevede o indemnizatie de 85% din media veniturilor din ultimele 24 de luni, fara plafon si fara ca parintele sa mai fie obligat sa opteze intre un concediu de un an sau doi ani diferit remunerat. Indemnizatia minima va reprezenta minim 85% din salariul minim brut garantat in plata.

Prezent la lucrarile comisiei, ministrul Muncii s-a opus doar eliminarii plafonului, care ar genera discriminare si cheltuieli peste estimarea ministerului, adica un efort bugetar suplimentar pe 12 luni de aproximativ 180 de milioane de lei.

Nu stiu cat de mare poate fi efortul suplimentar prin neplafonare, avand in vedere ca numarul persoanelor pentru care 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni depaseste 3.400 de lei este din nefericire foarte mic in Romania, mai ales la o varsta la care, in general, te gandesti sa devii parinte.

Pe de alta parte, tocmai aceste persoane cu cariere solide se indura cel mai greu sa faca o intrerupere a activitatii, deci nu vor sta in general doi ani in concediu de crestere a copilului pentru a nu pierde ritmul.

Daca nu esti de acord cu plafonarea maximului, un maxim care are in spate impozite si contributii sociale platite statului, de ce sa pui un plafon minim al indemnizatiei, adica bani care tocmai ca nu au in spate asemenea contributii, inferioare sumei care e platita apoi ca venit minim in concediul de crestere a copilului?

Una peste alta, intr-o tara in care se estimeaza ca in 20 de ani nu va mai avea cine sa plateasca pensii la un nivel decent, o investitie in natalitate este una bine venita.

Da, cunosc teoria ca nu faci copii pentru bani si asa este. Dar un om cu scaun la cap isi face calcule si atunci cand isi cumpara un catel, daramite cand isi asuma imensa responsabilitate de a creste un copil.

Si aici ajungem cred la insuficienta masurii, adica la faptul ca a limita stimularea natalitatii la chestiunea indemnizatiei mi se pare total insuficient si simplist.

Pentru ca o familie sa fie cu adevarat stimulata sa faca un copil, cred ca trebuie sa aiba garantia unei infrastructuri pe mana careia sa-l poata lasa linistita si cu care sa imparta sarcina cresterii lui intr-o lume in care mamele casnice sunt un lux.

Ce inseamna aceasta infrastructura? Inseamna ca dupa cei doi ani de concediu sa ai ce sa faci cu copilul cat esti la serviciu, chiar daca nu ai bunici disponibili. Cresele raman foarte putine. In gradinite situatia locurilor s-a mai imbunatatit odata cu micsorarea generatiilor si introducerea clasei zero, dar la nivel national nu suntem inca la o acoperire totala. Iar cresele si gradinitele private au preturile prohibitive pentru marea majoritate.

Sistemul sanitar este problematic. Un exemplu este recenta criza a bebelusilor din Arges. Dar nu numai. Periodic avem crize ale vaccinurilor, tratamentele medicale pentru copii sunt si nu sunt gratuite, lucru pe care il descoperi de-abia la farmacie.

Sistemul de educatie este slab: scoli prost dotate, unele fara avize sanitare, cu profesori putini, demotivati material si uneori deprofesionalizati, cu programe invechite si sufocante. After-school ramane o optiune pentru cei instariti.

Una peste alta, ca sa ii dai o sansa reala copilului, trebuie sa-l pompezi cu meditatii si sa te gandesti foarte serios la studii peste granita.

Cum sa te gandesti sa faci copii cand unul dintre soti trebuie sa fie tot timpul plecat la munca cine stie pe unde sau ambii soti traiesc in cine stie ce conditii in strainatate tot sperand sa faca un cheag.

Cand cei din tara nu au niciun motiv sa fie increzatori in siguranta locului de munca. Va dau doar exemplul de la Mioveni unde niste mii de slujbe sunt periclitate de incapacitatea cronica a Guvernului de a face 100 de km de autostrada.

In plus, ce facem noi cu copiii pe care ii avem atunci cand ei ajung adulti? Ii impingem peste granita, incepand cu cei mai performanti dintre ei. Exodul acesta este un alt factor major de scadere demografica.

Sunt doar cateva exemple din ceea ce numim o problema majora de sistem care nu are cum sa stimuleze demografia, dimpotriva. Si daca nu apucam problema de aici, nu cred ca indemnizatiile si alocatiile mai mari vor avea un efect real asupra fenomenului imbatranirii si imputinarii acestui popor.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...