Un raport recent arată că România se află printre țările din Europa care și-au ținut cel mai mult școlile închise în perioada pandemiei.
Totodată, sistemul de predare la distanță a scos în evidență inegalitățile dintre elevi, o arată raportul rețelei europene Eurydice.
Opțiunea autorităților din România de a ține închise multă vreme școlile, în favoarea școlii online, vine în condițiile în care, în anul școlar 2020-2021, Eurydice notează că școlile continentului au rămas în mare parte deschise.
Pentru Ziare.com, Anca Tîrcă, consultant internațional în educație, a spus că problema principală în momentul de față este că nu există un raport care să ne arate cât de mult au pierdut elevii, pentru a putea face un calcul real, pentru a știi unde ne situăm.
"Nu există nicio analiză, pentru a vedea care au fost pierderile în pandemie. Niciun studiu referitor la așa ceva. Nu știm cât s-a recuperat. De fapt, nu știm cum stăm cu pierderile în învățare.
Nu știm câți copii au rămas cu pierderi, câți dintre aceștia au recuperat. Se fac trei ani de când tot spun că prioritatea numărul unu era legată de recuperarea pierderilor de învățare. Nu s-a făcut nimic", a declarat Anca Tîrcă.
"Și ar fi timp în continuare să facem lucrul acesta, însă noi facem schimbări de structură, de evaluare, în loc să ne ocupăm de ceea ce e important.
Dacă ați auzit discursul de la Summitul ONU al Maiei Sandu, președinta Republicii Moldova, în legătură cu transformarea educației. Maia Sandu fix asta spune, că noi avem două priorități: recuperarea pierderilor în învățare și transformarea sistemului incluzând lecțiile învățate în pandemie", adaugă specialistul în educație.
"Nu există un ecou la nimic din ce mai spun experții, autoritățile au alte preocupări. Și a mai fost făcut public un raport, asemănător cu acesta, însă pentru autorități e ca și cum nu a existat.
Și atenție. S-au cheltuit 30 de milioane de euro pentru orele remediale. Asta în teorie. A fost proiect european, însă nu există un raport de final al proiectului. Unii profesori nici acum nu au fost plătiți pentru orele suplimentare pe care le-au ținut", punctează Anca Tîrcă.
"Inspectoratele ar fi trebuit să preia situația copiilor care au rămas în urmă. Să vadă la ce materii. Să fie o statistică de la fiecare școală din fiecare oraș. Orele remediale se puteau face. La ora actuală vin din Europa foarte mulți bani. Să se accentueze interesul. Asta trebuia", adaugă Anca Tîrcă.
"Ar fi trebuit să fie prioritatea numărul 1 așa cum se recomandă în documente recente ale UNESCO, OECD sau UNICEF. Ele au apărut nu doar pentru că școlile au fost închise, ci și din cauza modului deficitar, în multe cazuri, în care a avut loc învățarea online", spune expertul în educație.
"Recupereraea acestor pierderi ar fi trebuit să fie obiectiv principal pentru ministre, inspectorate, școli și profesori. În primul rând, era nevoie de o evaluare inițială a elevilor, pentru a fi identificate pierderile în învățare, apoi erau necesare măsuri și intervenții la fiecare nivel al sistemului, cum s-a întâmplat în foarte multe țări.
De exemplu, în Marea Britanie, guvernul a dezvoltat și a implementat ceea ce se numește Education Catch –up Reforms. Sunt țări în care au avut loc schimbări la nivelul curriculumului, care a fost condenasat, astfel încât să se focalizeze pe cele mai importante competențe/deprinderi/conținuturi care să permită accesul în nivelul următor", spune specialistul.
"Toate studiile recomandă ministerelor să se consulte cu toți factorii implicați, să elaboreze planuri naționale de recuperare, să publice materiale resursă și ghiduri pentru școli, să organizeze programe naționale remediale, să acționeze pentru starea de bine a profesorilor și elevilor.
Noi nu am făcut nimic, în schimb s-a venit cu multe schimbări de structură, de evaluare etc, care nu ar fi trebuit făcute în această perioadă dificilă, și nu spun eu asta, ci tot studiile", spune expertul în educație.
"Au fost câteva inițiative. A mai fost câte o școală care a găsit un sponsor și așa a reușit să mai recupereze din pierderile de învățare.
Profesorii cu simț de răspundere au recuperat și ei, însă sunt alții care și-au văzut de treabă și au mers mai departe", spune Anca Tîrcă.
"Eu cred că nu există capacitate instituțională. Poate nu se uită ce se întâmplă în alte țări. În pricipal, ține de competența echipei care conduce ministerul.
Gata, totul s-a șters. A început anul școlar, au alte proiecte. Profesorii nu știu cum să procedeze cu toate schimbările, nu a apărut un manual de implementare a proiectului. Nu se tranmsit mesaje mobilizatoare, iar profesorii nu mai au încredere în autorități", a concluzionat Anca Tîrcă.