Fiecare scoala, in parte, ar fi putut sa-si faca programul in mod autonom si ar fi fost putine cazuri de intrerupere totala a cursurilor. Am asistat la un abuz de bunavointa si de spirit protector.
Conducerea Universitatii din Bucuresti a suspendat cursurile in zilele de 11, 12 si 13 ianuarie din cauza ninsorii. Anterior, primarul general al Capitalei anuntase ca toate celelalte scoli raman inchise pana luni, 16 ianuarie.
Suntem absolut siguri ca nimeni nu va protesta. In realitate, aceste zile cu Bucurestiul acoperit de zapada sunt un minunat prilej de fericire secreta pentru cei care reusesc sa suspende rutina zilelor cu alibiul perfect al calamitatii naturale.
O complicitate inavuabila leaga profesori, decani, rectori, directori de scoala, inspectori, elevi si studenti care nu s-au simtit mai solidari niciodata, asa cum fraterni se regasesc, subit, participantii la un carnaval fara sa se fi cunoscut dinainte.
Un site de stiri publica miercuri fotografia unei femei tinere care avanseaza glorios cu schiurile pe Bulevardul Dacia, imagine care, cu siguranta, ar putea fi inteleasa ca protest la adresa unei primarii ineficiente, desi ea pare mai curand o marturie de jubilatie transgresiva.
Intotdeauna ninsorile abundente au reprezentat in Bucuresti o deschidere catre fantastic la care au conspirat deopotriva o mare neputinta administrativa si inclinatia nativa si irepresibila catre reverie a locuitorilor sai. E poate si o rezistenta impotriva modernizarii, una masiva si subconstienta, care se aliaza cu natura impotriva civilizatiei tehnologice.
Un fapt este ca trotuarele si strazile mici, aleile dintre case sau blocuri sunt rareori dezapezite de cei care locuiesc acolo, dar lenea, dezertarea, absenta spiritului civic nu sunt niciodata explicatii suficiente. Se uita mereu sau mai curand e mereu reprimata senzatia ca orasul e mai frumos acoperit de zapada si se da poate o lupta intre utilitarismul vietii practice si fascinatia pe care o exercita redescoperirea subita a unei perspective uitate.
Cinicii ar spune, in schimb, cu destula indreptatire, ca orasul este atat de murdar in zilele obisnuite, incat numai zapada il mai poate salva si atunci a "curata" zapada ar fi o contradictie inacceptabila.
Dar chiar si asa, tot acolo ajungem, la redescoperirea uimita a unei dimensiuni obnubilate.
Romania inchisa. Are doamna primar Firea grija de copiii nostri?
Poate chiar si vorbaria insistenta de pe toate canalele de televiziune despre soselele inzapezite, masini repuse in miscare, toata zarva care se face in jurul "eroismului" autoritatilor publice laolalta cu alertele meteorologice nu sunt, in cele din urma, decat un mod de a justifica o evadare discreta in reverie, caci doar calamitatea poate scuza cu adevarat "dezertarea".
In cazul scolii, este cu adevarat o dezertare, caci in Bucuresti, cel putin, scolile de cartier cu majoritatea elevilor arondati dupa vecinatate ar fi putut functiona foarte bine.
Fiecare scoala, in parte, ar fi putut sa-si faca programul in mod autonom si ar fi fost, probabil, putine cazuri care sa impuna o intrerupere totala a cursurilor. Am asistat, daca putem spune astfel, la un abuz de bunavointa si de spirit protector.
Dar daca nimeni nu a avut de obiectat inseamna ca suspendarea scolii contine ceva pozitiv si nu doar in sens subiectiv, asa cum am lasat sa se inteleaga, ci si in mod obiectiv.
Am aflat astfel ca la scoala nu se face mare lucru si ca, in realitate, nimeni nu pierde nimic. Si nu doar la cursurile gimnaziale sau liceale, dar nici macar la Universitate. Totul e recuperabil pentru ca e, de fapt, neglijabil.
Prin urmare, daca toata lumea isi rezerva cu atata nonsalanta mai multe zile de vacanta cu alibiul calamitatii, este nu doar pentru ca omul are nevoie de o pasagera eliberare din ordinea cotidiana (apropo, in Romania exista zile libere prin lege, dar nu exista niciun carnaval!), dar si pentru ca ordinea cotidiana este viciata si carenta.
Atunci cand fuga din real pare legitima ceva cu siguranta nu e in regula in acest real. Paradoxul este ca zapada acopera, dar, daca stim sa vedem, ea si descopera.
Caci toate serviciile publice suspendate, cu sobrietate teatrala, sunt exact acelea care nu sunt deloc indispensabile. Lectia ar fi ca reformele sunt imperios necesare acolo unde ne indica zapada.