Frumoasa din padurea adormita - pledoarie pentru educatie

Alegerile locale din data de 27 septembrie 2020 au demonstrat ca poporul roman se trezeste - dificil, impiedicandu-se, dar hotarat - dupa un somn greu, bantuit de cosmaruri hade, succesive.

Dar cine e printul care a sarutat Frumoasa din padurea adormita? Aici povestea se incalceste, caci poporul roman pestrit, rupt mereu intre conservatorism si progresism, orbecaind prin ceata onctuoasa aruncata de ursitoarea cea rea peste el, mereu speriat sa dea vrabia din mana pe cioara de pe gard (cand cioara poate fi si papagal), nu s-a lasat usor pupat.

Greu s-a lasat convins poporul de declaratiile de dragoste ale tinerilor care au cerut in strada starpirea coruptiei in 2015, dupa ce multi nevinovati au ars de vii sub ochii neputinciosi ai apropiatilor lor in Clubul Colectiv. Greu s-a inmuiat de lacrimile incarcate de durere ale parintilor ce si-au pierdut copiii!

Nu a dat crezare nici destupatilor la minte care au intrezarit pericolul ce pastea justitia, statul de drept in 2017. Caci cine e acest stat de drept?, se tot intreba poporul. Atata timp cat el isi putea inca tarai trupul slabit de jecmaneala, istovit de hartuiala si violat de carmaci, ce-i aruncau la rastimpuri cate o bucata de paine muiata in otet - gest grobian ridicat la rang de milostenie (desi milostenia era facuta taman din "averea" lui, a poporului) - de ce l-ar mai fi durut capul ce se mai petrecea in gradina acestei rude indepartate care e statul de drept? Caci bietul popor, tinut prada intunericului, de unde sa stie ca gradina acelui neam indepartat era si gradina lui si ca gardul, care delimita iarba buna de buruieni, trebuia pastrat in stare buna? Cum sa stie ca pentru a-l pastra in stare buna trebuia sa-l repare, sa-l fortifice din timp in timp, sa vegheze si sa lupte pentru el? Cum sa stie ca pazind gardul acela, poporul veghea la respectarea propriilor drepturi? Povestea cu integritatea statului de drept era greoaie, obtuza, dar gardul - da! Asta fi priceput el, ar fi stiut cum sa-l pazeasca, daca vreun inimos mai luminat la cap i-ar fi explicat pe intelesul lui cam cum stau treburile! Asadar nu, nu a stiut nici acest lucru poporul roman - nu tu educatie, nu tu lumina. Pentru ca oricat ar fi ei de buni si luminosi, principii vorbesc limba lor aleasa, care e limpede si deslusita doar acolo, in lumea lor de la palat. El, biet popor, avand ca grija de seama sa puna odraslelor paine pe masa, nu o putea pricepe. Nu fara ajutor.

Nu a inteles prea bine bietul popor nici cand veneticii ce si-au lasat tara (de bine?) si au impanzit lumea in cele patru zari, s-au intors acasa intr-un 10 august 2018 nadusit ca sa-si sprijine fratii romani din tara, sa ceara demisia "obladuitorilor" care, mai pricepea si el pe ici, pe colo, traiau altfel decat el. Dar nu asa le e dat vladicilor?, se tot intreba poporul. Nu putea el intelege aceasta Tinerime ce vorbea mereu despre coruptie. Ce voiau ei? Vorbele lor erau prea spilcuite pentru el. Distanta intre ei era prea mare. Acestia voiau binele lor, asa se parea. Asa tot auzeau si de pe la odraselele sau prietenii lor, multi plecati si ei peste mari si tari. Coruptie? Demisie? Ale cui? Ca el vedea la televizor cat e de frumos sa fii roman verde si sa te mandresti cu asta. Alaturi de conducatori imbracati in ie, nu era si el mandru? Nu-si sugea el gingiile de pofta cand vedea sfaraind micii pe gratare? Doar ca burta plina nu era a lui. Lui ii chioraiau matele de foame. Dar ce frumos: "mandru ca sunt roman!" Despre ce progres sa mai vorbesti? De ce? Ca el, poporul roman, se simtea bine asa. Cat de bine e lamurit el de niste baieti buni de la televizor, de pe unele canele! Ᾰia da, stiu sa vorbeasca pe limba lui. Ii intelege: injura birjareste ca si el, le zice fara fasoane ca vor primi ceva in plus la pensie daca ii voteaza pe invitatii lor. Basca ceva ulei si faina in preajma alegerilor. Nu vor muri de foame. De ce sa-i mai pese de altceva? Puteri separate in stat? Coruptie? Acestea sunt realitati care n-au de-a face cu ciorba lui. El sa aiba ce manca. Nu merita nici macar un flirt plapand toate aceste daraveli. La ce sa te implici, daca nu le pricepi?

Printul e frumos, e tanar, e bun, e luminos, dar poporul nu poate ajunge la el. Iar el, in avantul lui tineresc, nu are rabdare sa explice poporului ca il iubeste - deci nici el nu ajunge la inima poporului. Pentru el totul e limpede, e corect, e nobil. Si asta trebuie sa fie evident pentru toata lumea; nu mai trebuie nimic explicat. Si uite-asa, distanta dintre print si popor s-a adancit. Poporul nu s-a lasat pupat de print si pace. Mai bine sa mai traga la aghioase cativa ani. Quod erat demonstrandum.

Dar acum iata ca poporul roman se trezeste usor-usor. Pe cand dormea, in vis, printre himere, i-a aparut un print care i-a soptit ca el e aleasa inimii lui. Ca impreuna pot construi o viata frumoasa si curata. Tot in vis i s-au aratat spiritele unor tineri morti fara vina, arsi din cauza coruptiei, apoi oameni veniti de prin lume acasa care strigau "Fara violente!", romani de-ai sai, copii de-ai sai, care au fost batuti degeaba de cei care lui ii erau dragi - cei in ii, cu mustacioare ca penele corbului si mandri ca sunt romani! Si astfel a inceput sa-si puna intrebari. Vorbele de dragoste ale printului nu il mai lasa rece pe popor, ci isi fac usor drum spre sufletul lui. Nu intelege el tot ce-i spune printul, dar intelege mai mult si, in plus, vrea sa invete limba lui ca sa-l poata intelege mai bine.

Simte ca ceva e putred in sfaraiala pofticoasa a micilor pe gratar, in spumegarea vesela a berii, in mandria ostentativa a conducatorilor rosii in obraji. Vede ca ciorba lui devine din ce in ce mai lunga si mai stravezie, ca burta lui e supta, in vreme ce burtile conducatorilor se tot umfla de bine.

Treptat, poporul roman devine constient ca cine nu face progrese in fiecare zi, da inapoi in fiecare zi. Asa ca-si deschide ochii si-si destupa urechile. Incepe a prinde intelesul declaratiei de dragoste a printului - azi putin, maine putin mai mult. Pe de alta parte, si printul incepe sa priceapa ca trebuie sa faca pasi spre popor. Si el devine constient ca nimeni nu-si poate face inteleasa dragostea intr-o limba necunoscuta. Incepe a reflecta cum sa ajunga la mintea si la inima poporului. Dar si poporul incepe a cugeta: ce e mai bine - sa crezi in niste vorbe frumoase ori in fapte bune? Si poporul tot reflecteaza si reflecteaza. Dar numai cu reflectii nu poate trai. Trebuie sa si invete. I se intareste in cap convingerea ca a reflecta fara a invata e periculos, iar a invata fara a reflecta e inutil. Dar asta stia deja si printul. Pricepura amandoi ca trebuie sa construiasca punti trainice intre ei ca sa poata duce impreuna o viata buna, in lumina si respect.

Asa se face ca tot cugetand la aceste lucruri, intr-o buna zi, poporul s-a lasat sarutat si s-a trezit ca o frumoasa dintr-o padure adormita. Si se tot poate trezi de cate ori printul o saruta.

Prin urmare, castigatori ai alegerilor, poporul se trezeste, dar vorbiti-le pe limba lor! Construiti punti spre oamenii de rand. Prezentati programele si actiunile voastre intr-un limbaj accesibil oamenilor, astfel incat sa va faceti intelesi - oamenii sunt satui de un limbaj de lemn, sforaitor, cu vorbe multe care nu zic nimic. Fiti firesti si vorbiti cu respect omului de rand; el e satul sa tot fie imbrancit si fugarit cu cuvinte si atitudini sfichiuitoare si arogante; ganditi-va ca agresivitatea naste agresivitate. Fiti modele pentru ei! Puneti pe picioare programe de educatie pertinente - educatie civica, educatie religioasa, sexuala, etc. - Romania are nevoie de multa educatie care sa-i scoata pe oameni din noapte. Invatati oamenii sa gandeasca in spirit democratic. Pentru aceasta aveti rabdare cu ei! Nici voi nu le-ati stiu deodata pe toate, si voi ati invatat de la altii. Si apoi fiti constienti ca educatia romaneasca are goluri, in ciuda programelor scolare care stau sa pocneasca de incarcate ce sunt. Sa nu mai vorbim de faptul ca nu toata lumea a avut norocul sa aiba parte de carte, oricare ar fi motivele care stau la baza acestui lucru. Nu ridiculizati omul ce nu stie, ci invatati-l! Si mai ales, incurajati-l sa invete! Nu aruncati praf in ochii alegatorilor - sunt satui de minciuni si manipulari - iar cand vor descoperi adevarul, va vor intoarce si voua spatele. Tineti-va de cuvant! Eliminati masinatiunile, stiristii care deformeaza realitatea, care transmit stiri false pe posturi de radio si televiziune.

Poporul a dovedit la alegerile locale din septembrie 2020 ca doreste sa puna punct minciunii, coruptiei, bataii de joc, ca nu vrea sa se mai lase prostit, ca alege progresul. Nu-l inselati. Iar ca sa va intalniti in aceeasi bula - voi, conducatorii alesi si poporul - mergeti spre el prin educatie. Doar asa veti putea vorbi o limba comuna, doar asa va veti putea intelege unul pe altul.

E greu? Cred ca da. Dar ca sa poti muta muntele, incepi prin a muta pietricele - educatia.

Nicoleta Beraru este scriitoare si profesoara, stabilita in Belgia. Anul trecut a lansat cartea "Luluta si Petrisor", un volum despre suferinta familiilor de romani care au emigrat.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...