Cât de subiective sunt notele primite de elevi la teze. Gabi Bartic, BRIO: "Dacă am implementa sisteme sumative de testare, tezele nu ar mai avea nicio utilitate"

Joi, 18 Noiembrie 2021, ora 15:48 3804 citiri
Gabri Bartic, CEO BRIO

Petiția lansată de o elevă de 17 ani, prin care se cere înlocuirea tezelor cu evaluarea sumativă, a adunat aproape 300.000 de semnături, o mobilizare fără precedent. Cu toate acestea, Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a anunțat că tezele se vor da în continuare deoarece reflectă nivelul real al pregătirii copiilor.

Gabi Bartic, CEO BRIO, a acordat un interviu Ziare.com în cadrul căruia vorbește despre importanța reală a notelor, mediilor și tezelor în sistemul de învățământ românesc, despre utilitatea evaluării sumative, dar și despre petiția lansată de elevi, cu care este de acord.

Ziare.com: Cât de mult accent se pune pe note și medii în sistemul de învățământ din România? De multe ori apare fenomenul ”goana după 10”, care pare să eclipseze dorința de a acumula cu adevărat cunoștințe folositoare, pe care elevii să le înțeleagă pe deplin.

Gabi Bartic: Sistemul de educație românesc e paradoxal la acest capitol. Și voi începe extrem de abrupt. Notele reflectă foarte puțin cunoștințele, totalitatea cunoștințelor unui copil. Pentru că, noi știm, ele se dau pe „ascultat la lecție”, pe lucrări de control (așa numitele testări on-spot) care nu acoperă întreaga materie și ele diferă extrem de mult de la un profesor la altul, de la o școală la alta, de la un oraș la altul. De câte ori am auzit „notele de la liceul Sava nu pot fi comparate cu cele de la Liceul din Rădăuți”. Și probabil că e corect și că ele nu pot fi comparate, dar în lipsa unor standarde general acceptate, profesorii, școlile își construiesc propriile repere.

Problema, marea problemă, apare când aceste note – suma unor subiectivități diferite (pentru că nu se folosesc instrumente obiective în testarea școlară) - sunt în competiție. Pentru că, inevitabil, copiii cu aceste note ajung să concureze pe aceleași liste la un liceu, la facultate, și acolo departajarea se face la zecime. O zecime la o medie face diferența între un liceu sau altul, între o facultate sau alta. Și atunci da, goana copiilor și a părinților pentru note mari cu orice preț, dar și concesiile făcute de profesori sunt lesne explicabile.

Câtă vreme noi nu avem undeva explicat „ce înseamnă un 7 la matematică în semestrul 1 din clasa a 5-a” – nu putem imputa profesorilor notarea și nici copiilor că aleargă după 10. Nu avem regulile, deci nu putem penaliza niciun jucător. Problema e că nici nu știm ce anume recompensăm, când dăm trofee la final: copii excepțional pregătiți? Copii care nu deranjează profesorii? Copii care au știut să-și adapteze stilul de învățate livrând profesorului exact ce voia să audă?

Ziare.com: Tezele reflectă cu adevărat nivelul cunoștințelor dobândite într-un semestru, la anumite materii? Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, susține că reflectă nivelul real al cunoștințelor elevului și că este și o modalitate prin care profesorul își dă seama cum ar trebui să gestioneze situația pe mai departe.

Gabi Bartic: Ar fi minunat dacă aș putea spune „Da, ministrul are dreptate”. Dar nu cred asta, și voi explica de ce. Teza nu e o evaluare sumativă per-se. E un test cu x subiecte ce nu poate acoperi întreaga materie, ci doar porțiuni, prin sondaj, și nu poate acoperi întreaga paletă de grade de dificultate pe fiecare capitol parcurs. Mai exact, e cam așa. La Matematica de a 5-a, de exemplu, să spunem că avem un subiect de ecuații, unul de fracții, unul de inecuații și unul de geometrie. Dificultatea acestor subiecte e dată de profesor – unii dau mai greu, alții mai ușor în teză. Să spunem că dificultatea e undeva, din ochi, cam „de 8”.

Cum îi departajăm pe copiii care au rezolvat complet aceste exerciții? Ei sunt „de 8”, au rezolvat toate subiectele de dificultate 8, dar iau toti 10. E corect? Mai mult, pe cei care nu a rezolvat, dar poate ar fi rezolvat un subiect „de 6” sau „de 5” e corect să-i punem în aceeași oală? Probabil că nu, și asta naște în sine inechități.

Dacă tezele ar fi date într-un sistem standardizat, însă, similar testelor GMAT, SAT, TOEFL, pe fiecare dintre aceste capitole copilul ar vedea itemi de toate dificultățile, astfel încât am putea ști cu exactitate unde anume, in progresia dificultății subiectelor, s-a oprit. Deci am ști că, de pildă, copilul e de 76 la ecuații, de 89 la inecuații, de 43 la fracții și de 90, de exemplu, la geometrie. Așa am avea un scor real al copilului și da, am putea spune că teza reflectă fidel cunoștințele copilului.

Și atunci, dacă tezele ar fi date în același sistem pentru TOȚI copiii, nu am avea nici inegalitățile între diferite școli, orașe etc despre care am pomenit mai devreme.

Ziare.com: De multe ori apar diferențe semnificative între notele de la teze și cele de la examenele de Bacalaureat și Evaluare Națională. Cum se explică aceste contraste?

Gabi Bartic: Exact prin neaplicarea acelorași standarde. Imaginați-vă că nu am avea un etalon pentru metru și toți am măsura, la ochi, ce am considera fiecare. Cum am măsura distanțele? La fel e ți cu notele: nu știm exact grila pe care putem evalua, deci nu respectăm, toți, aceleași standarde. E extrem de puțin probabil ca profesorii care creează subiectele de examene să aibă aceeași înțelegere a dificultății unui subiect ca profesorul din Videle. Sau din Rădăuți. Și atunci apar diferențe.

Și mai e un factor: presiunea pe note, care apare atât din partea părinților, dar și din partea școlii: nu ne permitem note proaste pentru că scade nivelul școlii, nu lăsăm corigenți pentru că nu putem, cu cealaltă variantă extremă „10 e doar pentru profesor” etc.

Ziare.com: Elevii au cerut, printr-o petiție, înlocuirea tezelor cu evaluarea sumativă cu subiect unic. Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a susținut că este un dezavantaj contextul pandemic în acest sens deoarece aceste evaluări sumative au o dată fixă. Este un pretext, sau se pot găsi soluții? Până la urmă, tot în timpul pandemiei s-au dat și examenul de Bacalaureat și Evaluarea Națională și s-au găsit alternative pentru copiii care nu au putut participa din cauza infectării sau carantinării.

Gabi Bartic: Nu e un pretext, e lipsa instrumentelor. Ministerul nu are, în acest moment, nici standardele despre care vorbeam și nici un sistem de testare standardizată. Dar el există, poate fi folosit si da, permite si testarea asincronă, și certificarea faptului că un anume elev dă testul, fără ajutor extern. Mă refer la platforma Brio.

În problema eliminării tezelor, sunt în totalitate de acord cu petiția elevilor: dacă am implementa sisteme sumative de testare, dacă ele ar fi perfect calibrate cu materia și corect etalonate, tezele nu ar mai avea nicio utilitate.

Ziare.com: Este mai utilă evaluarea sumativă pentru elevi? Dacă da, de ce?

Gabi Bartic: Pentru că s-ar schimba și comportamentul de învățare al copilului: știind că se testează toate conținuturile, copiii nu ar învăța doar ce știu ei ce îi place profului să dea, sau ce știu că urmează să fie în materia de Evaluare Națională sau de BAC. Și ar învăța constant, nu doar pentru lucrare sau pentru teză.

Predictibilitatea e un aspect extrem de important în educație, și aici, în evaluare și testare, e esențial.

Ziare.com: Aproape 300.000 de oameni au semnat petiția pentru înlocuirea tezelor cu evaluarea sumativă, o mobilizare fără precedent. De ce tinde sistemul de învățământ din România să ignore în continuare nevoile exprimate ale elevilor?

Gabi Bartic: În general centrarea pe elev e ultimul lucru pe care-l avem în vedere când vorbim despre educație. Vorbim despre politici, programe, cursuri, formări, sporuri, sindicate, prea puțin de elevi. Și atunci da, tratându-i ca pe niște terți, e logic că îi vom ignora din toate deciziile. Sigur că nu putem să implementăm toate cererile lor, dar pe cele rezonabile, care au și evident suport științific, cum e cea de față, nu văd de ce nu le-am asculta măcar.

Actul educațional funcționează optim când toți actorii sunt implicați și consultați. Și aceștia sunt, deopotrivă, profesorii, copiii și părinții. Până când, în toate deciziile serioase legate de educație, nu îi vom pune pe toți la aceeași masă, aceștia se vor poziționa veșnic în tabere adverse. Și asta nu face defel bine educației.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News