Intrarea în Schengen - fata morgana sau momeala din vârful undiţei

Marti, 04 Ianuarie 2022, ora 10:462464 citiri
Intrarea în Schengen - fata morgana sau momeala din vârful undiţei

De parcă n-ar fi suficiente serialele de TV, din când în când, se mai ridică în media, problema Schengen, pe post de serial plin de suspans, cu final incert şi cu noi episoade realizate pe platforma MCV (nu e un nou post TV), în care nimeni nu înţelege clar ce se doreşte, dacă se doreşte, dar toată lumea declară că se conformează ideilor enunţate referitor la corupţie, siluirea legilor care asigură independenţa justiţiei, fără ca, practic, să se întample vreo modificare în legislaţiile vizate.

Cu scuzele de rigoare, eu atât pot întelege din comunicarea pe această temă. Dacă altcineva poate să lămurească, cu argumente, problema, sunt dornic să citesc sau să ascult.

Finalizarea cu succes de către România a măsurilor prevăzute de acquis-ul Schengen au fost confirmate de Consiliul European în 13-14 decembrie 2012 - era o ştire din decembrie 2012.

Cu ce suntem noi mai prejos de celelalte naţiuni din Schengen, când criteriile tehnice le-am îndeplinit din 2012. De ce personalităţi din sfera juridică, ca Monica Macovei, Codruţa Kovesi, Cristian Danileţ, nu se exprimă pe tema aceasta, cu toată greutatea experienţei în materia dreptului şi a funcţiilor de demnitate ocupate în statul român.

Dacă partenerii din Consiliul UE nu sunt de acord cu formulări de ordin tehnic, acestea pot fi corectate, după cum spuneam, nu au fost votate la vreun referendum, să nu poată fi schimbate decât tot aşa.

Dar, dacă şi după 9 ani, se consideră ca, eu şi cei 18 milioane de români, ca mine (cred ca sunt atâţia, unde, asta e altă problemă), nu merităm să intram în Schenghen, să expună motivele, argumentat (asta cu MCV, vă rog, e delicat să observi că se tot schimbă jaloanele) şi după ce noi toţi vom înţelege de ce nu suntem primiţi, să ne corectăm lipsurile prin procedurile din speţa în cauză, astfel încat să nu constituim o labilitate în sistemul Schengen. Cred că toată lumea ar dori asta.

Dacă şi acum după 32 de ani de democraţie, mai punem în discuţie teme ca apartenenţa unor magistraţi la vechile structuri de opresiune, după ce s-a clamat până la disperare cu independenţa justitiei, neamestecul politicului în problemele magistraţilor, plata acestora, aşa fel încât să nu fie corupţi de avantaje materiale, pensii la care nici un contribuabil demn, cu ani buni din viaţă în care a creat venit naţional, nu visează vreodată. Pot sa fiu indignat că magistraţii, crema sistemului judiciar, nu iau atitudine în cazul unei libertăţi cuvenite, dreptul la liberă circulaţie, pentru care am îndeplinit toate criteriile tehnice, am încercat armonizarea (cuvant des folosit, ca o armonică) condiţionalităţilor MCV, schimbate (a se citi improved) ori de câte ori ne apropiam de final.

Ce să mai cred eu, simplu cetatean UE, despre sistemul de valori la care am aderat din 2007, dar de atunci încoace, tot citesc că primim teme pentru acasă, termene de corigenţă, măsuri de conformare cu standarde înalte de protecţia frontierelor din teritoriul Schengen (pe care le-am plătit şi implementat fizic, cum ni s-a recomandat), am fost verificaţi la gradul de conformare pe frontiere şi în interior, toate indicând că suntem pregătiţi. Şi după asta, vedem că Croaţia, care a intrat în 2014 în UE, este în antecamera obţinerii accesului Schengen, noi fiind uitaţi la coada iniţiată de premiantele UE. De ce d-na Macovei nu renunţă la opţiunea domniei sale de a nu se implica (în alte cauze fiind foarte vocală, constată cititorul care sunt acelea), încercând prin experienţa şi relaţiile domniei sale să influenteze dreptul nostru de a circula liber în spaţiul Schengen. Sau celelalte personalităţi de mai sus.

Să înţeleg că pentru domniile lor, aceasta nu este o miza. Aici se diferenţiaza personalităţile care luptă şi reuşesc să facă ceva pentru demnităţile primite de la ţara lor şi celelalte persoane, care după ce au ocupat o funcţie publică în statul roman, dupa ieşirea din mandat, uită că ar putea contribui cu opinia, cu experienţa profesională, cu probitatea morală şi intelectuală la obţinerea drepturilor concetăţenilor lor.

O sa auzim voci, că sunt încă cetăţeni români, o minoritate, care prin acţiunile lor, generează efecte negative în planul imaginii naţiunii noastre. Dar pentru acte neconforme cu comportamentul civilizat de cetăţean al unei naţiuni, sau mai grav, periculoase pentru ceilalţi, în toată Uniunea Europeană sunt legi, instituţii de aplicare a acestora, iar cei care nu înţeleg să se comporte civilizat, trebuie să suporte rigorile legilor. Nu am auzit pe nimeni din Guvernul României să reclame comportamentul discriminatoriu faţă de cetăţenii români, când au fost arestaţi şi condamnaţi pentru fapte penale, dovedite, pe teritoriul altor state. Pentru ca asta inseamnă drepturi, dar şi obligatii ale membrilor UE.

Şi atunci, de ce stăm să aşteptăm ca o recompensă, prin decizia Consiliului European putând elimina toate condiţionările pentru acordarea aquis-ului comunitar. Înteleg că nu contăm prea mult în structura Consiliului, dar să aşteptăm 9 ani şi tot să mai avem ceva de facut, e clar ca cineva nu spune adevărul sau are alte interese. Eu tare aş fi fost tentat să cer furnizorilor, pentru toate echipamentele, plătite cu sume imense, pentru starea în care se află ţara noastră (n-a comentat nimeni nici cheltuiala, nici momentul), să le actualizeze la nivelul 2022, pentru conformare, cu procedurile deja implementate, nota de plată a acestor update-uri să fie achitată de ţările membre care tot mai au dubii asupra diverselor probleme pe care le invocă . După 9 ani, multe din echipamente s-au degradat fizic şi moral, necesitând înlocuirea. De ce să platim tot noi, când avem confirmarea că am îndeplinit aquis-ul comunitar din 2012?

Lipsesc cu desăvârșire acțiunile comune ale europarlamentarilor

Nu am fost interesat până acum de numărul europarlamentarilor, nu cred ca sunt doar câţiva. N-am auzit de nici o acţiune comună sau separată pentru dreptul nostru de a circula liber în interiorul UE, conform criteriilor stabilite de Consiliul European şi îndeplinite complet de ţara noastră. Oare de asta i-a votat diaspora, să uite complet de dreptul nostru fundamental - să circulăm liber?

Poate pe domniile lor nu-i interesează problema Schengen, sunt ocupaţi să netezească culoarele bancare, ca fondurile europene să ajungă cât mai repede şi cât mai multe în ţară, care are nevoie de ele ca de aer. Că au preocupări, ca subvenţiile acordate pentru agricultură să fie cât mai apropiate ca valoare de ţările din vestul UE (ca tot am avut comisar pe agricultură…), dacă tot discutăm de şanse egale la progres.

Ajungem să tratăm Schengen ca absorbţia fondurilor europene. Atât s-a putut. De ce? Pentru ca în democraţia noastră, politica externă a ţării nu este discutată şi agreată de toată clasa politică, în special de europarlamentari. Nu am auzit de nici o acţiune concertată a tuturor europarlamentarilor, în care să solicite plenului Parlamentului European o rezoluţie tranşantă în problema Schengen.

Este corectă afirmaţia d-lui Preşedinte Klaus Iohannis, că 15 ani de membru UE au ridicat nivelul ţării noastre mai sus decât am fi făcut-o singuri. Dar capitolul Schengen este o restanta imputabilă şi domniei sale, ca prim interlocutor cu omologii din UE. Şi i-ar da bine în palmares, dacă îl obţine.

Era foarte corect dacă la solicitarea noastră de intrare în Schengen, să ne fi spus, cu argumente juridice şi tehnice, de ce nu putem fi primiţi în Schengen, nu să fim puşi să parcurgem toţi paşii de aderare, să achiziţionăm şi să instalăm toată tehnica cerută pentru graniţele externe ale UE, conform standardelor în vigoare – bani mulţi – ca după câţiva ani să condiţionezi acordarea aquis-ului de MCV şi de alte măsuri, care n-au mai fost cerute nici unui membru până în prezent. Problemele din Justiţie, dacă au fost enunţate corect, inclusiv cu ce trebuie corectat în legislaţie, şi nu s-au realizat, trebuiesc imputate responsabililor CSM, Ministerului Justiţiei, comisiilor juridice din cele două Camere al Parlamentului, pentru că, în toată perioada asta, prezumtivii vinovaţi şi-au luat salariul, dar nu şi-au îndeplinit sarcinile ce le reveneau. Aţi văzut aşa ceva? Eu nu, deşi urmăresc des zona.

Nu doresc şi nici nu-mi propun să caut cine deţine adevărul sau are dreptate în această problemă. Dacă CSM în forul sau intern, nu ia nici o măsură pentru desfiinţarea unei secţii, modificarea unor atribuţii, etc., cine altcineva poate lua această decizie, fără ca să fie considerată o imixtiune în treburile justiţiei. Din câte ştiu Ministrul Justiţiei face parte din CSM, dar nu ştiu dacă are drept de vot. Şi atunci de ce se trezesc unii vorbind, numai când nu mai au parte de avantajele poziţiilor publice.

Îmi doresc ca până de Paşte, europarlamentarii noştri, împreuna, să determine Consiliul UE să ia decizia finală, odată cu serbarea învierii Domnului, să ne bucuram şi de dreptul care ni se cuvine prin Statutul UE, pentru care am făcut tot ce era scris sau convenit în decizii UE. Şi dacă şi Presedintele României insistă la rezolvarea acestei restanţe, cu atât mai bine. Avem ocazia să vedem unitatea unei naţiuni în jurul ideii de liberă circulaţie.

Să nu credeţi că am terminat cu problema asta. Mai avem o restanţă, cu vizele pentru Statele Unite. Tot în calitatea noastră de membrii UE.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News