Cuplurile în care diferențele salariale dintre parteneri sunt foarte mari: "Simt că aș fi foarte ușor de înlocuit"

În timp ce pentru unii e satisfăcător un venit decent, pentru alții subiectul câștigurilor lunare mari este de interes, fiind în unele cazuri temă de ceartă în cuplu.

O discuție pe această temă a fost lansată în mediul online de o tânără care a mărturisit că salariul ei este mult mai mic față de cel al partenerului. Deși cei doi păstrează banii la comun și nu au conflicte despre cine câștigă mai mult, femeia își face singură reproșuri.

"Am aproape 27 de ani și, din păcate, nu am reușit să ajung să câștig un salariu decent. O parte din vină probabil că o am și eu, pentru că în "prima tinerețe" (de la 18 până pe la 24 de ani) am cam lenevit și nu am făcut nimic cu viața mea. O altă parte din vină o au diagnosticele mele psihice care efectiv m-au paralizat toată viața și nu m-au lăsat să fac nimic (plus lipsa de motivație care vine tot de acolo)."

"Tot ce câștigăm, consumăm și cheltuim la comun"

"Prietenul meu e o persoană extrem de înțelegătoare și nu am avut niciodată probleme din acest punct de vedere. El e programator și câștigă în jur de 10-12k lei pe lună, în timp ce eu scriu articole pe 2500 lei, fără beneficii. La noi în casă nu există "banii mei" sau "banii tăi", tot ce câștigăm, consumăm și cheltuim la comun, fără reproșuri sau probleme. Însă problema reală este la mine, pentru că eu mă simt extrem de vinovată și de nesigură din cauza venitului pe care îl am. Chiar dacă suntem împreună de mai bine de 2 ani și locuim împreună de peste un an, tot nu am reușit să scap de această insecuritate. Zi de zi mă gândesc la diferența majoră dintre cât câștig eu și cât câștigă el, și îmi vine să intru în pământ de rușine. Mă simt inutilă, fără valoare, și simt că aș fi foarte ușor de înlocuit.

Pentru cei care se confruntă cu această problemă, cum gestionați conflictul din interiorul vostru?", a întrebat aceasta pe Reddit.

"În viață matematica nu e atât de simplă"

În comentarii, și alții au relatat situații pe această temă.

"La mine în relație este ceva similar, eu am un salariu destul de mare, iar soția e casnică.

La începutul relației noastre amândoi lucram. Apoi însă, venitul meu a crescut treptat până în punctul în care în comparație venitul ei a devenit nesemnificativ.

Așa că eu am rugat-o să rămână acasă (eu lucrând de acasă), unde mă poate ajuta mai mult, poate găti, putem petrece timp împreună etc.

Din punctul meu de vedere, într-o relație fiecare trebuie să ofere ce poate oferi cel mai bine. Un om inteligent înțelege că în viață matematica nu e atât de simplă. De exemplu eu nu am putut niciodată câștigă sumele pe care le câștig acum, până nu am cunoscut-o pe soția mea: liniștea, casa fericită, susținerea, sfaturile ei m-au "ridicat" și pe mine - așa că venitul "meu" nu este doar al meu. Este o simbioză și când unuia îi merge bine, și celuilalt îi merge bine.

Am cunoscut și bărbați care erau cu femei frumoase și muncitoare, dar nefericiți deoarece simțeau că ei câștigă mai mult și se simțeau nedreptățiți. Fraieri. Când îți merge bine în viață trebuie să ai suficientă minte să deschizi ochii și să fii recunoscător.

Din ce ai descris, pare că prietenul tău este persoană potrivită pentru tine."

"Ca bărbat diferența de venit cântărește mult în relație"

"Ca fată nu cred că o să ai probleme, dar asta nu înseamnă să nu ai ambiție și să nu îți dorești mai mult. Ca bărbat diferența de venit cântărește mult în relație dacă fata câștigă mai mult. Îți pot da exemplul meu personal, 28 de ani, medic rezident, deci nu poți spune că nu fac nimic cu viață mea, câștig 4600 de lei. Fosta mea lucrează în IT, câștigă în prezent de 3 ori mai mult că mine, la momentul despărțirii era doar dublu salariul ei.

Din cauza diferenței mari de venituri am ajuns la discuții legate de faptul că nu îmi permit vacanțele pe care și le dorea, faptul că nu puteam să îmi permit un credit pentru un apartament, faptul că eram îngrijorat de bani când venea vorba de evenimente/concerte etc. Ultima picătură a fost când i-am spus că șansele că eu să îmi găsesc job în București pe un salariu decent sunt infime, astfel încât o să trebuiască să mă mut într-o localitate mai mică după ce devin medic specialist."

"Un partener de viață bun, care te susține și te iubește e priceless. Banii contează mai puțin.

Toată lumea ar preferă o nevastă harnică și înțelegătoare, față de una fițoasă, dar care aduce bani în casă.

Eu zic că îți faci prea multe probleme degeaba, și mai ales pe un subiect irelevant, din moment ce nu aveți probleme cu banii".

"Problema ta nu e că venitul tă e mic față de venitul lui mare - asta te salvează când funcționați ca un cuplu; problema ta e că venitul tău e cam minimul pe economie și asta te tine pe ține - singură - dependentă de el. De acolo insatisfacția. Work on yourself. Nu se face bătând din palme, durează. Așa cum ai zis, ai niște ani de recuperat și niște creștere profesională de făcut. Dar ești tânăra și se poate face. Good luck."

"Nu văd o problemă. La mine exact invers ca la voi, dar asta nu înseamnă că există vreo problemă. Mereu a fost așa, iar acum suntem de 18 ani căsătoriți. Fericiți. Nu ar trebui să vezi așa problema. 2500 de lei câștigați cinstit sunt de apreciat altora care stau și așteaptă ajutorul social plătit chiar și din taxele pe care le iau și din salariu tău."

"Pe termen lung apar ceva resentimente"

"Mă uimesc comentariile.

O diferența mare de venit pe termen lung (că nah, chestii temporare se mai întâmplă) nu e ok întâi și întâi pentru femeie. Începi să pierzi libertatea să te poți despărți sub condițiile tale, pentru că începi să te gândești că nu o să ai bani. Chestiile astea pot denatura mai târziu. Și nu pleci, că nu ai bani, nu te descurci.

Apoi, dacă se despart? Poate era mai ok dacă erau căsătoriți, dar sunt la început încă.

Pe termen lung apar ceva resentimente și de la partener și o să aibă așteptări de la tine.

Anyway, continuă, aplică, e mai bine pentru tine să ai un venit și un job mai bun. Nu te complace".

"Dacă femeia face 12k pe lună și bărbatul 2500 de lei => despărțire. De fapt, nici nu ar fi existat relația, femeia nici nu s-ar fi uitat la el.

Dacă e invers nu se despart pentru că regula generală e că bărbatul întreține femeia."

"Eram menajeră, nu plăteam nimic"

"Am pățit. Eu aveam 1600 și bonuri de 12 sau 14 lei cât erau atunci și el tot cam cât al tău. Partea mea de chirie o primeam de la ai mei că nu îmi permiteam pe atunci. Facturile și întreținerea le-am împărțit până au început ai lui să îi reproșeze că "fata asta după ce că nu câștigă nici să își ia niște haine și o vacanță, mai da și pe facturi..." și s-a oferit el să plătească tot și eu făceam mai multe prin casă, gen menajeră că atât m-a dus capu pe vremea aia, eu să sclavagesc și el să se joace pe consola toată ziua și să iasă cu băieții.

Au avut și ai mei niște probleme financiare și nici chiria nu mi-au mai plătit-o, dar nici el nu mă lăsase să dau din salariu. Așa că eram menajeră, nu plăteam nimic și făceam curat și mâncare. Evident eu am propus că atât cât am, îmi dau partea de chirie și facturi, dar nu o să mai particip la ieșiri în oraș și concedii (era obișnuit cu ieșiri, cu vacanțe în afară, restaurante etc) că nu am de unde, dacă îmi rămâneau 200 pt prepaid la telefon și nevoi era bine. A refuzat evident, m-a asigurat că nu e nicio problema și mă ajută. Am contribuit cu cât am putut la cumpărături pentru casă, dar tot nu îmi permiteam atâtea ieșiri și vacanțe. Evident s-a oferit din nou să plătească. Acum plot twist, când ne-am despărțit și-a amintit că m-a întreținut atâta timp și mi-a scos ochii cu asta".

"Dacă o femeie nu e în stare să câștige măcar cât să se poată întreține singură e red flag și nu sunt interesat de o astfel de relație. Majoritatea pămpălăilor de aici au zero standarde și ar acceptă orice”.

Lecția de viață a unei românce care îi va pune pe mulți pe gânduri. "Vedeți dacă nu cumva aveți chiar tot ce vă trebuie"

Majoritatea oamenilor se află într-o alergătură continuă, din dorința de a avea mereu mai mult. Adesea ne comparăm cu cei din jur și avem o stare de insatisfacție legată de viață. Unii...

"A fost așa toată durata zborului de patru ore". Pasagerul unui avion, deranjat de un cuplu de tineri îndrăgostiți

Nu este niciun secret că a te simți confortabil în avion poate fi o provocare. Pasagerii sunt limitați în pozițiile pe care le pot adopta într-un spațiu restrâns. Asta nu a împiedicat...