Călătoria întunecată a lui Vladimir Putin de la reformator economic la criminal de război

Domnia de 22 de ani a lui Vladimir Putin a fost marcată de o scădere constantă a obiectivelor pe care și le-a stabilit pentru sine și pentru țara sa. El a îmbrățișat inițial noțiunile progresive de reformă internă și integrare internațională, dar de atunci a condus Rusia din ce în ce mai adânc în izolarea autoritară. Comentariile sale recente, comparându-se cu Petru cel Mare și lăudându-se cu planurile de a ocupa ținuturile ucrainene, reprezintă un nou punct în această călătorie deprimantă de la un aspirant reformator la un criminal de război, scrie Anders Åslund în The Atlantic Council.

Este tentant să presupunem că Putin a fost întotdeauna un autoritar și un imperialist, dar în primii ani ai domniei sale, el a susținut adesea reforme sensibile, promovând în același timp inițiative de modernizare și diversificare a economiei ruse.

Începuturi reformatoare

La scurt timp după ce a fost numit pentru prima dată președinte în 2000, Putin a publicat un eseu în care susținea că dorește ca Rusia să atingă nivelul PIB-ului pe cap de locuitor al Portugaliei până la sfârșitul celor două mandate ale sale. Aceasta a fost o țintă economică realistă și pragmatică, întrucât Portugalia era atunci cel mai sărac stat membru al UE. Cu toate acestea, două decenii mai târziu, în 2021, PIB-ul Portugaliei pe cap de locuitor în dolari a fost de două ori mai mare decât cel al Rusiei.

În ciuda pagubelor suferite de Portugalia în timpul crizei euro din 2010, Rusia a rămas de fapt și mai în urmă față de economia portugheză. Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză. Economia Rusiei a stagnat din 2014, când Occidentul a impus prima rundă de sancțiuni în urma invaziei Crimeei și a estului Ucrainei. După aproape un deceniu în criză, Putin pare să fi renunțat complet la dezvoltarea economică a Rusiei. Nici măcar nu plănuiește vreo creștere până în 2030.

Până la sfârșitul primului său mandat prezidențial în 2004, Putin a vorbit pe larg despre necesitatea statului de drept și a altor reforme sistemice. În 2002, Rusia a adoptat reforme judiciare de anvergură împreună cu un nou cod civil și un cod fiscal liberal, permițând totodată proprietatea privată asupra terenurilor agricole. De fapt, Putin a finalizat reformele economice progresive începute de administrația Elțin în anii 1990.

Aceste politici au adus dividende. Rusia s-a bucurat de o perioadă de expansiune economică deosebit de puternică în primii ani ai erei Putin, cu rate anuale de creștere de aproximativ șapte procente din 1999 până în 2008. Putin ajunsese la o masă pregătită cu reforme. Era încă posibil să se susțină că Putin conduce Rusia către un viitor guvernat de statul de drept.

Începutul izolaționismului

În această perioadă timpurie, Putin a cerut și o integrare internațională de anvergură, făcând ca aderarea Rusiei la Organizația Mondială a Comerțului să devină un obiectiv cheie. Cu toate acestea, treptat și-a pierdut interesul pentru această inițiativă. În ciuda sprijinului puternic occidental, Rusia nu a aderat la OMC până în 2012. În acel moment, Putin începuse deja să adopte politici izolaționiste protecționiste.

Revoluția portocalie din Ucraina, punctul de cotitură?

Când a venit punctul de cotitură? Unii spun că a fost Revoluția Portocalie din 2004 din Ucraina, care l-a otrăvit pe Putin împotriva Occidentului. Alții susțin că flirtul timpuriu al lui Putin cu o agendă mai reformistă a fost doar pragmatism politic, pe măsură ce și-a consolidat poziția în țară și în străinătate. Privind retrospectiv, acum pare evident că antecedentele lui Putin de ofițer KGB și presupusele sale legături cu crima organizată au fost decisive în modelarea domniei sale. În a doua jumătate a anilor 2000, acest bagaj toxic a preluat tot mai mult control.

Într-adevăr, semnele de avertizare ale unei reveniri la autoritarism au existat încă de la început. Primul indiciu a fost suprimarea de către Putin a televiziunii independente ruse în 2000, când Kremlinul a preluat NTV-ul lui Vladimir Gusinski și ORT-ul lui Boris Berezovski. În mai 2001, el a stabilit controlul direct al Gazprom, cea mai bogată companie de stat din Rusia.

Odată cu arestarea oligarhului rus Mihail Hodorkovski în octombrie 2003, Putin a inițiat renaționalizarea celor mai de succes companii private din Rusia. Această renaștere a dominației statului s-a reflectat în întreaga economie rusă, serviciile de securitate și favoriții personali ai lui Putin fiind adesea beneficiari.

În ciuda climatului politic în schimbare din Rusia, timp de mulți ani Putin a continuat să pledeze public pentru deschiderea academică și inovație. Acum nu mai este cazul. Kremlinul promovează acum idei de izolare și ortodoxie. Între timp, limbajul dezvoltării științifice și tehnologice a devenit din ce în ce mai mult o reminiscență a Uniunii Sovietice din epoca Brejnev. Deloc surprinzător, mulți dintre oamenii de știință și antreprenori de top ai Rusiei au ales să părăsească țara și să-și continue cariera în medii mai libere.

Putin a devenit dependent de puterea de propagandă a unui trecut idealizat. El a reabilitat epoca sovietică și a transformat rolul Armatei Roșii în înfrângerea lui Hitler într-un cult al victoriei care servește acum ca religie de stat neoficială. Mai presus de toate, el a căutat să-și justifice conducerea din ce în ce mai dictatorială prin identificarea dușmanilor și purtând războaie de agresiune.

Putin a folosit diverse scuze pentru a-și justifica politicile externe agresive. În diferite ocazii, el a susținut că protejează cetățenii ruși în Georgia, împiedică extinderea NATO, apără ucrainenii vorbitori de limbă rusă și eliberează Ucraina de naziști. Deși este posibil ca aceste narațiuni să fi funcționat în interiorul Rusiei, au avut un succes limitat în a convinge publicul extern.

Actuala invazie din Ucraina a scos la iveală limitările aparatului de dezinformare scump al lui Putin. În vreme ce Moscova se luptă acum să modeleze percepțiile internaționale despre războaiele lui Putin, el pare să fi trecut la intimidarea deschisă. De când invazia a început în februarie 2022, oficialii Kremlinului și propagandiștii regimului au emis frecvent amenințări cu războiul nuclear.

Între timp, Putin însuși a abandonat negările sale anterioare și a îmbrățișat retorica arhaică a expansiunii imperiale. Vorbind la un eveniment recent de la Moscova pentru a marca cea de-a trei sute cincizeci de ani de naștere a țarului rus Petru cel Mare, Putin a elogiat cuceririle lui Petru în Marele Război din Nord și l-a lăudat pentru „returnarea” ținuturilor istorice rusești. „Se pare că ne-a revenit și nouă să întoarcem (pământurile rusești)”, a comentat Putin într-o referire clară la războiul actual din Ucraina.

Imperialismul a luat locul reformei

Încrederea lui Putin în șantajul nuclear și căutarea absurd a legitimității în trecutul imperial reflectă eșecul său de a construi un stat modern atractiv. După mai bine de două decenii la putere, el este incapabil să ofere o viziune coerentă a unui viitor mai luminos. În schimb, discuțiile anterioare ale lui Putin despre reformă și inovare au fost complet eclipsate de logica represivă a cleptocrației sale autoritare. Tot ce rămâne este imperialismul.

Mulți lideri occidentali se tem de ce ar putea veni după Putin. Ei se îngrijorează de posibila destrămare a statului rus sau de ascensiunea unui dictator și mai puțin previzibil în locul lui. Cu toate acestea, puține scenarii sunt mai alarmante decât o continuare a coborârii actuale a Rusiei în fascism pe scară largă sub un Putin din ce în ce mai izolat și dezorientat. El este deja cea mai mare amenințare la adresa securității globale și probabil va rămâne așa până când își va pierde puterea. Occidentul nu trebuie să se teamă să urmărească acest obiectiv.

Ambițiile Evgheniei Guțul și strategiile Moscovei

Agentul cel mai activ al Rusiei din ultimele săptămâni în Republica Moldova a devenit Evghenia Guțul, bașcana Autonomiei Găgăuze. Dacă compari agitația ei cu marile drame și...

Rusia își concentreză atacurile hibride asupra Finlandei, prin trimiterea de migranţi. Preşedinta Comisiei Europene: „A încercat să ne destabilizeze”

Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene a declarat vineri, 19 aprilie, că Rusia îşi concentrează atacurile sale hibride asupra Finlandei, prin trimiterea de migranţi, pentru a...