Rețetele Rusiei de îngenunchiere a statelor din fostul spațiu sovietic. Cum a fost contropit Kazahstanul ANALIZĂ

Joi, 13 Ianuarie 2022, ora 12:374385 citiri
Rețetele Rusiei de îngenunchiere a statelor din fostul spațiu sovietic. Cum a fost contropit Kazahstanul ANALIZĂ
Nursultan Nazarbaiev și Vladimir Putin au o relație veche, tradițional cordială FOTO Hepta

Fostul președinte al Kazahstanului Nursultan Nazarbaiev a încercat să facă țara sa parte a lumii „post-industriale” până în 2050. Pentru o vreme, viziunea sa despre o economie puternică și o dezvoltare socială a funcționat.

Economia s-a extins. Autoritățile țării au reformat sistemele educaționale, de pensii și de aplicare a legii moștenite din trecutul sovietic. În comparație cu unii dintre vecinii săi, Kazahstanul a construit instituții de stat mai puternice. Dar protestele la nivel național din țară au arătat că reformele din ultimii 30 de ani nu au reușit să îmbunătățească viața oamenilor, scrie Financial Times.

Protestele au izbucnit în regiunea Mangistau, bogată în petrol, din cauza prețurilor mari la gaze și s-au răspândit rapid în toată țara. Alte mișcări sociale și activiști au cerut schimbări politice și economice. Curând, demonstrațiile pașnice au scăpat de sub control. Președintele Kassîm-Jomart Tokaiev a declarat stare de urgență și a ordonat să se tragă în „teroriști”.

Reprimarea violentă a protestelor este un semn al unei lupte pentru putere în cadrul regimului până mai ieri condus de Nazarbaiev. Tokaiev, care a venit la putere în 2019, a cerut Organizației Tratatului de Securitate Colectivă condusă de Rusia să trimită forțe în Kazahstan pentru a potoli tulburările. Apelul său a subminat eforturile țării de a menține o politică externă echilibrată, extinzându-și dependența politică de Rusia. Potrivit cifrelor oficiale, 164 de persoane au fost ucise în timpul protestelor și aproximativ 10.000 au fost arestate.

Există multe probleme legate de reformele nereușite în Kazahstan. Nazarbaiev a atras „tehnocrați” să le implementeze, dar strategia a fost dezvoltată în primul rând în conformitate cu viziunea sa personală. Kazahstanul s-a inspirat din practicile occidentale și din succesul economic al Singapore. Administrația Nazarbaiev a angajat consultanți, inclusiv pe fostul prim-ministru britanic Tony Blair, pentru a oferi consiliere cu privire la construirea unei „imagine pozitive de țară” în străinătate. Aceste metode erau atractive la exterior, dar nu ofereau decât soluții superficiale la probleme complexe.

Guvernul nu a reușit să înțeleagă impactul real al reformelor. Nemulțumirea economică și politică a crescut. Mișcările politice din orașe au cerut un sistem de guvernare mai deschis.

Reformele poliției după împușcarea protestatarilor în orașul Zhanaozen în decembrie 2011 au avut un impact redus. Timp de zece ani, guvernul a experimentat modele de poliție extrase din Occident.

Dar poliția, lipsită de abilitățile și resursele necesare pentru a implementa astfel de modele, s-a concentrat pe sprijinirea autorităților, raportând doar rezultate pozitive. Când protestele au izbucnit în Kazahstan săptămâna trecută, oficialii de securitate au lansat gaze lacrimogene pentru a le suprima, dar, ca urmare, mulțimea de protestatari s-a extins.

O altă problemă este corupția masivă. Deși creșterea economică a Kazahstanului a fost „vizibilă” după standardele Băncii Mondiale, elitele loiale politic au fost principalii beneficiari ai vastelor resurse energetice ale țării. Oligarhii și-au canalizat averile pe piața imobiliară din Marea Britanie.

Regiunile de vest ale țării bogate în petrol sunt de fapt sărace din punct de vedere economic. Localnicii supraviețuiesc cu salarii mici și împrumuturi în băncile controlate de oameni din cercul puterii.

Bogăția unei națiuni nu este în mâinile „minților sale strălucitoare”. Începând cu anii 1990, Kazahstanul a implementat un program extins de burse pentru a sprijini tinerii să studieze la universități de top din întreaga lume. Peste 13 mii de absolvenți s-au alăturat sectorului public și privat al țării. Dar doar câțiva oameni din noua generație, tineri specialiști cu studii superioare din Kazahstan, participă la luarea deciziilor privind viitorul țării. Generația post-sovietică a lui Tokaiev și Nazarbaiev continuă să dețină cheile puterii politice.

Eforturile de reformă ale Kazahstanului au fost vizibile, dar costul ignorării nemulțumirii populare a fost mai mare. Exemplul de țară arată că reformele ambițioase sunt dificil de implementat fără un consens public larg. Oportunitatea Kazahstanului de a ajunge din urmă cu țările avansate nu a dispărut. Dar pentru a realiza acest lucru, autoritățile trebuie să răspundă așteptărilor oamenilor lor, scrie TF.

Dar acum după proteste, Kazahstanul pare să fi intrat din nou pe orbita Rusie care pare să fi găsit rețeta de îngenunchere a fostelor republici sovietice.

Ultimele evoluții din regiune au profilat câteva „rețete rusești” de îngenunchiere a fostelor republici sovietice: 1. Ajutor polițienesc în sistemul de securitate colectivă patronat de Moscova – cazul Kazahstanului; 2 Invazie militară directă cu anexarea unor teritorii sub pretextul apărării etnicilor ruși și al stăvilirii extinderii NATO, cea care sprijină un „regim fascist” în Ucraina; 3. Presiuni insidioase prin sabotarea comerțului și șantaj energetic, care conduc la scumpiri în cascadă a serviciilor și produselor de bază.

Ultima rețetă e cea mai convenabilă Kremlinului (ca parte a „tacticilor hibride”), pentru că dă aparența unui conflict intern între o populație sărăcită, indignată, și o guvernare iresponsabilă, „vândută Occidentului”. Republica Moldova se află în categoria a treia, a presiunilor economice aplicate de Rusia, dar știm foarte bine că nimic nu ne protejează de o agresiune militară în deplinul înțeles al cuvântului, având un desant rusesc în Transnistria, pentru ca mai târziu, înțelegând cum stă necesitatea istorică, să fim „pacificați”, la cererea noastră, după „model kazah”.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News