Jurnalistul rus Andrei Loșak, despre Aleksei Navalnîi: „Ne-a dat șanse, noi le-am respins. Și acum nu mai sunt”

În 2018, postul de televiziune Dojdi a difuzat un proiect documentar al jurnalistului și regizorul Andrei Loșak, „Epoca dezacordului”, dedicat tinerilor activiști care participau la campania prezidențială a lui Navalnîi. Recent, jurnalistul a lucrat la o continuare a filmului. La cererea publicației Meduza, Andrei Loșak își amintește de cel mai aprig critic al lui Putin.

„Am văzut știrile [despre moartea lui Aleksei Navalnîi] în timp ce lucram la continuarea filmului meu „Epoca dezacordului” - îi filmam pe toți tipii, așa-numiții Navalnițî, pe care i-am filmat acum șase ani în timpul campaniei lui Navalnîi. O tragedie incredibilă. Nu știu când îmi voi veni în fire - evident că nu va fi rapid.

Dintr-un motiv oarecare mi s-a părut că nu ar trebui să moară, că era un super-erou și forțele răului păreau să nu aibă nicio putere asupra lui. Au încercat să-l otrăvească, au încercat să-l împingă afară [din țară]. Cât de absurd și patetic îi era frică lui Putin, nu l-a numit niciodată pe nume. Mi s-a părut că [Navalnîi] are un fel de putere asupra acestor demoni. Că există un fel de înger păzitor care îl protejează, pentru că mai târziu vom avea nevoie de el.

Misiunea sa nu s-a încheiat cu întoarcerea în Rusia și închisoare - mi s-a părut că aceasta este doar o parte a călătoriei. Curajul, inflexibilitatea, capacitatea lui de a glumi și de a-l privi din înălțimea dreptății sale morale - toate acestea au dat iluzia [de invulnerabilitate]. Și mi-e teamă să recunosc că [la urma urmei] s-a dovedit a fi o iluzie, că nu existau îngeri păzitori.

O lovitură pentru credința că binele până la urmă învinge

Acesta este un fel de lovitură teribilă. Pentru mine, aceasta este o lovitură pentru credința că binele și răul există, că binele la un moment dat încă învinge. Aleksei a dat această credință și, sincer, am păstrat această credință în ultimii ani. El a fost un far în acest întuneric - aici el stă undeva în aceste celule groaznice de pedeapsă și râde de ele. Și arată că acest lucru este posibil. Mi s-a părut că o astfel de putere incredibilă nu poate fi spartă, sau chiar ucisă, deși cât i-ar costa, nu? Dar, din păcate, totul s-a dovedit a brutal. Nu știu ce i-au făcut, pentru că în discursul său de joi, 15 februarie, vedem un om care clar nu are intenția de a muri.

Mulți au scris de-a lungul acestor trei ani: „De ce s-a întors, ce fel de prostie, ce fel de sacrificiu de sine fără sens?” Oamenii pur și simplu nu înțeleg cine era Aleksei. Iar pentru cei care l-au cunoscut, a fost firesc: îl vezi în viață și înțelegi că o persoană nu poate face altfel.

În general, a reabilitat însăși conceptul de „politică” în ochii mei: înainte de asta, vedeam doar oameni spunând una, făcând alta, gândindu-se la altceva. Și atunci a apărut o întreagă personalitate. Îmi amintesc foarte bine cum în urmă cu șase ani, în timp ce filmam „Epoca dezacordului”, am încercat să mă agit, iar întreaga noastră intelectualitate liberală a spus: „Ei bine, el este naționalist! Îți amintești că în anul 2000, a mers la „Marșul Rusiei” (cu tentă naționalistă n.r)? Și le-am spun: „Băieți, aceasta este ultima noastră șansă, încă șase ani de Putin - și va fi un dezastru”. Și acești oameni l-au ales pe Putin, apoi l-au respins pe Navalnîi.

El ne-a oferit aceste șanse, noi le-am respins, nu le-am luat, iar acum au dispărut

El ne-a oferit aceste șanse, noi le-am respins, nu le-am luat, iar acum au dispărut. Pe lângă durerea și ura incredibilă pe care o simt față de ucigași, simt dispreț pentru semenii mei care au înțeles ce se întâmplă cu țara, dar au rămas complet indiferenți față de Navalnîi. Am fost la toate mitingurile când s-a întors. Am văzut cine ieșea - ieșeau tinerii, și aproape că nu erau oameni din generația mea. Iar responsabilitatea pentru moartea lui [revine] și acestor oameni cu fețe frumoase.

Când Aleksei s-a întors în Rusia, am scris o postare cu un singur cuvânt: "Erou" - și fotografia lui. Am crezut că doar în cinematografie oamenii sunt dispuși să se sacrifice în asemenea măsură. Nu mi-am făcut iluzii că îl vom învinge din nou: eram conștient că [la mitingurile în apărarea lui Navalnîi] vor participa din nou același număr de oameni ca de obicei. Iar el va fi devorat. Dar nu mi-am dat seama că va fi ucis: cumva, după ce a supraviețuit [după otrăvire], mi s-a părut că se afla într-un fel de cocon protector. Am simțit o încântare absolută și un respect nesfârșit. Acest lucru redă credința în oameni și inspiră. Și Aleksei nu a dezamăgit: a demonstrat că există lucruri mai puternice decât frica și gândurile despre tine însuți, că te poți sacrifica pentru binele comun, să nu cedezi, să nu-și fie teamă și să râzi în fața morții. Nu-mi amintesc alte exemple de asemenea eroism.

Navalnîi, comparat cu studentul ceh Jan Palach

Un personaj din filmul meu, care a lucrat la sediul regional al lui Navalnîi, a spus că isprava lui Navalnîi este comparabilă cu cea a lui Jan Palach, studentul care și-a dat foc după ce tancurile sovietice au zdrobit revoluția din 1968 din Cehoslovacia. El a văzut că oamenilor nu le păsa că rezistența fusese zdrobită - ei plecaseră acasă. În semn de protest, și-a dat foc în stradă. Apoi nu s-a mai întâmplat nimic timp de încă 20 de ani, iar în 1989, în ziua morții sale, cehii au ieșit în piață - și așa a început Revoluția de catifea, care a îngropat acel regim. O alegorie frumoasă, desigur, dar devine din ce în ce mai puțin credibil că un astfel de lucru este posibil din nou.

Dar ceea ce sunt absolut sigur este că Aleksei Navalnîi va fi ținut minte pentru totdeauna. El va inspira, va ghida, va modela oamenii. Iar exemplul moral pe care ni l-a prezentat nu se va irosi. Când acest întuneric se va risipi, Aleksei va fi o stea călăuzitoare pentru foarte, foarte mulți oameni. Dar nu știu dacă până atunci va mai fi cineva în viață în acest teritoriu care să fie inspirat de acest exemplu“, încheie jurnalistul rus.

Minele din Donbas au fost falimentate de ruși. Angajații sunt trimiși cu forța pe front să lupte împotriva Ucrainei

Ocupanţii ruşi au constatat că aproape 100 din cele 114 mine existente în estul Ucrainei sunt neprofitabile şi au mobilizat forţat bărbații angajați, declară șeful administrației...

Ministrul rus al Apărării susține că nu e în interesul țării să atace state NATO. Rusia şi China continuă cooperarea militară

Trupele NATO au creat ameninţări suplimentare pentru Rusia prin apropierea lor de frontierele ruse, dar Moscova nu are interesul militar sau geopolitic de a ataca state NATO, a declarat vineri...