Invitatii Ziare.com Radu Magdin: Iarna politicii romanesti

Ca ne dam sau nu inca seama, se apropie iarna politicii romanesti. Pentru cei care urmaresc "Game of Thrones", sintagma "vine iarna" are o semnificatie mai profunda, pe care, daca o raportam la putere, o putem intui: vin vremuri grele, de incercare.

Ca vorbim de provocari politice, sociale, economice sau naturale, comunicarea publica pana in noiembrie 2014, cand alegem viitorul presedinte al Romaniei, barbat sau femeie, va fi una de criza. Cine mizeaza pe o strategie de "liniste"/"romanii au liniste", se inseala, nexistand premisele pentru aceasta si anume prosperitatea si stabilitatea; nici politic, intr-o alianta in care zilnic sunt atacuri reciproce, nici economic, intr-o tara neiesita din criza. Exista in schimb multiple premise de neliniste, pe care va propun sa le detaliem mai jos.

In primul rand, operatiunea "mani pulite" de Romania. Din ce in ce mai multi oameni politici, transpartinic, merg pe la DNA, sau ajung in faze avansate de judecata, unii fiind chiar condamnati. Ca unii acuza vendeta sau nu, cert e ca nu poti pretinde ca e liniste daca tu, ca om politic, esti "nelinistit": colegii, de grad politic mai mare sau mai mic ti se plang, mare lucru nu poti face caci Europa si SUA iti aduc aminte - si se va vedea si dupa ultima revocare DNA - ca ai niste angajamente externe s.a.m.d.

Un lucru insa trebuie observat: atata timp cat un fost prim ministru a fost condamnat, nu mai e cale de intoarcere pentru nimeni din clasa politica: tabuul intangibilitatii politice a fost distrus, oricine e pasibil de racoare. Intr-un an cu miza politica atat de mare, ca 2014, sistemul politic poate imploda partial sub presiunea justitiei. Poate ca nu la nivelul Italiei anilor 90, dar fenomenul nu poate fi neglijat, cu atat mai mult cu cat Bruxellesul si Washingtonul sunt cu ochii pe noi.

Revenind la racoare, un factor deloc de neglijat e vremea si proximitatea iernii. Asta inseamna facturi mai ridicate, dar si o nervozitate crescuta, de sorginte climatica, a oamenilor.

Unii politicieni pot miza pe iarna ca factor disuasiv pentru manifestantii din Piata Universitatii, dar subestimeaza situatia: spre diferenta de anul trecut in ianuarie/februarie, manifestantii sunt mult mai motivati, si au un dosar care nu isi va gasi solutionare decat prin respingerea de catre Parlament a proiectului RMGC; in plus, structura si dinamica intalnirilor e diferita.

Chiar daca va fi frig, #unitisalvam tot vor veni: nu se mai "face frigul" zilnic, ci exista in fiecare saptamana o intalnire mai mare, simbolica, in weekend, care favorizeaza intalnirea. In plus, traseul e, tot spre diferenta de anul trecut, dinamic, nu doar se sta la Universitate. In plus, un lucru omis de multe ori in discursul public, nu e vorba numai de Bucuresti, se manifesteaza si in Cluj si in alte orase. Or, e interesanta situatia in orasele mici mono-industriale, precum Ramnicu Valcea, care depind de mamuti apusi precum Oltchim, care nu au inca un raspuns. E posibil ca protestele sa fuzioneze si sa degenereze...

...in al patrulea rand, exista riscul unirii protestelor de piata intr-unul mare si tare, antiguvernamental. De la primul miting, care a reunit peste 10 mii de oamenii, la inceputul lui septembrie, nu am vazut pe scena publica cu usurinta oameni politici dispusi sa piarda macar un vot. Or din aceasta dedublare, cea mai evidenta fiind cea a premierului, care si-a admis greseala zilele trecute, oamenii nu mai inteleg mare lucru (cine e pentru, cine contra) si o surpriza e pe cale de a se implini: nimeni nu va capitaliza de pe urma Pietei Universitatii, #rosieimontane, #unitisalvam.

Decat poate o miscare noua, care sa se constituie eventual de pe urma valului din piata - o optiune de altfel ok pentru sistemul politic actual: "sa se calmeze si ne vedem la vot". Ei bine, s-ar putea sa vedem la vot in noiembrie 2014 un numar record de tineri, "neam saturat", care vor da peste cap calculele sociologice si politice ale momentului.

Inainte insa de orice miscare noua/ partid noua, s-ar putea sa vedem un scenariu cosmar pentru actuala clasa politica, si in special pentru actuala guvernare, care, in ciuda majoritatii sale constitutionale, s-ar putea sa se pomeneasca cu fuziunea protestelor.

Daca adaugi peste "Rosia Montana" si nemultumitii din scandalul cu "cainele ucigas", si nemultumiti de ultimele miscari din justitie (ma invit in acest sens sa urmariti status-urile de pe Facebook din ultimele ore) si eventual altii nemultumiti generic de "ceea ce se intampla in tara asta" sau "in orasul asta" (o greva Metrorex/RATB peste 24 ore va fi cireasa de pe tort), vom vedea un cocktail semi-exploziv; sa nu ignoram puterea istorica a marsului.

Guvernantii nu par a constientiza ca aici nu e vorba numai de numarul propriu-zis de prezenti ci si de cei care simpatizeaza pasiv cu manifestantii, precum si de ceva mai important: cei carora li se activeaza la nivel de subconstient perceptia ca "da, ceva e in neregula in tara, nimic nu merge bine".

Agenda publica nu mai poate fi controlata

Pentru toate motivele de mai sus, agenda publica nu mai poate fi controlata, indiferent de masurile anuntate de guvern, degenerand: nemultumiri cu privire la codul rutier, nemultimiri cu privire la impozite, nemultumiri cu privire la orice. Si, incet-incet dar sigur, scade USL in sondaje. Singura solutie imediata ar fi "cedarea" in Parlament si blocarea proiectului RMGC.

Avantajul ar fi ca multimea protestara ar ramane pe moment fara un motiv de coeziune imediata. Dezavantajul politic ar fi faptul ca, din nou, manifestantii ar obtine o victorie simbolica (una au inregistrat deja in ziua de dupa primul tur al Bucurestiului, cand premierul a spus ca proiectul nu se mai face).

Daca Parlamentul aproba proiectului RMGC, oricum nu incepe exploatarea imediat ci se merge la Comitetul de Analiza Tehnica, unde, interministerial, se va da - sau nu - "acordul de mediu". Asta inseamna ca manifestantii se pot mobiliza si mai bine: "baieti, oameni astia nu asculta vocea strazii, hai sa le aratam noi lor"; e mai putin probabil, avand in vedere gradul de pasiune depusa pana acum, ca protestul sa se "fasaie". Pentru cine merge la Universitate, o constatare apare evidenta: oamenii astia chiar cred in ceea ce fac, protestul nu e artificial.

Un al cincilea factor de nervozitate e situatia economica: cresterea economica nu se vede in buzunare, dimpotriva. Facturile nu se platesc cu usurinta, sistemul e in continuare relativ blocat, toata lumea e precauta, nu ne-am revenit din criza, si, in ritmul asta, nici nu o vom face prea curand.

In plus, raportat la situatia economica, sa nu subestimam lebedele negre care pot aparea: de la cataclisme naturale la unele financiare - nu e exclus un picaj al pietelor externe sub o combinatie de factori, de la criza eurozonei, la blocajul politico-bugetar din SUA, si inceperea problemelor in Asia. "Acasa", inca sunt probleme cu creditele, iar investitiile nu se grabesc sa intre in tara fara un plan clar si un sistem de garantii.

Guvernul actual a avut o luna de miere consistenta cu populatia Romaniei. Majoritatea constitutionala o are din decembrie anul trecut, iar la "putere" se afla, e adevarat, cu o majoritate mai mica, din mai 2012. In general o luna de miere nu dureaza mai mult de 100 de zile; insa pe masura rabdarii de pana acum, cu atat mai mult va rabufni multimea odata ce va porni in cautarea "vinovatilor". Vom asista inca din toamna asta la sacrificii rituale pe altarul politic, e posibil ca prima victima sa fie coalitia de la guvernare, si nu doar o lista de ministri remaniati.

Daca valul de nemultumire va fi captat de PDL, Miscarea Populara, Forta Civica, PPDD, sau daca se va face loc pentru Alba ca Zapada, ramane de vazut; depinde si de povestea pe care vor stii sa o spuna fiecare, si daca vor capitaliza frustrarea sau vor incerca sa investeasca si in speranta oamenilor.

Totul depinde de un cuvant cheie: responsabilitate; daca guvernul va sti sa fie "barbat", sa dovedeasca organizare si substanta, dincolo de comunicarea reactiva zilnica. Numai cu un mesaj credibil "aveti incredere, drumul e greu, dar suntem in stare sa va ducem la liman", guvernul actual va supravietui.

S-a deschis, din multiplele cauze de mai sus, cutia Pandorei, vine iarna politicii romanesti. Nu mai e loc pentru politica calduta, cine nu e fierbinte va ingheta. Viitorul presedinte al Romaniei, barbat sau femeie, va fi fierbinte, se va diferentia fata de restul clasei politice si va empatiza cu noua situatie, sau nu va fi deloc.

Radu Magdin este CEO Smartlink Communications si un pasionat al politicii, lucrand anterior la Parlamentul European si in mai multe proiecte de comunicare politica, in Romania si in strainatate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...