Judecătorii de la Curtea de Apel, prinși cu „ocaua mică” pe legislația prescripţiei. Contestația unei milionare, judecată diferit de cea a unui șpăgar mărunt - ANALIZĂ

Vineri, 14 Aprilie 2023, ora 21:00
6974 citiri
Judecătorii de la Curtea de Apel, prinși cu „ocaua mică” pe legislația prescripţiei. Contestația unei milionare, judecată diferit de cea a unui șpăgar mărunt - ANALIZĂ
Robert Grigorescu și Vanessa Youness au avut parte de soluții diferite în contestațiile în anulare, deși spețele erau cam aceleași. FOTO: Ionuț Mureșan

Robert Grigorescu (fost consilier al lui Andrei Chiliman) și Vanessa Youness (milionara condamnată pentru trafic de influență în legatură cu Dosarul Microsoft) au avut parte de soluții diferite cu ocazia judecării contestațiilor în anulare la Curtea de Apel București. Asta în ciuda faptului că ambii fuseseră judecați și condamnați înainte de decizia CCR pe tema prescripţiei, iar instanța a omis să se pronunțe pe încetarea procesului penal, chestiuni care – teoretic – ar fi trebuit să ducă la eliberarea amândurora.

Cu toate astea, Robert Grigorescu a rămas în pușcărie pentru executarea a 8 ani pentru o mită de 1,4 milioane de lei, iar Vanessa Youness a fost eliberată după condamnarea de 3 ani cu suspendare pentru un trafic de influență de 1,5 milioane de euro.

Lăsând la o parte soluțiile total diferite în raport de fapte și prejudicii, ambii au fost găsiți vinovați și au fost trimiși la pușcărie înainte ca judecătorii de la Curtea Constituțională să dea „marea prescripție”: Robert Grigoreascu a fost condamnat definitiv pe 27.11.2020, iar Vanessa Youness pe 27.05.2022.

Reamintim că decizia CCR nr. 358 din 26 mai 2022 privind prescripția a fost publicată în Monitorul Oficial nr.565 din 09.06.2022.

Atât Robert Grigorescu, cât și Vanessa Youness, au făcut din pușcărie contestații în anulare împotriva condamnărilor, arătând în esență că, la data pronunțării soluției definitive, faptele de care erau acuzați erau prescrise.

Luarea de mită a lui Robert Grigorescu s-a prescris în decembrie 2019, iar traficul de influență al Vanessei Youness, în februarie 2019 – deci pentru acuzațiile amândurora răspunderea penală a încetat înainte de pronunțarea deciziei CCR.

Cu toate astea, Vanessa Youness a obținut din partea judecătoarelor Lia Savonea și Sabina Adomniței o soluție de admitere a contestației în anulare pe data de 28.02.2023, în baza căreia a fost eliberată, în timp ce lui Robert Grigorescu un alt complet de magistrați mai severi i-a respins aceeași cale extraordinară de atac pe 25.01.2023, astfel că acesta a rămas în pușcărie.

Soluțiile diferite în cazul acestor două spețe similare rezidă în felul în care judecătorii s-au raportat la decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ICCJ pe tema prescripţiei după condamnare.

Ca o paranteză, reamintim că fosta șefă a CSM Lia Savonea a semnat alături de judecătorul Daniel Grădinaru (actualul șef al CSM), o motivarea scandaloasă, prin care l-au condamnat la 8 luni cu suspendare pe un bărbat de 41 de ani care își violase nepoata de 13 ani.

Înalta Curte: De ce eroarea unui judecător nu-i tot una cu omisiunea

Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat motivarea Decizia nr. 82/2022 prin care a respins ca inadmisibile sesizările trimise de curțile de apel din București și Brașov pe tema aplicării prevederilor deciziei CCR pe tema prescripţiei.

Pe scurt, cele două instanţe cereau lămuriri dacă incidența prescripţiei răspunderii penale mai poate fi constatată sau nu în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Instanțele întrebau dacă este o omisiune sau o eroare din partea unui judecător a se pronunța cu privire la incidența prescripţiei după condamnarea definitivă a unui inculpat.

În dispozitivul deciziei, judecători explică de ce unii condamnați pot scăpa de pedeapsă – chiar dacă este definitivă – urmare a hotărârii CCR, pe când alții nu.

Cheia întregii chestiuni – așa cum se desprinde din conținutul deciziei ICCJ – este diferența dintre omisiunea unui judecător de a aplica prescripția și eroarea unui judecător de a nu o aplica.

Înalta Curte a explicat că dacă judecătorul a omis să ia în discuție incidența prescripţiei cel condamnat ar mai avea o șansă, pe calea contestației în anulare.

Dar, în cazul în care inculpatul a invocat prescripția, dar judecătorul i-a respins argumentul din eroare, atunci nu se mai poate face nimic, deoarece s-ar aduce o atingere principiului autorității de lucru judecat.

Principiul autorității de lucru judecat vs. Principiul legii mai favorabile

Problema e că atât în cazul lui Robert Grigorescu, cât și în cazul Vanessei Youness era vorba de o omisiune a instanței, nu de o eroare. Nici unul, nici celălalt nu au invocat prescripția pe fond sau în apel, deoarece judecătorii de la CCR nu pronunțaseră hotărârea „marii prescripții”.

Ziare.com prezintă „în oglindă” motivările Curții de Apel București prin care judecătorii aceleiași instanţe s-au raportat diferit la deciziile CCR și ICCJ pe tema prescripţiei, deși datele problemei erau cam aceleași.

Singura diferență care rezultă din argumentația judecătorilor este că în cazul lui Robert Grigorescu instanța a înclinat spre a da eficiență principiului securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, pe când în cazul Vanessei Youness a hotărât că este mai important principiul legii mai favorabile.

Astfel, pentru a păstra analogia din titlu, principiul autorității de lucru judecat este „ocaua mică”, iar principiul legii mai favorabile este „ocaua mare”, generoasă, cu ajutorul căreia condamnatul scapă din pușcărie chiar dacă instanța îl consideră vinovat.

Motivarea în cazul lui Robert Grigorescu: „Simpla manifestare de voință a inculpatului nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat”

Iată ce au notat judecătorii de la CAB în hotărârea nr. 87/2023 din data de 25.01.2023:

  • „În NCPP legiuitorul a optat pentru impunerea unei singuri căi de atac ordinare (apelul) și a trei căi de atac extraordinare pentru îndreptarea hotărârilor definitive: revizuirea (pentru modificarea situației de fapt avute inițial în vedere de instanțele de judecată), contestația în anulare (pentru înlăturarea unor erori de procedură) și recursul în casație (pentru înlăturarea erorilor de drept substanțial și a nerespectării dispozițiilor referitoare la competență), după cum rezultă din analiza motivelor prevăzute pentru acestea.
  • În mod corespunzător, legiuitorul a acordat competența de soluționare a căilor de atac extraordinare fie aceleiași instanțe (în cazul revizuirii și contestației în anulare), fie unei instanțe superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, singura în măsură să constate erori de judecată (în cazul recursului în casație).
  • Sistemul a avut în vedere respectarea principiului autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, acesta impunând ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai poată fi discutată decât pentru faptei noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.
  • Dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemele judiciare naționale ar permite ca o hotărâre judecătorească obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
  • Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei, asigurându-se într-o cât mai mare măsură un just echilibru între interesele relevante.
  • Totodată, deși textul nu mai prevede ca în art. 386 lit. c Cpp din 1968 condiția ca instanța să fi omis să se pronunțe, această condiție se impune având în vedere că legiuitorul a acordat competența soluționării contestației în anulare aceleiași instanțe ca cea care a pronunțat hotărârea atacată.
  • Or, în condițiile în care această cale de atac se soluționează de un complet compus din judecători cu același grad ca cei care au pronunțat soluția inițială, nu există nicio justificare pentru a da câștig de cauză unei alte interpretări decât cea data inițial aceleiași probleme de drept.
  • Interpretarea contrară presupune a se stabili că judecătorii în mod greșit au dispus soluția și pronunțarea unei soluții diametral opuse exclusiv pe baza unei interpretări diferite date acelorași elemente avute în vedere și de instanța de apel.
  • Or, legiuitorul nu a acordat o valoare mai mare opiniilor juridice ale unora dintre judecătorii de la curțile de apel - cei care soluționează contestațiile în anulare- în raport de cele ale judecătorilor care au soluționat apelul.
  • A stabili că în mod greșit judecătorii completului de apel au dispus o anumită soluție echivalează cu arogarea rolului de instanță de control judiciar, ce nu a fost acordat, însă, aceleiași instanțe, ci instanței superioare celei care a pronunțat soluția atacată.
  • Prin urmare, apreciem că singura posibilitate pentru judecătorii din cadrul aceleiași instanțe de a constata cu ocazia soluționării contestației în anulare că în cadrul apelului au fost date soluții greșite este justificată de apariția unor elemente noi, neavute în vedere de completul de apel, ca urmare a unei erori procedurale, orice erori de judecata urmând a face obiectul recursului în casație si stabilite de instanta de control judiciar.
  • Această interpretare a fost confirmată de ÎCCJ-CCDCD în deciziile nr. 10/2017 și 67/2022, instanța supremă precizând: Aprecierea eronată a instanţelor de judecată asupra incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal, inclusiv prescripţia răspunderii penale, constituie o eroare de judecată, respectiv „o greşeală de drept, ce implică reevaluarea fondului hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate”.
  • În cele ce urmează, instanța va analiza dacă, în raport de aceste condiții, cererea condamnatului este admisibilă sau nu.
  • > Contestatorul invocă faptul că a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale.

  • Curtea constată, analizând motivele de apel depuse de inculpat, că aceasta nu a invocat în mod direct acest motiv în fața instanței de apel. Inculpatul nu are posibilitatea de a alege dacă invocă argumente în favoarea sa pe calea apelului sau a contestației în anulare, având obligația de a le invoca cu ocazia soluționării cauzei în fond, iar în măsura în care instanța de apel a omis a se pronunța cu privire la acestea, este justificată promovarea unei căi extraordinare de atac prin care să fie înlăturată autoritatea de lucru judecat și principiul securității raporturilor juridice.
  • O interpretare contrară ar conduce la concluzia că prin simpla sa manifestare de voință, inculpatul poate înlătura autoritatea de lucru judecat. Or, instanța care soluționează contestația în anulare nu poate analiza aspecte care țin de fondul cauzei (cauze de încetare a procesului penal) decât în măsura în care instanța de apel a omis a se pronunța cu privire la acestea (vezi deciziile nr. 10/2017 și nr. 67/2022 ale ICCJ-CCDCD).
  • Condamnatul invocă aspecte cunoscute la momentul soluționării cauzei în apel (data săvârșirii faptei, termenul de prescripție în raport de pedeapsa prevăzută de lege în NCp, Decizia CCR nr. 297/2018) și pe care trebuia să le invoce direct în fața instanței de apel. Prin urmare, acest motiv nu poate fi invocat pentru prima dată pe calea contestației în anulare.
  • Singurul element de noutate între momentul pronunțării instanței de apel și cel al soluționării contestației în anulare este decizia CCR nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C.pen., prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C.pen. sunt neconstituționale în ansamblul lor.
  • Or, deciziile Curţii Constituţionale a României produc efecte pentru viitor, în cauzele care nu au fost soluţionate definitiv la data pronunţării acestora, aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituțional.
  • Aşa cum s-a arătat ulterior prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, practica judiciară generalizată a fost una eronată şi a condus la aplicarea de către organele judiciare a legii penale prin analogie, această situaţie constituie o chestiune de drept, o eroare de judecată, iar nu una de procedură, întrucât vizează chiar fondul cauzei, respectiv regimul răspunderii penale.
  • Faptul că eroarea cu privire la natura Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut un caracter generalizat la nivelul practicii judiciare nu conduce la concluzia existenţei unei erori de procedură, ci, dimpotrivă, subliniază faptul că a fost rezultatul raţionamentului judiciar dezvoltat de instanţele învestite cu judecarea cauzelor respective.
  • Similar, intervenirea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 prin care a fost relevată eroarea de interpretare a naturii Deciziei nr. 297/2018 nu are semnificaţia unei cauze de schimbare a caracterului de eroare de judecată a instanţelor judecătoreşti”, se arată în hotărârea nr. 87/2023 din data de 25.01.2023 cu privire la Robert Grigirescu.

De ce a eliberat-o judecătoarea Lia Savonea pe milionara Vanessa Youness: Decizia CCR îi era favorabilă „în mod evident”

Pe data de 28.02.2023 un complet mai înțelegător cu inculpaţii condamnați – format din judecătoarele Sabina Adomniței și Lia Savonea (șefa CAB) – a admis contestația în anulare formulată de Vanessa Youness și a eliberat-o din pușcărie pentru următoarele considerente:

  • „Curtea va analiza dacă, în cauză, la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, existau probe (împrejurări de fapt) cu privire la o cauză de încetare a procesului penal – mai exact dacă era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
  • Având în vedere că infracţiunea de trafic de influenţă a fost săvârşită de inculpată în perioada februarie-iulie 2011, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă la data săvârşirii infracţiunii fiind de 8 ani, rezultă că, prin aplicarea Codului penal în vigoare între publicarea în Monitorul a deciziei nr. 297/2018 a CCR şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă din data de 30.05.2022, care nu prevede nici un caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, răspunderea penală a inculpatei cu privire la comiterea acestei infracţiuni s-a prescris în luna februarie 2019.
  • În consecinţă, în mod evident, faţă de soluţia de condamnare care ar rezulta, ca urmare a aplicării Codului penal aflat în vigoare de la data comiterii faptei, februarie 2011 (în modalitatea celei dintâi pretinderi) şi până la 25.06.2018, respectiv a Codului penal aflat în vigoare de la data de 30.05.2022 până la data de azi, data judecării definitive a cauzei, este net favorabil inculpatei Codul penal în vigoare între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a CCR şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă din data de 30.05.2022 a cărui aplicare conduce la înlăturarea răspunderii penale ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei, cu consecinţa constatării unui impediment în exercitarea acţiunii penale împotriva inculpatului, respectiv cel prevăzut de art.16 lit.f din Codul de procedură penală şi a încetării procesului penal cu privire la această infracţiune.
  • În consecință, se impune înlăturarea, pe calea contestației în anulare, a erorii de procedură, în condițiile în care instanța de apel a omis să analizeze incidența prescripției răspunderii penale, deși la dosar existau mijloace de probă care relevau probe - împrejurări de fapt cu privire la această cauză de încetare a procesului penal, respectiv data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul fiind necesar a fi aplicate dispoziţiile legale care reglementează prescripţia”, se arată în Hotărârea nr. 398/2023 din data de 28.02.2023.

Catalin Cîrstoiu, despre bunurile nedeclarate: „Ce ați fi vrut, să merg cu bicicleta?”
Catalin Cîrstoiu, despre bunurile nedeclarate: „Ce ați fi vrut, să merg cu bicicleta?”
Candidatul PSD-PNL la alegerile pentru Primăria București, medicul Cătălin Cîrstoiu a declarat vineri, 29 martie, că el și soția sa au muncit de „le-au sărit capacele” pentru a avea...
Proiect pentru plafonarea adaosului comercial la 20 la sută pentru produsele românești. „La produsele din import să pună orice adaos doresc ei”
Proiect pentru plafonarea adaosului comercial la 20 la sută pentru produsele românești. „La produsele din import să pună orice adaos doresc ei”
Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Florin Barbu a anunţat vineri, 29 martie, că împreună cu echipa de la instituţia pe care o conduce, pregăteşte un proiect legislativ care va...
#robert grigorescu condamnat, #Vanessa Youness, #contestatie, #prescriptie, #CCR, #ICCJ, #curtea de apel bucuresti , #justitie