Cine a avut interesul să denatureze adevărul despre Revoluția din 1989. ”Oamenii tind să crediteze lucrurile care au o aură de mister”

Miercuri, 21 Decembrie 2022, ora 03:00
8229 citiri
Cine a avut interesul să denatureze adevărul despre Revoluția din 1989. ”Oamenii tind să crediteze lucrurile care au o aură de mister”
Timișoara a fost primul oraș liber FOTO: claudiuiordache.files.wordpress.com

După 33 de ani de la Revoluția din 1989, când România a ieșit de sub comunism, încă mai sunt multe întrebări fără răspuns. Mulți spun că a fost o lovitură de stat. Alții cred că a fost mâna serviciilor de informații ruse sau occidentale. De fapt, realitatea este un pic diferită, iar cei care au prins anii comunismului știu că nu se mai putea trăi în acele condiții.

Când a pornit Revoluția în România, în jurul nostru picau deja, rând pe rând, regimurile comuniste. Ceaușescu părea că nu vede ce se întâmplă dincolo de granițele țării, iar acest lucru i-a adus sfârșitul, într-un final. Imediat, instituțiile statului au susținut ideea loviturii de stat pentru a da bine în fața românilor și pentru a le câștiga încrederea.

În țară oamenii trăiau la limita suportabilului. Frigul și întunericul din case, galantarele goale, mâncarea raționalizată, i-a făcut să răbufnească. Iar revolta de la Timișoara a scăpat de sub control pentru că la București nimeni nu credea că oamenii își vor învinge teama de sistem și vor câștiga libertatea cu prețul vieții.

Ce a fost de fapt Revoluția din 1989

Istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a explicat într-un interviu pentru Ziare.com ce s-a întâmplat de fapt în acele zile în care românii își recăpătau libertatea.

”După părerea mea, în decembrie 1989 a fost o revoltă spontană împotriva regimului comunist care s-a transformat într-o revoluție, într-adevăr motivată de schimbările generale care aveau loc în estul Europei, începută din 1985 de când Gorbaciov a încercat în Perestroika și Glasnost o reformare a comunismului. Știm foarte bine că de acolo a început valul acesta de schimbări în toate regimurile din Europa de est.

În România, Nicolae Ceaușescu a refuzat să accepte această idee de reformare a comunismului și astfel aici nu s-au aplicat absolut niciun fel de reforme. Situația internă s-a agravat din cauza penuriei generale, a condițiilor de viață din ce în ce mai proaste și a falimentului economic, toate generate de politicile lui Nicolae Ceaușescu.

Starea de nemulțumire internă se accentuase cu atât mai mult cu cât în primăvara anului 1989 Nicolae Ceaușescu anunțase că s-a terminat plata datoriei externe. Adică motivul invocat de regimul comunist din România ca oamenii să sufere și să facă economie, să strângă cureaua, dispăruse deja dar totuși oamenii au constatat că nu s-au îmbunătățit și condițiile de viață. Din contră, Ceaușescu a continuat politica de austeritate începută în anul 1982 când a anunțat că România va începe plata datoriei externe”, a explicat istoricul.

În acest timp, în jurul României se întâmplau lucruri la care nimeni nu se putea gândi cu doar câțiva ani în urmă: regimurile comuniste începuseră să cadă pe rând, liderii conservatori au fost îndepărtați și înlocuiți cu lideri reformiști, partidele comuniste nu mai erau la putere și nu mai aveau controlul absolut asupra societății, căderea Zidului Berlinului etc.

Adevărul despre intervenția serviciilor secrete străine

Cu toate acestea, încă sunt multe voci care susțin că ceea ce s-a întâmplat în țara noastră a fost cu implicarea serviciilor secrete străine.

”Trebuie spus că nu a existat nicio intervenție directă a vreunui serviciu de informații străin. Iar aici nu mă refer doar la serviciile occidentale, ci și la cele sovietice. Nu a existat o intervenție directă și nu există nicio dovadă că acest lucru s-a întâmplat. Însă ar fi iluzoriu să credem că serviciile secrete din țările respective nu erau deloc interesate de evoluția lucrurilor din România. Ar fi ridicol de susținut acest lucru. Bineînțeles că erau interesate și încercau să-și facă treaba în acest sens. Dar de aici până la o intervenție directă este un pas care nu este acoperit de nicio dovadă”, a explicat istoricul Mădălin Hodor.

În plus, momentul Timișoara a fost explozia unui butoi de pulbere. Așa era România în acele zile, din cauza frustrărilor adunate în ani grei de lipsuri.

”Noi știm istoria cu ceea ce a început la Timișoara, dar s-au mai întâmplat lucruri în 1989 care dovedesc că situația din România era un butoi de pulbere care oricând putea să explodeze oriunde. Au existat numeroase greve spontane, în 1989, situația generală de nemulțumire era în toată țara, nu numai la Timișoara. De exemplu la Iași, în 14 decembrie, avem o manifestație împotriva regimului care a fost reprimată de Securitate.

Toate datele istorice converg pe ideea că valul acesta de nemulțumire generală a declanșat această revoltă spontană care ulterior a devenit o revoluție la nivelul întregii țări”, a mai spus cercetătorul CNSAS.

Și-au dat românii seama încă de la Timișoara că nu mai pot fi opriți? Că nu mai pot da înapoi? Că au puterea să schimbe regimul?

”Da, de acolo a început totul. Și la Timișoara avem niște momente... Adică avem evenimentele din 15-16 decembrie din jurul locuinței lui Lazlo Tokes, vedem însă că oamenii care ies în stradă sunt foarte puțini, comparativ cu populația Timișoarei. Sunt o mână de oameni care se adună și sunt inițial împrăștiați de trupele de securitate, miliție și armată, dar după ziua de 17 decembrie, când are loc represiunea armată, întreaga populație a Timișoarei se revoltă. Aici vorbim de marile fabrici de pe platforma industrială a orașului. Iar după 20, după cum știm, Timișoara se declară oraș liber.

În fața Operei erau în jur de 100.000 de oameni. Cumva Timișoara și-a câștigat singură libertatea și a reușit să genereze această idee că, într-adevăr, regimul nu avea capacitatea să oprească o revoltă populară generală. Meritul Timișoarei este și că a arătat că regimul comunist se baza pe o butaforie a fricii. Oamenii erau reținuți în a protesta pentru că le era teamă că vor fi reprimați, le era frică de consecințe. Timișorenii au arătat că, deși au venit Securitatea, miliția, armata cu tancurile și taburile și au tras în ei, tot nu au reușit să-i oprească. A fost un declic pentru restul țării”, a mai spus Mădălin Hodor.

”Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”

Un mesaj se auzea obsesiv pe străzile Timișoarei, apoi în toată țara, în fiecare oraș care începea lupta împotriva comunismului, în stradă: ”Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. După atâția ani de teamă față de regimul totalitar, oamenii îndrăzneau să își învingă această frică și le cereau acest lucru vecinilor, rudelor, cunoscuților și necunoscuților.

"Acest mesaj le-a fost adresat chiar timișorenilor care nu ieșeau din casă. În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, manifestanții alungați de forțele de ordine din centru orașului, au pornit pe străzile Timișoarei, în ideea de a-i face și pe ceilalți să iasă. Din acest motiv ei strigau ”nu vă fie frică!”, să-i facă pe ceilalți să-și depășească frica și să iasă în stradă. Ulterior a devenit strigătul Timișoarei către restul țării. Și a devenit un slogan care a fost scandat în fiecare zi, până la căderea regimului Ceaușescu. S-a propagat ideea aceasta: ”dacă suntem mulți nu au ce să ne facă”", a mai explicat istoricul.

Ar mai fi putut Ceușescu prelungi regimul comunist din România?

Sunt mulți care se întreabă dacă Nicolae Ceaușescu ar fi putut face ceva pentru oameni, să îi liniștească, să se retragă, să rămână el la conducerea țării în continuare.

”Este puțin probabil”, a spus istoricul Hodor. ”Mersul evenimentelor, mersul istoriei era în general în direcția aceasta. Să spunem că nu s-ar fi întâmplat la Timișoara ce s-a întâmplat și mai rămânea regimul comunist până în ianuarie sau până la jumătatea anului 1990.

Dar eu cred că deja situația era ireversibilă. Istoria, în general, este o acumulare de factori. Semințele a ceea s-a întâmplat în 1989 s-au întâmplat cu mult înainte, iar evenimentele se rostogoleau de ani de zile. Populația României nu a ajuns la o stare de profundă ură împotriva regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, ci era o acumulare de lipsuri, teamă și dorința de a ieși din această zonă nocivă, dintr-un regim care nu mai avea niciun fel de legătură cu poporul și nu mai avea legătură nici măcar cu propriul partid.

Partidul Comunist care avea 4 milioane de membri dispăruse peste noapte. Era doar Ceaușescu”, a mai spus expertul.

Cu toate acestea ar fi putut prelungi căderea sa pentru cel mult câteva luni, poate, dacă ar fi încercat să facă unele reforme cu banii pe care nu mai trebuia să-i plătească pentru datoria externă. Pentru că oamenii credeau că după ce strânseseră cureaua și luptaseră practic alături de Ceaușescu să scoată țara din datorii, acum aveau să aibă o viață mai bună. Nu s-a întâmplat asta, iar acest lucru i-a făcut să iasă în stradă.

”Ar fi putut să înceapă anumite reforme care i-ar fi întârziat căderea. Reforme măcar economice, dacă nu cele privind libertatea de expresie pe care el nu le găsea potrivite. După plata datoriei externe ar fi putut să dea mai multă căldură, să aprovizioneze mai bine populația. El nu a considerat că trebuie să facă lucrul acesta. Chiar și ultimul congres din noiembrie 1989, românii care erau conectați la știrile despre ce se întâmpla în jurul nostru, probabil așteptau că Ceaușescu urma să anunțe că se retrage din funcția de secretar general și poate o să vrea să lase pe altcineva în locul lui.

Putea fi cineva mai tânăr. Exista chiar zvonul că ar putea să îl înlocuiască chiar Nicu Ceaușescu pe care oamenii îl priveau cu o oarecare simpatie și sperau că ar putea îmbunătăți condițiile de viață. Dar nici acest lucru nu a vrut.

Privind acum în urmă, putem spune că și dacă Nicolae Ceaușescu ar fi renunțat, puterea ar fi fost preluată de fapt de Elena Ceaușescu, nu de Nicu. Iar acest lucru nu ar fi adus o îmbunătățire, ci din contră”, a mai spus Mădălin Hodor.

Cine a avut interesul să inducă faptul că Revoluția a fost lovitură de stat, că a izbucnit la intervenția serviciilor secrete, etc?

”O revoluție este o revoluție de stat, prin definiție”, a precizat istoricul.

De altfel, conform definiției, o trecere a unei armate de partea unei revoluții se numește lovitură de stat militară sau puci dacă puterea este preluată exclusiv de un grup militar și pentru că se face împotriva guvernului legitim și a puterii existente și în folosul unei puteri noi, revoluționare.

”Nu există revoluții fără lovituri de stat.

Atfel, cei care au lansat această teorie, amuzant, în mod ironic, nu cunosc baza teoretică a lucrurilor sau o cunosc, dar pur și simplu a încercat să păcălească publicul.

Sunt mai multe explicații pentru care s-a întâmplat lucrul acesta. În primul rând, instituțiile care au fost înainte de 1989 au vrut să se repoziționeze după 1990 într-o lumină mai bună.

Teoria loviturii de stat a fost lansată de foști ofițeri de securitate ca să se disculpe. Ei spun că a fost o lovitură de stat organizată de armată în complicitate cu sovieticii, iar Securitatea care apăra atunci nu pe Ceaușescu, ci spiritul țării, nu a avut ce să facă, a fost copleșită de această lovitură.

Armata, la rândul ei interesată, a susținut și ea teoria loviturii de stat, de data aceasta, ca să-și îmbunătățească propria imagine. Pentru că, nu e așa, dacă armata a dat o lovitură de stat împotriva lui Ceaușescu, nu poate să fie decât o armată bună care a fost de partea poporului chiar înainte de fuga dictatorului.

De asemenea, aceeași teorie este favorabilă unei întregi pleiade de istorici, autori, jurnaliști. Aceștia bat monedă pe teoria conspirației. Să nu credeți că fake news-urile au fost inventate în pandemie. Au existat de când lumea și au avut foarte mulți aderenți”, a mai spus cercetătorul CNSAS.

De cred oamenii în teoriile conspirației?

”În general, oamenii tind să crediteze lucrurile care au o anumită aură de mister.

Explicațiile simple sunt pentru ei mult prea lipsite de farmec. Atunci când creezi o întreagă conspirație cu servicii secrete, cu spioni, cu turiști care se ascund prin păduri și trag, cu KGB. Sigur, publicul va aplauda și va credita acesastă teorie. S-au scris cărți având la bază aceste teorii ale conspirației, au fost oameni care au avut succes pentru acest lucru.

Acesta este motivul pentru care noi avem această chestiune a loviturii de stat însă niciuna dintre instituțiile despre care vorbeam nu a făcut așa ceva. Nici Securitatea, nici armata. Întregul sistem a stat în spatele lui Nicolae Ceaușescu până la fuga lui (este discutabilă și aceasta) din sediul Comitetului Central.

Nu avea nimeni cum să dea o lovitură de stat. Nu a fost o lovitură de stat, ci a fost o Revoluție care a generat fuga lui Nicolae Ceaușescu. După aceea toți au încercat să se repoziționeze și să spună că ba au fost sovieticii, ba occidentalii, ba armata, ba Securitatea. De fapt, nu a fost nimeni. A fost doar o revoltă populară care s-a transformat într-o revoluție care a înlăturat regimul. Este atât de simplu”, a mai spus istoricul Mădălin Hodor.

Pe 20 decembrie 1989, Timișoara s-a declarat eliberată de comunism. A fost primul oraș din țară unde românii erau liberi.

Șeful spionilor ruși, în vizită la Phenian pentru discuții despre cooperare împotriva ”comploturilor tot mai numeroase ale forţelor ostile”
Șeful spionilor ruși, în vizită la Phenian pentru discuții despre cooperare împotriva ”comploturilor tot mai numeroase ale forţelor ostile”
Şeful Serviciului rus de Informaţii Externe (SVR), Serghei Narîşkin, a vizitat Phenianul la începutul acestei săptămâni pentru a discuta despre cooperarea în domeniul securităţii, a...
Aproximativ 100 de spioni ruși ar acționa sub acoperire diplomatică în Austria
Aproximativ 100 de spioni ruși ar acționa sub acoperire diplomatică în Austria
Aproximativ 100 din cei 252 de spioni ruși din Austria spionează sub acoperire diplomatică și operează și în statele vecine, susține VSquare, o publicație de știri ungară, care citează...
#Revolutia 1989, #lovitura stat Romania, #spioni, #Securitate, #morti revolutie, #fuga ceausescu , #Revolutie