Pe fondul tulburărilor din Kazahstan, Turkmenistanul intră în „marele joc al gazului“ Caspic

Planurile pentru o conductă care să aducă gaze naturale din Turkmenistan pe fundul Mării Caspice și mai departe în Europa sunt puse la punct de un sfert de secol.

Proiectul nu a progresat niciodată până la etapa de construcție din cauza unor factori precum relațiile proaste anterioare dintre Turkmenistan și țara în care conducta ar ieși din Marea Caspică, Azerbaidjan, statutul juridic nedefinit al Mării Caspice, posibilele daune aduse mediului. Primele două probleme au fost acum lămurite.

Între timp, prețul gazelor naturale în Europa a depășit 1.000 de dolari pentru mia de metri cubi în ultimele săptămâni și există îngrijorări în țările Uniunii Europene că Rusia, care a furnizat aproximativ 43% din importurile de gaze ale UE în 2020, câștigă o pârghie nedorită în relațiile cu Bruxelles-ul din cauza dependenței UE de gazul rusesc.

Acest lucru îi face pe unii decidenți din Europa să arunce o privire nouă asupra proiectelor vechi de diversificare a importurilor de gaze.

Luptă diplomatică și economică intensă

O luptă diplomatică și economică intensă se duce acum în jurul gazului din Turkmenistan, greu de scos din regiune, spre Occident sau China, din pricina izolării geografice a acestei dictaturi. De 30 de ani încoace, Teheranul și Moscova se înțeleseseră, fără a afișa o decizie formală, să blocheze exporturile de gaz turkmen. Acum însă, se ajunge la o întreagă reconfigurare a jocului puterilor din regiune, inclusiv o alianță tacită între Iran și Azerbaidjan, dar și o intervenție discretă a companiei americane Trans Caspian Resources (TCRI), creată abia anul trecut de niște foști șefi și experți de la British Petroleum (BP).

Compania americană Trans Caspian Resources (TCRI) pretinde că poate reînvia un vechi proiect de gazoduct submarin, lung de 70 de kilometri, care leagă direct resursele turkmene de Coridorul de Gaze de Sud, o rețea de gazoducte care ajunge până în sudul Europei.

Principalul avantaj al proiectului TCRI se rezumă la costul său foarte scăzut: între 500 de milioane și 800 de milioane de dolari (între 442 milioane și 707 milioane de euro) pentru a transporta 12 miliarde de metri cubi de gaz turkmen pe an. Adică între trei și zece ori mai puțin costisitoare decât proiectele precedente. Conducta propusă are doar 70 de kilometri lungime și leagă nu cele două țărmuri ale Mării Caspice, ci două conducte deja existente, una azeră, cealaltă turkmenă, fiecare pompând gaz de pe platformele offshore în sens opus, scrie Le Monde.

Alt avantaj, conform lobbyistului principal al TCRI, Allan Mustard, este în transportul gazelor „deșeuri”. Fostul ambasador al SUA în Turkmenistan spune pentru Le Monde că TCRI nu implică nicio extracție suplimentară de gaz.

Ce se știe despre atacul Israelului asupra Iranului. Cât de aproape au fost loviturile de siturile nucleare

Israelul a desfăşurat vineri, 19 aprilie, o operaţiune militară de represalii împotriva Iranului, pe fondul tensiunilor tot mai mari din Orientul Mijlociu care ameninţă să împingă...

Care este cea mai importantă armă a Iranului

Principalele arme ale Iranului nu sunt bombele atomice. În ciuda fricii internaționale, țara nu a dezvoltat niciodată un arsenal nuclear. Cea mai puternică armă a regimului de la Teheran...