Cea mai recentă legislație din trio-ul care guvernează emisiile în UE este Regulamentul privind utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură, cunoscut sub numele de LULUCF.
Adoptat în 2018, stabilește o cerință obligatorie pentru fiecare țară din UE pentru a se asigura că emisiile din aceste sectoare sunt compensate de eliminările de CO2 - așa-numita regulă „fără debit”.
Țările UE și-au asumat deja acest angajament în baza Protocolului de la Kyoto, acordul climatic premergător Acordului de la Paris, dar regulamentul îl va introduce pentru prima dată în legislația UE pentru perioada 2021-2030.
Aceasta este una dintre cele mai importante propuneri ale pachetului „Fit for 55”, care urmărește să protejeze companiile europene de dumpingul de mediu și să prevină „scăparea emisiilor de carbon” de cheltuieli prin care industriile își relocalizează producția sau construiesc noi fabrici în străinătate.
Acesta va lua forma unui regulament care va acoperi betonul, îngrășămintele, fierul, oțelul, aluminiul și electricitatea. Cotele gratuite din cadrul Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) vor fi, de asemenea, eliminate treptat pentru sectoarele acoperite de CBAM, deși nu este încă clar când.
Acest lucru va fi esențial pentru a determina dacă CBAM este compatibil cu regulile stabilite de Organizația Mondială a Comerțului (OMC), care interzic compensarea dublă pentru industrii.
Propunerea a stârnit deja îngrijorări din partea SUA, Chinei și a altor economii emergente. În timp ce Parlamentul European s-a declarat ferm în favoarea planului și a cerut ca mecanismul să fie operațional până în 2023, alții au fost mai precauți. Industria europeană a aluminiului s-a opus deja, afirmând că ar fi de preferat să se păstreze cotele gratuite ETS. De asemenea, Parlamentul European a respins planurile de eliminare a alocărilor gratuite ale industriei, care ar putea deveni o problemă pentru compatibilitatea schemei cu regulile OMC.