Un gand al Regelui Mihai despre libertate si dictatura

Sambata, 16 Decembrie 2017, ora 06:48 4459 citiri

Moartea Regelui Mihai m-a intristat profund.

L-am vazut in carne si oase de trei ori. Prima data, cand eram student la Paris, la inceputul anilor nouazeci. Comunitatea romanilor din Capitala Frantei a organizat o intalnire cu Regele si Regina Ana. Cred ca am aflat despre ea in casa lui Leonida Arcade - mai cunoscut ca Mamaliga -, unde se tinea un cenaclu al intelectualilor emigrati in Franta.

Sala unde s-a organizat reuniunea cu Regele era, daca nu ma insel, pe undeva pe langa Arcul de Trumf. La venirea cuplului regal, s-a produs o harmalaie de nedescris, cum numai romanii sunt in stare sa produca, atunci cand vor sa-si arate bucuria.

A doua oara, era in ziua de Paste, in primavara lui 1992. Emotia colectiva traita atunci in fata Hotelului Continental a egalat-o, in sufletul meu, pe cea care m-a incercat in dupa-amiaza de 21 decembrie 1989, cand am cantat pe Calea Victoriei, alaturi de alti studenti, "Desteapta-te romane!".

Pana in aprilie 1992, lui Mihai I ii fusese refuzata prezenta in Romania, regimul neo-comunist preluand de la comunisti ura fata de Rege. Acum era aclamat de multime mai energic decat oricine altcineva pana atunci si de atunci incoace.

In fine, l-am intalnit pe Rege imediat dupa ce i-a fost retrocedat Palatul Elisabeta. I-a primit intr-o audienta pe toti membrii Grupului pentru Dialog Social, multi monarhisti convinsi, iar altii - ca mine - republicani convinsi, dar care vedeau in Mihai o victima a comunismului.

Tracul pe care il incercam cu totii a disparut ca prin farmec, atunci cand a aparut in fata noastra si ne-a strans mana. Ne-a povestit ce traise in decembrie 1947, chiar in locul acela, in care fusese silit sa abdice. In glasul lui era mai mult decat tristete.

Tot atunci ne-a vorbit despre libertate si intelegerea ei in post-comunism.

In cartea de convorbiri cu Mircea Ciobanu, aparuta la Humanitas, e un pasaj despre problema asta. Il transcriu aici, fiindca ne arata cum gandea politic Mihai I: "Libertatea e cel mai pretios bun al omului, dar nu toata lumea o pretuieste. Unii chiar o urasc. Ei pun pe seama libertatii comportamentul dezordonat al oamenilor scapati din lagarul comunist, ca sa poata spune oricand ca omului cutare sau grupului cutare sau poporului cutare i s-a dat libertate si n-a stiut ce sa faca cu ea, deci nici n-a meritat-o.

Asa gandesc batjocoritorii, comunistii... Libertatea e un lucru sfant, daca de libertate e vorba, nu despre un lant pe care-l lungesti cand vrei tu sau il scurtezi, dupa ce l-ai legat bine de piciorul omului. Primejdia cea mare e instalarea unei dezordini atat de mari si de impovaratoare, incat omul singur sa se ridice si sa ceara dictatura. Atunci totul va fi pierdut".

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News