Splendida nunta princiara a unui print proscris

Colaborator: Victor Pitigoi
Duminica, 30 Septembrie 2018, ora 22:58 13820 citiri

Nimic nu-l face mai popular pe nepotul Regelui Mihai decat imaginea cu miile de locuitori din Sinaia, veniti sa-l aclame pe urmasul celor care au inscris in cartea de istorie trecutul de glorie al romanilor.

N-am simtit vibrand in mine emotia Centenarului cu ocazia alocutiunilor rostite ici si colo de politicieni, in masura in care am simtit-o prividu-l pe acest vlastar domnesc, dornic sa-si celebreze procesiunea nuptiala nu in alta parte decat acolo unde bunicii, strabunicii, si stra-stra-strabunicii lui ii asezau pe romani intr-un stat independent, reunit, european si modern.

In fata unui asemenea gest, cei apropiati mirelui ar trebui sa se simta inca o data innobilati. Dar, vai, la nunta unde locuitori anonimi se ingramadeau pe strazi sa-l intampine cu urale, nu s-a grabit insasi nobila mama, nici nobilele matusi si alta nobilime careia veneratul bunic, parinte si unchi le-a creat cat de cat un statut pentru ziua cand nu va mai fi el.

Intr-un fel de filosofie care imi apartine, nu aceasta pretentioasa stirpe de urmasi regali reprezinta adevaratul simt nobil, ci gestul tanarului nepot, neclintit in a-si iubi tara si obarsia, indiferent de vicisitudini si preferand Sinaia, fata de Monte Carlo, San Remo sau Biaritz - ca sa dau numai cateva exemple teribil de tentante.

Sa-mi fie iertata eventuala impolitete, dar gestul de a restitui nedeschis plicul cu o invitatie mi se pare nedemn chiar si pentru unul de rand, necum unul de vita regala.

Nu avem de unde cunoaste dedesubturile renegarii printului, dar sa ma tai si n-am sa cred ca regele, aflat pe patul de suferinta, cu capacitatile fizice si intelectuale afectate, ar fi avut taria sau macar dorinta sa-si renege brusc iubitul nepot, cel pe care il ridica in brate, aratandu-l mutimii adunate, in ziua de Paste a anului 1992, de pe balconul hotelului unde fusese cazat.

N-a fost niciodata in caracterul regelui sa blameze pe cine a iubit. Ar fi fost mai mult decat de mirare sa faca acest gest in amurgul vietii, atunci cand tot crestinul devine bun si iertator, nu rau si razbunator.

Nu o data a relatat Regele ca avea obiceiul sa-si consulte duhovnicul. Oare intr-un asemenea moment, cand un iubit membru al familiei gresea in fata acesteia, n-a simtit nevoia sa auda glasul sacertodelui? Si s-a intampat cumva ca acesta sa-l indemne la rau si razbunare, nu la bine si iertare, conform scripturii crestinesti?

Ar fi de necrezut. Regele Mihai nu s-a dezmintit niciodata in a-si iubi tara si familia. Pare imposibil ca omul care o viata intreaga a combatut secretomania comunista sa se preteze deodata la aranjamente de culise, la secrete si manipulari necomunicabile in public.

O intuitie careia n-am puterea sa ma opun imi spune ca altcineva si nu Regele l-a proscris pe print. Nu-mi pot permite sa avansez banuieli, dar imi permit sa-mi pun clasica intrebare: qui prodest? Cui i-ar folosi?

As merge mai departe si as intreba: pe cine l-ar putea incomoda nepotul cel mare al Regelui, prin prezenta sa in familie? Ciudat, dar nu are cu ce sa-i fie incomod custodelui Coroanei, al carei statut este de neclintit. Mamei sale cu atat mai putin, matuselor si mai nesemnificativ.

Logica ma duce incet-incet spre cel care - intr-o eventualitate foarte vaga, cand custodele insusi ar deveni indisponibil - s-ar vedea succesorul acestuia.

De aici incolo, totul este chestiune de interpretare. Poti interpreta ca, in aceasta eventualitate, insasi Custodia este pierduta definitiv, ca este preluata de consortul custodelui sau eventual de un alt membru al familiei, cu oarecari drepturi la succesiune.

Este oare nepotul cel mare mai indrepatit la ipotetica succesiune decat un consort ajuns in regeasca familie printr-o simpla alianta? This is the question - daca-mi permiteti sa citez din clasici.

Ceea ce spun este mai putin decat un scenariu. Este un simplu exercitiu de logica, dar in mintea respectivului consort, poate fi destul de puternic ca sa-l determine la indepartarea oricarui concurent.

Pe cale de consecinta, soacra mare lipseste de la nunta propriului fiu, niste matusi de la cea a nepotului, verii si verisoarele de la a varului si ne pomenim ca, la una din cele mai frumoase nunti la care asistam, invitatii sunt mai mult din partea miresei, de peste hotare, prieteni sau colegi decat apropiai din partea mirelui.

Nu cred insa ca boicotul acestora si-a facut efectul scontat. In primul rand, victimizatii sunt totdeauna compatimiti de romani. Asa, prosris, "domnul Nicolae" apare in ochii romanilor mai mult decat un simplu print. Este aproape un erou, iar - printr-o asociere neasteptata - romanii i-au si atribuit un supranume tinerei doamne Alina-Maria: Lady Di de Romania.

Este o splendida compensare pentru cei jigniti prin boicot de catre familia mirelui. E ca si cum ar spune: familia va uraste, dar poporul va iubeste. Popular vorbind, "casa de piatra!".

Fostul principe Nicolae s-a casatorit cu Alina Maria Binder. Arhiepiscopul Calinic: Regele era necajit ca a avut doar fete, i-a dat Dumnezeu un nepot

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News