Casa Regala isi face PR. Politicienii care nu mai fac doi bani sunt iubiti Interviu

Marti, 14 Mai 2013, ora 19:41 8342 citiri
Foto: Facebook

O suita de manifestari diverse neobisnuit de ampla a insotit zilele acestea sarbatorirea Zilei Regalitatii. In absenta cuplului regal, dar in prezenta principelui Nicolae, am asistat la o serie de actiuni menite sa mentina vie simpatia romanilor pentru monarhie. Cu ce scop?

Manifestarile au debutat vineri cu Maratonul Regal, care a fost urmat de conferinta "Rolul Monarhiei in modernizarea Romaniei" sustinuta in aula Academiei Romane, apoi de o depunere de coroane de flori la statuia regelui Carol I din Piata Palatului Regal (foto). Seara s-a incheiat cu o receptie la Palatul Elisabeta.

Duminica, principesa Margareta a decorat, in numele regelui Mihai, o serie de personalitati printre care Marina Voica, Margareta Paslaru sau Sorin Oprescu. Tot duminica, principele Nicolae a premiat castigatoarea Cupei Regelui la oina.

De altfel, principele Nicolae este tot mai prezent in viata publica din Romania. In varsta de 28 de ani, a absolvit Colegiul Shiplake din localitatea Henley-on-Thames si a studiat la Royal Holloway University of London managementul afacerilor si marketingul. A lucrat pentru World Challenge, dar de-a lungul timpului a avut si alte joburi: chelner, angajat al lantului de magazine Tesco, figurant la filmari.

Nepotul regelui Mihai, vizita in tacere la Iasi: Da, place!

Principele Nicolae este al treilea succesor la tronul Casei Regale, dupa principesa Margareta si mama sa, principesa Elena. Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani, acesta a spus ca, daca romanii ar dori sa devina regele lor, nu ar refuza, ci s-ar implica in reconstructia tarii.

Sociologul Alfred Bulai a comentat intr-un interviu acordat Ziare.com impresionanta serie de actiuni care a insotit anul acesta celebrarea Zilei Regalitatii, actiuni mai putin obisnuite pentru o tara care este si va ramane, conform Constitutiei, republica.

Cum ar trebui sa interpretam sirul evenimentelelor organizate de Casa Regala in ultimele zile?

Isi face PR ca orice alt tip de politicieni.

Care credeti ca a fost scopul urmarit?

Sa tina, cat de cat, monarhia in atentia publica. Spera sa aiba un anumit capital de simpatie.

Credeti ca se pregateste o noua candidatura a printului Radu, dupa cea din 2009, la alegerile prezidentiale de anul viitor?

Nu, nu.

Atunci, credeti ca se intentioneaza promovarea ideii de revenire la monarhie, odata cu revizuirea Constitutiei?

Nu. Romanii nu au niciun fel de respect pentru monarhie, reactiile de dupa sfarsitul anilor '90 ale unei parti din populatie contrabalansau reactiile viscerale din anii '90, cand daca spuneai ca esti monarhist, luai o bataie de iti statea mintea in loc.

Acest lucru se intampla des in politica. Politicienii, de obicei, cand ies din circuit si nu mai fac doi bani sunt deosebit de iubiti. Asa s-a intamplat si cu Corneliu Coposu, despre care toata spune acum ca a fost un mare politician, iar in anii '90 se zbenguia cu Dinu Patriciu pe ultimele locuri in sondaje la increderea populatiei.

Dupa cum multi dintre cei care l-au injurat pe Ion Iliescu de mama focului (numai daca auzeau 'Iliescu' faceau tensiune 25) acum spun 'Ce politician e Iliescu!' tocmai pentru ca el nu mai reprezinta un competitor politic.

Multi spun ca Romania este un stat monarhist prin traditie, nu republican. Impartasiti aceasta idee?

Monarhia nu are traditie in Romania. Prin anii '90, la inceput, am fost intrebat de cineva de la Foreign Office, care raspundea de Romania, ce parere au romanii despre monarhie. Era interesat, evident daca vorbim despre Marea Britanie.

I-am spus un lucru simplu: in Anglia, pana astazi au fost cativa zeci de monarhi. Noi am avut cu sutele. In Romania, cea mai mare parte a populatiei nu avea habar ca se schimba domnitorul, mai ales ca unii domneau si cateva saptamani sau cateva luni, altii au domnit de 5 ori. Apoi, am avut peste 100 de ani conducere fanariota in Moldova si Tara Romaneasca, si unii erau romani grecizati, dar altii erau cat se poate de greci.

Dintre domnitorii moderni, in afara de Carol I, care a fost o figura importanta, si intr-o oarecare masura de Ferdinand, restul au fost... Luati presa interbelica, politicienii de astazi par niste sfinti.

Deci din punctul asta de vedere nu putem spune ca avem o traditie monarhica. Simpatia care exista este legata tocmai de lipsa unei agresivitati (in sens politic) a Casei Regale.

Mai exista un motiv: cand esti nemultumit de politicieni, te gandesti cu mai mult interes la variante cu totul in afara jocului politic obisnuit.

Apoi, presa nu critica in aceste momente monarhia. Daca ar intra intr-o competitie, istoria ne sugereaza ca pot fi terfeliti usor de tot din punct de vedere al imaginii. Repet, luati presa interbelica si aflati multe lucruri. Dar ei nu sunt competitori, de aceea nu exista critica sociala si deci o antipatie, ci un anumit gen de acceptare generala.

Ca sa intelegeti ce spun, cel mai bun exemplu este dat de Biserica sau Armata. Pentru ca nu exista o critica publica serioasa, increderea este foarte mare, dar in ultimii ani, pentru ca au mai aparut mici scandaluri, increderea in aceste doua institutii a mai scazut fata de anii anteriori.

Presa insa nu prezinta decat o zona infima din marile probleme ale coruptiei de la nivelul bisericilor, ca nu vorbim doar de ortodocsi, si pentru ca nu sunt astfel de informatii, exista o acceptanta mai mare. De aceea, Parlamentul se afla pe ultimul loc, pentru ca este cel mai expus. Dar asta nu se intampla numai in Romania.

Cum explicati priza pe care o are Casa Regala la tineri, conform sondajelor?

In primul rand, ca sondajele nu arata o situatie speciala. Sunt tineri care pot sa fie fascinati de un anumit gen de spectacol pe care il ofera, in sensul nepeiorativ, orice casa regala, in sensul PR-ului. La noi, nici macar nu e atat de spectaculos ceea ce ofera Casa Regala a Romaniei, dar poate sa fie atractiv pentru o mica parte a tinerilor.

Faptul ca sunt tineri care se raporteaza la monarhie pozitiv nu inseamna ca fac asta toti tinerii. Nici pomeneala! Repet, este vorba despre un anumit gen de entuziasm si de curiozitate, dar nu e un fenomen de masa.

De altfel, o mare parte a tinerilor nu e interesata in niciun fel de politica, in niciun fel! Nici de monarhie, nici de altceva. Si ei sunt mult mai multi.

E vorba si despre o schimbare de generatie, au murit multi dintre cei care in anii '90 sustineau monarhia. Atunci, iubitorii de monarhie in sondaje aveau o varsta foarte inaintata, erau oameni care au trait perioada monarhiei si era firesc sa aiba atasamente mai mari decat altii care nu il vazusera in viata lor pe rege.

Intre timp s-a schimbat raportul de varsta. La fel cum sunt si foarte multi tineri comunisti astazi, pe aceeasi logica de reactie inversa. Sa stiti ca sunt multe alte fascinatii pentru tineri, insa monarhia este una dintre cele mai putin fascinante teme. Se echilibreaza lucrurile, e un ciclu permanent care in Romania este tot timpul spectaculos.

Cum i-ati caracteriza pe cei patru reprezentanti de sex masculin ai Casei Regale: regele Mihai, printul Duda, principele Nicolae si printul Paul?

Mi-e foarte greu sa ii caracterizez. In afara de regele Mihai, care este un personaj trist (el, de fapt, nu a fost rege niciodata, nu a apucat adica - Antonescu a condus Romania, regele era un pustan), restul sunt personaje absolut oarecare.

Singurul care are totusi o aura, pentru ca, totusi, a crescut si s-a format pe linie regala, este regele Mihai, cel care a copilarit in familia regala. Este singurul care are tangenta cu un model cultural monarhic, restul nu au nicio treaba din punctul meu de vedere, nu au niciun fel de legatura macar cu o cultura nobiliara, nu mai zic de o cultura tipica unei familii regale.

Dar, repet, monarhia nu a insemnat atat de mult in Romania asa cum o hiperbolizam astazi pentru ca a fost anatemizata de comunisti. Adevarul e la mijloc - nici varianta comunistilor, care era de domeniul paroxismului si aberantului, dar nici varianta noua, sa dai impresia ca cine stie ce casa regala am avut noi, de ne-am putea compara, eventual, cu Imperiul Romano-german sau cu Anglia sau Franta.

Hai sa fim seriosi. Ce trebuie sa intelegeti este ca, din pacate, politica interbelica era chiar mai rea decat politica de astazi. Coruptia era mai mare, limbajul era deseori de-a dreptul obscen. Cititi presa interbelica sa vedeti ce dispute erau in Parlament, ce probleme erau, inclusiv la marii nostri primari, care puneau borduri si ei...

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News