Pacea online în Ucraina

Apelurile la pace ale internauților sunt precum poveștile speaker-ilor motivaționali: produc emoție multă, ieftină și inutilă. Există nenumărați fani ai acestor speech-uri, dispuși să dea o căruță de bani ca să-l vadă pe nenea guru cum le va spăla bine curajul de a privi viața prin ochii succesului. Există la fel de mulți fani ai păcii.

Pacea, asemenea succesului, e un subiect pe care n-ai cum să-l pierzi dacă-l abordezi în cheie dihotomică. Ambele oferă, în fața unei situații prezente dezastruoase, perspectiva accesului la o panoramă magnifică. Pacea înseamnă viață și prosperitate, liniște și armonie, înțelegere și bunăvecinătate. Războiul e urât, înseamnă durere și moarte. În plus, poporul român vrea pace, mexicanii și congolezii vor pace, chinezii vor pace în Taiwan, porumbelul lui Picasso cu rămurica de măslin în clonț visează la înfrățire între popoare, Ceaușescu dorea pace și prosperitate pentru popoarele lumii a treia, Putin tânjește și el ca toate popoarele vorbitoare de limba rusă să trăiască în pace.

Minus Zelenski, marioneta yankeilor. El e chitit pe război. Ba vrea să atragă și restul planetei în cacealmaua ucraineană, transformând răfuiala-i locală cu Putin într-un conflict al tuturor. Și nu e corect.

De ce nu renunță, să se termine naibii războiul ăsta o dată! îndeamnă pacifiștii la unison, înarmați cu duhul blândeții profesorale.

Cei care te abordează cu motoarele păcii turate la maximum par convinși că ceilalți ar fi un soi de retarzi mintali însetați de război și sânge, gata oricând să supună planeta la cazne și suferințe pentru ca, într-un final, să o facă de nelocuit. Pentru a-l da jos pe Putin, zic ei, ăștia sunt în stare să radă pământul! Dar de ce nu vreți voi, mămicule, să discutați ca oamenii, în loc să vă dați în cap unul altuia ca nebunii? Nu e mai frumos? Fanii îndrăciți ai Armaghedonului, însă, plecând urechea la mormăielile fără noimă ale lui Biden, resping dezgustați astfel de propuneri nevolnice:

-Nuuuu, să vină Călăreții Apocalipsei, cu bufonul Zelenski în frunte! Să li se dea în cap orcilor pravoslavnice până se satură!

-Doamne iartă și păzește! își fac pacifiștii îngroziți semnul crucii. Voi sunteți mai răi ca Putin, sunteți mai îndoctrinați ca talibanii!

Ai spune că ce se întâmplă în mediile de socializare e o bătălie epică cu cei ce nu distilează nobila idee a păcii, pe care cei ce umilesc testele Mensa o poartă cu trollii și cimpanzeii dresați de propaganda occidentală. Nici pe departe. În mare, e o înșiruire de păreri irelevante. De o parte și de alta. În online chibițăm, asta e regula. Toți, de la un capăt la altul. Oricât de elegant, pompos, savant, neintelectual, ideologic sau amatoresc ne-am exprima, în fapt, tăiem frunza la câini pe un subiect sau altul. Ciondănelile virtuale, aceste fandoseli îmbibate de virtute, pledoarii dezinteresate în favoarea vieții, păcii și armoniei, revelații salvatoare de tip early booking și simandicoase analize geostrategice, sunt cu nimic mai prejos de disputa între două cete de puștani care susțin fie pe Messi, fie pe Ronaldo. La ora actuală, nimeni din România (cu excepția unor jurnaliști) nu trăiește pe propria piele tragedia din Ucraina, niciunuia nu i-a fost bombardată casa și nu i-a murit o rudă în acest conflict, nimeni nu cunoaște următoarea mutare a lui Putin, nimeni nu poate prevedea efectele interacțiunii dintre elementele ce compun textura acestui război complicat... Nimeni.

Volodimir Obodzinski, dintr-un sat ucrainean departe de linia frontului, și-a pierdut toată familia la începutul lui martie. Soția, fata (19 ani) și băiatul (14 ani) au murit după ce rușii au lansat două bombe de 500 kg peste sat, una căzând peste locuința lui. Fiica avea doi gemeni în vârstă de un an care au fost uciși și ei. Trupurile lor au fost găsite la 50 de metri de casă. Obodzinski era la muncă în străinătate. ”Casa a dispărut. Nimeni nu a supraviețuit”, l-a anunțat mama lui la telefon. ”Bombele mi-au distrus familia și au omorât tot ce era în sufletul meu”, a spus reporterului.

Pacea, ca și războiul, nu mai au o semnificație anume pentru Volodimir, iar răzbunarea și resemnarea devin, prin prisma acestor evenimente atroce, fațetele aceleiași monezi. De e pace, de-i război, nimic nu va mai fi cum a fost pentru ei. De-o fi una, de-o fi alta, bucuroși le-or duce toate… Nu, bucuroși nu vor mai duce nimic… În inima lor a rămas vidul. Însă doar cei direct afectați și implicați împing războiul în direcția perpetuării lui sau a păcii. Nu chibițeala din analizele facebookiste. Ce se întâmplă în Ucraina, și în orice război, e mult mai haotic decât apare reflectat în expunerile narative, zis lucide, ale celor ce meditează profesionist la chestiunea în cauză.

Pacea nu întârzie la ora actuală fiindcă lumea din online nu și-a clarificat definitiv pozițiile. Occidentul nu trimite armament sofisticat Ucrainei fiindcă urmărește postările lui Mândruță și ale altor influenceri anti-Putin. Dacă părerile cu hashtag Ucraina s-ar transforma în rețete de zacuscă, războiul și-ar vedea mai departe de-ale lui. Pacifiștii din online se pot șterge la cot cu îndemnurile lor înțelepte la rațiune și compromis, ceilalți se pot scălda în orgasme la fiecare livrare de arme, nimeni nu-i va băga în seamă.

Dacă vor avea loc negocieri, nu se va datora faptului că Putin și Zelenski au citit postarea temeinic argumentată de Gheorghe pe blog. Dacă planeta se va duce naibii, nu va fi din cauză că au ignorat postarea lui Gheorghe.

Pacifiștii nu doar că investesc parte din argumente în fantasmele unei omeniri neprihănite și ale unor lideri rezonabili, nu doar că mizează pe bun simț acolo unde se desfășoară un război în toată regula și își drapează discursurile în ”faldul platonic” (acesta fiind, după Nassim Taleb, locul în care realitatea încetează să mai fie aplicabilă), dar ei, mai mult ca alții, se răfuiesc cu cine nu contează, adică cu cei din online. Aspectul cel mai haios al acestor confruntări verbale cu cei din tabăra ”să dăm la mufă ruznacului” e că le schimbă zenul pacifist într-o stare mult mai feroce, ce variază de la impaciență prost mascată și nervozitate abia strunită la “gâtu’ mă-tii de oligofren, din cauza unora ca tine o să-mi vâre Putin bomba în sufragerie”.

Dar aici e problema, că nu exercitarea inadecvată a facultăților critice de către utilizatorii rețelelor sociale e de vină pentru război și nici diletantismul țanțoș și absența rigorii pentru încadrarea istorică a spinoasei dispute ruso-ucrainene nu-s responsabile pentru absența păcii.

Pur și simplu, rezolvarea nu se află în poiana lui Iocan. Nu aia de pe Facebook. Sau, ca să fim generoși, prea puțin se pot influența deciziile cu ajutorul barometrului din online.

Ăsta e motivul pentru care, actualmente, “Give Peace a Chance” e totuna cu “Give Piss a Chance”.

Mihnea Rudoiu a absolvit Academia Tehnica Militara si Facultatea de Stiinte Politice. A debutat la Editura Humanitas cu romanul "A toi, cuando tu no estas" si, de-a lungul timpului, a colaborat la reviste si platforme online precum Dilema Veche, Cultura, Vice si Republica. E pasionat de calatorii si are o slabiciune pentru cinematografia franceza. A fost observator ONU in Sudan si Congo. Cel mai recent roman al sau, "O lume spulberata", a aparut in anul 2021 la Editura Tracus Arte.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Putin nu se va opri la granița cu Polonia. Avertismentul premierului britanic

Premierul britanic Rishi Sunak a promis recent un ajutor militar suplimentar de 500 de milioane de lire sterline pentru Ucraina, avertizând că Vladimir Putin „nu se va opri la granița...

Rusia încearcă să cucerească Harkovul. Ce șanse îi dau analiștii militari

Kremlinul desfășoară o operațiune aeriană și informațională concertată pentru a distruge orașul Harkov, pentru a-i convinge pe ucraineni să fugă și să strămute în interior milioane...