Conflictele legate de limbă se întind cu mult dincolo de Rusia și Ucraina. "O limbă este un dialect cu armată și marină"

Un element-cheie al războiului dintre Rusia și Ucraina este afirmația președintelui rus Vladimir Putin că cele două țări împărtășesc nu doar istoria, ci și o limbă comună. Ambele sunt încercări de a diminua pretențiile ucrainene privind o identitate independentă față de Rusia.

Un studiu efectuat de mai mulți cercetători de la Universitatea Carolina de Sud, privind conflictul lingvistic, arată că folosirea limbii ca instrument de politică și putere nu este deloc rară.

Există multe cazuri în întreaga lume de oameni care vorbesc limbi diferite care trăiesc unul alături de celălalt – fie într-o pace cam incomodă, cum ar fi vorbitorii de franceză în Canada dominată de engleză, sau cu unele conflicte la nivel scăzut, cum ar fi vorbitorii de kurdă în Turcia dominată de turcă.

De asemenea, este obișnuit ca persoanele care locuiesc în apropierea unei granițe internaționale să vorbească limba țării vecine, cum ar fi minoritățile vorbitoare de limbă rusă din Letonia și Estonia; o minoritate vorbitoare de poloneză în Lituania; minoritatea vorbitoare de limba maghiară din Slovacia; minoritatea vorbitoare de mongolă din China; și minoritatea vorbitoare de coreeană din Japonia.

Cu toate acestea, niciunul dintre aceste cazuri nu s-a transformat în război, cel puțin nu în ultimele decenii.

Fii la curent cu cele mai noi informații LIVE despre războiul din Ucraina

Intervenția nu trebuie să însemne invazie

Poate cea mai directă implicare străină legată de diferențele și asemănările lingvistice este Războiul Civil din Sri Lanka, care a durat din 1983 până în 2009 și a provocat peste 100.000 de decese.

Separațiștii din țară vorbitori de tamilă s-au implicat în atacuri teroriste și atentate sinucigașe împotriva majorității vorbitoare de singaleză, care îi oprimaseră de zeci de ani. Atacurile au stârnit reacții violente din partea singalezilor și au determinat India, unde locuiesc 63 de milioane de vorbitori de tamil, adică de aproximativ trei ori populația totală a Sri Lankăi, să trimită o forță de menținere a păcii în 1987.

Trupele indiene au ocupat nordul Sri Lankăi într-un efort de a proteja vorbitorii de tamil, dar nu au făcut niciun efort pentru a cuceri insula. După doi ani, s-au retras complet, nereușind să impună pacea, explică lingviștii.

Sunt atât de diferite?

În alte cazuri, afirmația oamenilor că vorbesc limbi diferite față de vecinii lor este discutabilă – cum ar fi sârba și croata. În 1850, scriitorii și lingviștii din Serbia și Croația au semnat Acordul literar de la Viena, declarându-și intenția de a crea o limbă sârbo-croată unificată. Drept urmare, până la prăbușirea Iugoslaviei din 1991, oamenii care se descriu ca bosniaci, sârbi și croați au numit limba pe care o vorbeau și o înțelegeau cu toții „sârbo-croată”.

După 1991, totuși, prăbușirea Uniunii Sovietice a eliminat amenințarea externă a intervenției sovietice care ținuse Iugoslavia unită în timpul Războiului Rece. Au reapărut ostilitățile etnice din cel de-Al Doilea Război Mondial, în special între sârbi și croați. Acest lucru a dus atât la un conflict armat, cât și la apelarea de către fiecare grup a limbii pe care o vorbea cu numele grupului respectiv – chiar dacă nu era diferită de sârbo-croata pe care o vorbiseră înainte.

Alte exemple de dialecte reciproc inteligibile care sunt considerate limbi includ cehă și slovacă vorbite în Republica Cehă și Slovacia, hindi și urdu din India și Pakistan și norvegiana și daneza în Norvegia și Danemarca.

Sunt chiar la fel?

Există, de asemenea, cazuri în care se pretinde că două grupuri vorbesc aceeași limbă, dar de fapt nu o fac. Un exemplu în acest sens sunt limbile Ryūkyūan vorbite de nativii din Insulele Ryūkyū – dintre care cea mai cunoscută este Okinawan – și japoneză. Limbile Ryūkyūan s-au separat de ceea ce avea să devenină limba japoneză de masă cu peste 2.000 de ani în urmă și nu sunt reciproc inteligibile.

Cu toate acestea, atunci când japonezii au anexat Insulele Ryūkyū ca provincie în 1879, au documentat aceste diferențe, susținând că Ryūkyūan era doar un dialect japonez. Și până în 1907, în încercarea sa de a promova unitatea și omogenitatea națională, Japonia a legiferat împotriva limbilor Ryūkyūan, clasificându-le ca soiuri inferioare și improprii pentru adevărata limbă japoneză și a interzis copiilor să vorbească limbile lor native Ryūkyūan la școală.

Adevărata diferență

În cele din urmă, determinarea dacă două grupuri vorbesc limbi sau dialecte diferite este parțial obiectivă și parțial determinată de politică și putere, subliniază lingviștii în lucrare.

O diferență cheie i-a fost descrisă lingvistului idiș Max Weinreich de către un participant la una dintre prelegerile sale de la mijlocul anilor 1940: „ O limbă este un dialect cu o armată și o marină ”. Ryūkyūanii nu aveau armata. Ucrainenii au.

Ce se ascunde în spatele arestării adjunctului ministrului rus al Apărării: Lupta pentru resurse și influență în elita Rusiei

Arestarea ministrului adjunct al apărării, Timur Ivanov, reflectă lupta pentru resurse și influență în cadrul elitei ruse, pe măsură ce începe noul mandat prezidențial al lui Putin,...

Ucrainenii fac victime în teritoriile aflate sub controlul rușilor. Ocupația rusă anunță că patru persoane au fost ucise

Patru persoane au fost ucise joi, 25 aprilie, în urma unor atacuri ucrainene în teritoriile aflate sub controlul Moscovei, anunţă reprezentanţi ai ocupaţiei ruse, relatează AFP. "Drone...