Vladimir Putin a căzut în "capcana dictatorului". Mitul despotului rațional, spulberat odată cu războiul din Ucraina

În câteva săptămâni, Vladimir Putin, descris recent de Donald Trump drept un „geniu” strategic, a reușit să revitalizeze NATO, să unifice Occidentul fragmentat, să transforme puțin cunoscutul președinte al Ucrainei într-un erou global, să distrugă economia Rusiei și să-și consolideze moștenirea drept criminal de război.

Cum de a calculat Putin totul așa greșit?

Un mit persistent refuză să dispară. Cel al omului puternic priceput, al despotului rațional și calculat, care poate juca cursa lungă pentru că el nu trebuie să-și facă griji cu privire la sondajele enervante sau alegătorii furioși. Liderii aleși, sugerează acest punct de vedere, nu se potrivesc cu tiranul care privește spre următorul deceniu mai degrabă, în loc să fie îngrijorat de alegerile populare de anul viitor.

Realitatea însă nu se conformează acestei teorii.

Autocrați precum Putin cedează în cele din urmă în ceea ce ar putea fi numită „capcana dictatorului”, potrivit The Atlantic. Strategiile pe care le folosesc aceștia pentru a rămâne la putere tind să declanșeze eventuala lor cădere. În loc să fie planificatori pe termen lung, mulți fac greșeli catastrofale pe termen scurt - tipurile de erori care ar fi probabil evitate în sistemele democratice. Ei aud doar reacțiile lingușitorilor care-i înconjoară și primesc sfaturi proaste. Își înțeleg greșit populația și nu văd amenințările venind spre ei decât când este deja prea târziu. Spre deosebire de liderii aleși care lasă funcția în favoarea bogățiilor, a turneelor ​​de carte și a stilului de viață strălucitor al unui om de stat, mulți dictatori părăsesc funcția într-un sicriu, o posibilitate care îi face si mai vehemenți.

Fii la curent cu cele mai noi informații LIVE despre războiul din Ucraina

Critica despoților, un joc mortal

Despoții își seamănă devreme semințele propriei morți, atunci când se confruntă pentru prima dată cu compromisul între a permite libertatea de exprimare și a menține o stăpânire de fier asupra puterii. După sosirea la palat, zdrobirea disidenței și întemnițarea adversarilor este adesea o acțiune rațională, din perspectiva unui dictator: creează o cultură a fricii care este utilă pentru stabilirea și menținerea controlului. Însă această cultură a fricii are un cost.

În democrațiile liberale, criticarea șefului este riscantă, dar nimeni nu va fi trimis într-un gulag și nu-și va vedea familia torturată. În regimurile autoritare, aceste riscuri reale au o modalitate de a concentra mintea. Merită vreodată ca oamenii și consilierii apropiați de liderii autoritari să spună adevărul puterii?

Drept urmare, despoților li se spune rar că ideile lor stupide sunt stupide sau că războaiele lor prost concepute vor avea probabil efecte catastrofale. Critica este un joc mortal și majoritatea consilierilor evită să facă acest lucru. Cei care îndrăznesc să riște în cele din urmă pierd și sunt eliminați.

Chiar și cu astfel de apropiați aparent loiali, despoții se confruntă cu o dilemă. Cum poți avea încredere în loialitatea unui anturaj care are toate motivele să mintă și să-și ascundă adevăratele gânduri? Filosoful grec antic Xenofon a scris despre acel paradox inevitabil al tiraniei: „Nu este niciodată posibil ca tiranul să aibă încredere că este iubit... comploturile împotriva tiranilor izvorăsc din nimic altceva decât din cei care pretind că îi iubesc cel mai mult”.

Pentru a rezolva această problemă, despoții creează teste de loialitate, șarade macabre pentru a separa adevărații credincioși de prefăcuți. Pentru a avea încredere, consilierii trebuie să mintă în numele regimului. Cei care repetă afirmații absurde fără să clipească sunt considerați loiali. Oricine ezită este considerat suspect.

În Coreea de Nord a lui Kim Jong-un, de exemplu, minciunile au devenit din ce în ce mai ridicole. Odată ce o minciună devine acceptată pe scară largă, valoarea acelui test de loialitate individual scade. Odată ce toată lumea știe că Kim Jong Un a învățat să conducă când avea doar 3 ani , trebuie să apară o nouă minciună, mai extremă, pentru ca testul să-și servească scopul. Ciclul se repetă și ia naștere un cult al personalității.

O mulțime de oameni din jurul lui Putin au înțeles această dinamică, motiv pentru care au fost dispuși să repete afirmația ciudată a lui Putin că președintele evreu al Ucrainei, Volodimir Zelenski, conduce un stat „neo-nazist” .

Dar pentru a rămâne la putere, despoții trebuie să-și facă griji dincolo de consilierii și prietenii lor. Ei trebuie să-și câștige, să intimideze sau să-și constrângă și populația. De aceea, dictatorii investesc în mass-media susținută de stat. În Rusia, statul merge atât de departe încât prezintă candidați falși la președinție care pretind că se opun lui Putin în alegeri trucate. Întregul sistem este o „potemkiniadă”, o iluzie a alegerii și a dezbaterii politice.

Din nou, acel mecanism de control vine cu un cost. Unii cetățeni spălați pe creier de propaganda de stat vor susține un război care se va întoarce cu siguranță împotriva lor.

Alții se opun în privat regimului, dar le va fi prea frică să spună ceva. Ca rezultat, nu există sondaje de încredere în autocrații. Asta înseamnă că despoții precum Putin nu pot înțelege cu exactitate atitudinile propriilor lor oameni. Dictatorii și despoții încep să-și creadă propriile minciuni, care le sunt repetate de apropiați și propagate de mass-media controlată de stat. Acest lucru ar putea ajuta la explicarea de ce discursurile recente ale lui Putin s-au evidențiat ca tirade dezechilibrate. Este cu siguranță posibil ca mintea lui să fi cedat în fața propriei sale propagande, creând o viziune distorsionată asupra lumii în care invazia Ucrainei a fost, așa cum a spus Trump, o mișcare incredibil de „inteligentă”.

Iluzia controlului

Riscurile de calcul greșit sunt agravate, au arătat cercetările psihologice, prin faptul că puterea ți se duce la propriu la cap, inclusiv într-un mod-cheie care poate fi relevant în explicarea jocului costisitor al lui Putin în Ucraina. Cu cât cineva este mai mult la putere, cu atât mai mult începe să aibă o idee despre ceea ce este cunoscut sub numele de „iluzia controlului”, o credință greșită că poate controla rezultatele mult mai mult decât poate de fapt. Această iluzie este deosebit de periculoasă în dictaturi, în care practic nu există controale sau echilibru, nu există limite de mandat sau alegeri libere pentru a îndepărta pe cineva de la putere.

Când despoții fac greșeli catastrofale, ei trebuie să fie mai atenți și să-și păzească spatele. Și din nou, pot deveni victime ale capcanei dictatorului. Pentru a zdrobi potențialii inamici, dictatorii trebuie să ceară loialitate și să restrângă criticile. Dar cu cât o fac mai mult, cu atât este mai scăzută calitatea informațiilor pe care le primesc și cu atât pot avea mai puțină încredere în oamenii care pretind să-i servească. Drept urmare, chiar și atunci când oficialii guvernamentali află despre comploturi pentru a răsturna un autocrat, este posibil să nu împărtășească aceste cunoștințe. Asta înseamnă că președinții autoritari ar putea afla despre tentative de lovitură de stat și lovituri de stat doar când este prea târziu. Acest lucru ridică o întrebare care ar trebui să-l țină pe Putin treaz noaptea: dacă oligarhii ar face în cele din urmă o mișcare împotriva lui, l-ar avertiza cineva?

Putin, ca mulți despoți, nu se comportă pe deplin rațional. Trăiește într-o lume fantastică, înconjurat de oameni cărora le este frică să-l provoace, cu o minte care a fost otrăvită de mai bine de două decenii. A făcut o greșeală catastrofală în Ucraina – una care ar putea duce la căderea lui.

Rusia anunță o creștere economică peste așteptări, în timp ce un raport din SUA prevestește ”destrămarea” finanțelor în viitorul apropiat

Deși se așteaptă la o scădere a valorii rublei și la reducerea excedentului de cont curent, Ministerul rus al Economiei se așteaptă la o creștere economică de 2,8%, cu 0,5% peste prognoza...

Ucraina se pregătește de negocieri la început de mai. Miza: 20 de miliarde de dolari

Ucraina ar plănui să trimită o propunere de restructurare a 20 de miliarde de dolari din datoria sa externă către investitori la începutul lui mai, scrie Reuters luni, 22 aprilie, citând...