Criza gazului testează soliditatea UE. Măsura care ar avantaja întreg spațiul comunitar

Sambata, 02 Aprilie 2022, ora 03:30 8992 citiri
FOTO Pixabay

Invazia Ucrainei de către Rusia reînvie ideea veche ca Uniunea Europeană să formeze un cartel puternic de cumpărători și să achiziționeze gaze naturale ”în bloc”.

Dacă funcționează, ideea ar fi ca UE să joace un rol-cheie pe piețele globale de gaze și să-și sporească forța geopolitică, reducând în același timp dependența de importurile rusești de energie.

Încadrarea pare simplă. Într-un paragraf de 52 de cuvinte , liderii UE au convenit săptămâna trecută să „colaboreze la achiziționarea comună voluntară” de gaze și alți combustibili „folosind în mod optim ponderea politică și de piață colectivă a Uniunii Europene și a statelor sale membre pentru a reduce prețurile în cadrul negocierilor".

Modelul reprezintă succesul blocului în achiziționarea în comun de vaccinuri, „unde acțiunea la nivelul UE a fost crucială pentru a garanta rezerve suficiente de vaccinuri pentru toți”, potrivit Comisiei Europene.

Dar gazul este mult mai problematic ca medicamentele, subliniază Politico.

Există un motiv pentru care eforturile anterioare de a înființa un sistem comun de achiziționare a gazului au eșuat. Un cartel de cumpărători ridică potențiale probleme cu legislația UE în materie de concurență, ar putea duce la divergențe între țări pentru accesul la aprovizionare, ar crea potențiale ciocniri între companiile energetice și guverne și ar putea arunca în aer actuala piață globală a gazelor.

Un exemplu de precauție este combustibilul nuclear, unde eforturile anterioare de achiziții comune voluntare au eșuat, a declarat Leigh Hancher, consilier principal în domeniul dreptului antitrust și al concurenței la Baker Botts din Bruxelles.

„Încă de la început, statele membre, în special Franța, s-au opus mereu și s-au asigurat că nu va funcționa”, a spus ea. „Chiar mă întreb de ce credem că nu vom avea aceste probleme pentru alimentarea cu gaz”.

Funcționează doar dacă toată lumea vrea asta

Puterea de cumpărare funcționează cel mai bine dacă se cumpără mult – și în acest moment nu este clar ce procent din gazul blocului ar intra în programul de achiziții comune propus.

În cadrul schemei, Comisia își propune de înființeze o platformă de contractare pentru țările interesate, „colectând comenzi de gaze și potrivind livrările” prin „negocieri bilaterale cu marii producători de gaze”. Reprezentanții țărilor UE ar urma să facă parte dintr-un comitet de conducere al grupului operativ condus de Bruxelles.

Dar multe țări UE sunt deja legate de contracte de gaze pe termen lung. Dacă platforma comună cumpără doar echivalentul unei reîncărcări suplimentare, este mai puțin atractivă.

Obținerea gazului va avea nevoie de putere politică

Criza globală actuală a gazelor înseamnă că producătorii au puterea să impună prețuri-record pentru aprovizionarea limitată – și ar avea nevoie de factori serioși pentru a lua în considerare vânzarea către UE la prețuri mai mici, mai ales dacă asta înseamnă să părăsească clienții de lungă durată.

„Nu văd niciun producător să renunțe la profit și la relațiile tradiționale de aprovizionare decât dacă obțin un beneficiu politic uriaș din asta, pe care, probabil, UE nu îl poate oferi, este ceva ce numai SUA îl poate face”, a spus Brenda Shaffer, cercetător la Centrul de Energie Globală al Consiliului Atlantic și profesor de energie la Școala Postuniversitară Navală din SUA.Georg Zachmann, de la think tank-ul Bruegel din Bruxelles, a fost de acord.

„Sunt mulți bani implicați și dacă Comisia va semna acorduri de zeci de miliarde de euro cu companii de stat din țări dificile, există considerații politice care ar putea intra în decizia de la cine să cumpere și cât să cumpere”, a atras atenția Zachmann. Totuși, "nu are sens ca toți acești miniștri [naționali] diferiți să meargă în toate aceste locuri diferite, oferind tot ce pot oferi în ceea ce privește acordurile secundare, astfel încât companiile lor să poată obține gazul”.

Ar putea încălca regulile UE de concurență

Susținerea pentru a forța prețurile să scadă ar putea fi văzută ca un cartel ilegal, în funcție de cine cumpără și de câte informații confidențiale despre preț sunt partajate.

Comisia a fost vagă cu privire la cine va fi cumpărătorul oficial, în timp ce președintele francez Emmanuel Macron a spus: „Nu guvernele, ci companiile ar semna aceste contracte”.

Dar faptul că UE negociază acorduri favorabile pentru companiile energetice private sau deținute parțial de stat pe o platformă specială dă semnale de alarmă antitrust.

„Toate aceste companii care ar participa la cartelul de cumpărare ar fi foarte mari în statul membru din care provin, cel mai probabil deținute de guvern, așa că o întrebare este cine decide cine li se alătură și care sunt condițiile pentru a se alătura?" a spus Kim Talus, profesor de drept energetic la Universitatea Tulane din Louisiana.

Cealaltă problemă este că, pentru a obține o ofertă mai bună, „trebuie împărtășite informații comerciale relativ sensibile, care ar putea duce la colaborări dubioase tacite, pentru că toată lumea știe prețul fiecăruia, care în mod normal nu este dezvăluit concurenților”, a adăugat Talus.

Există modalități de a evita acest lucru: companiile ar putea împărtăși informații în mod confidențial cu Comisia. Legislația UE în materie de concurență permite, de asemenea,  derogări , ca dovadă că acordul a dus la o distribuție îmbunătățită a bunurilor și o împărțire mai echitabilă a beneficiilor între consumatori.

Împărțirea gazului ar fi o durere de cap

Țările UE au niveluri diferite de dependență de gaze față de Rusia și nu fiecare membru are facilități de depozitare sau acces direct la un terminal de import pentru mărfurile care sosesc.

Acest lucru creează probleme la repartizarea volumelor și la luarea în considerare a prețurilor finale, care vor diferi odată ce se vor adăuga taxele pentru re-lichefierea mărfurilor cu GNL (gaz natural lichefiat) și plata costurilor de tranzit pentru a ajunge în țara de destinație prin conductă.

Crearea unui club care să cumpere, să lichefieze și să tranziteze gazele ar putea ridica și mai multe preocupări antitrust, a spus Talus.

„Principala provocare este de natură distribuțională”, a spus Zachmann. „Găsirea unei modalități de a ne asigura că partajarea riscurilor se face într-un mod acceptabil pentru toți... există câteva țări care sunt mai responsabile decât altele pentru situația actuală și găsirea unei ieșiri plăcute pentru ele, lăsând pe alții să plătească nu va fi acceptat ușor”.

De asemenea, nu există nicio garanție că țările care dețin gazul în depozit îl vor trimite unui vecin, așa cum s-a promis, dacă se confruntă cu o urgență de aprovizionare, spre exemplu.

Creșterea prețului la gaze

Comisia dorește ca acest cartelul de cumpărare să fie funcțional până în această vară, astfel încât UE să își poată umple depozitul înainte de sezonul de iarnă.

Însă UE este atât de mare pe piața gazelor, încât fiecare declarație din Bruxelles afectează prețurile. În martie, Comisia a propus obligarea țărilor să-și umple spațiul de stocare la 90% până la 1 octombrie, ceea ce a determinat creșterea prețurilor de la aproximativ 70 de euro pe megawat-oră în ianuarie la un record de 210 euro la începutul lunii martie. Comisia s-a retras rapid și a spus că dorește ca spațiul de stocare să fie umplut la 80% până la 1 noiembrie, ceea ce a făcut ca prețurile să scadă la 108 EUR.

„Doar spunând ceea ce au vrut să facă, și-au îngreunat scopul, a afirmat Tom Marzec-Manser, șeful departamentului de analiză a gazelor la ICIS.

Acesta este un exemplu de consecințe neașteptate ale unei intervenții pe piață, iar un bloc de cumpărători ar putea avea efecte similare.

„Intervenția pe piață va continua să distorsioneze prețurile viitoare ale gazului”, a declarat James Huckstepp, analist de gaze la SP Global Platts.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News