Cum a devenit războiul nuclear popular în Rusia. "Au învățat societatea rusă că apelurile canibale pot fi făcute cu voce tare, fără rușine"

Duminica, 15 Mai 2022, ora 10:45
9341 citiri
Cum a devenit războiul nuclear popular în Rusia. "Au învățat societatea rusă că apelurile canibale pot fi făcute cu voce tare, fără rușine"
Vladimir Putin a devenit presedintele Rusiei in anul 2000 FOTO Twitter

În urmă cu zece ani, niciun politician sau jurnalist sănătos la cap din Rusia nu ar fi îndrăznit să justifice o lovitură nucleară împotriva Occidentului. Acest lucru s-a schimbat și pentru că Moscova a schimbat normele.

Discursul lui Vladimir Putin de la parada militară de la Moscova din 9 mai i-a făcut pe mulți observatori să răsufle ușurați. Era de așteptat să anunțe o lovitură nucleară, mobilizare generală sau începerea celui de-al treilea război mondial - în schimb, el doar a repetat mantra că atacul asupra Ucrainei a fost „forțat” sau NATO ar fi atacat Rusia. Putin a spus din nou că nu există deloc Ucraina și că soldații ruși „luptau pe propriul pământ”.

Fii la curent cu cele mai noi informații LIVE despre războiul din Ucraina

A fost o altă prelegere de istorie a lui Putin, nimic nou. Discursul nu a fost mare lucru până la urmă, vor spune mulți. Nu, pentru că dacă am fi auzit toate astea în urmă cu un an, ne-ar fi dat fiori - însă în doar un an, ideea noastră despre ceea ce este normal și ce este nebunesc s-a schimbat radical, notează jurnalistul rus Mihail Zygar în Der Spiegel.

Această schimbare a normei este tactica practicată de Putin. O face cu măiestrie, cu ajutorul altor oameni. Este precum clasicul joc polițist bun/polițist rău – se pare că serviciul secret sovietic KGB a folosit acest tip de joc de rol des și foarte eficient.

Un prim exemplu este modul în care Kremlinul s-ar fi certat recent cu Israelul și apoi s-a împăcat. A început cu ministrul de Externe Serghei Lavrov spunând că „Hitler avea și sânge evreiesc”, adică președintele ucrainean Volodimir Zelenski poate fi și nazist, în ciuda moștenirii sale evreiești. „Nu înseamnă absolut nimic”, a spus diplomatul, „pentru că un popor evreu înțelept spune că cei mai fericiți antisemiți sunt de obicei evrei”.

Liderii israelieni au fost revoltați, iar ministrul de Externe al Israelului, Yair Lapid, a numit cuvintele lui Lavrov „o greșeală istorică”. Dar Ministerul rus de Externe a continuat să atace. Purtătoarea de cuvânt a lui Lavrov, Maria Zakharova, a declarat că mercenarii israelieni luptă „umăr la umăr” cu regimentul naționalist Azov din Ucraina.

Această atitudine agresivă a diplomaților a fost surprinzătoare. La urma urmei, până de curând, Israelul părea să fie unul dintre cei mai loiali aliați ai Rusiei, în timp ce președintele Zelenski l-a acuzat pe premierul israelian Naftali Bennett că i-a sugerat să accepte solicitările Moscovei. Dar apoi a apărut Putin și a rezolvat conflictul dintre Rusia și Israel. L-a sunat pe prim-ministrul Bennett și și-a prezentat scuzele pentru grosolănia Departamentului său de Stat.

Au eșuat diplomații lui Putin? Nu, tocmai invers. Evident, este foarte fericit. Liderul de la Kremlin a avut ocazia să pară moderat și îngăduitor și să apară ca răul mai mic pentru Israel. Folosește acest truc de multă vreme cu mare succes – arată că toți cei din jurul lui sunt mai răi decât el, mai radicali, mai însetați de sânge, mai proști. Și chiar dacă nu este perfect, fără el, va fi mult mai rău, asta vrea să arate.

Aceasta este o tehnică pe care Putin a folosit-o de ani de zile în politica internă. „Dacă nu Putin, atunci cine?” a fost sloganul pe care propaganda Kremlinului a încercat să-l folosească în timpul protestelor în masă anti-opoziție din 2012, pentru a se asigura că nu există lideri sănătoși de opoziție în Rusia. Dacă în Rusia vor avea loc alegeri corecte, fasciștii vor veni la putere, a scris atunci redactorul șef al RT, Margarita Simonyan.

La acea vreme, în Rusia existau două discursuri populare: în primul rând, unul democratic, pro-occidental, cu sloganuri pentru care sute de mii de manifestanți au ieșit în stradă ca să protesteze față de realegerea lui Putin pentru al treilea mandat. În al doilea rând, unul conservator, etatist, apărat de propaganda de stat. Radicalismul ultranaționalist, imperialist a fost văzut ca o excepție rară.

Dar după protestele în masă din 2012, Kremlinul a început să schimbe agenda. De atunci, o serie de jurnalişti şi politicieni au adoptat o poziţie ultraimperialistă. În timp ce până atunci doar Vladimir Jirinovski, un naționalist cu reputație de clovn, a susținut public acest punct de vedere, spectrul s-a lărgit: imperialiștii au început să se înmulțească, au fost invitați constant la talk-show-uri ale televiziunii de stat, au primit timp la radio și au primit spațiu în ziarele considerate anterior decente. Conservatorismul pro-Putin a devenit brusc centrul, curentul moderat, în timp ce naționalismul imperial și democrația liberală au fost percepute ca flancuri. Cu cât exista o îndepărtare mai mare de acest centru, cu atât mai mult spațiu ocupa predicarea agresivă despre expansiunea rusă – iar discursul normal despre democrație, drepturile omului și valorile globale părea din ce în ce mai marginal și naiv.

Apeluri canibale

Dar au făcut o treabă bună. Ei au creat un peisaj sonor și au învățat societatea rusă că apelurile canibale, inumane pot fi făcute cu voce tare, fără rușine. Trolii au legitimat sentimentele ascunse. De zece ani, roboții de la Kremlin au lăsat treptat acest duh să iasă din lampă.

În urmă cu zece ani, anexarea Crimeei nici măcar nu era pe agenda știrilor ruse. Populația rusă nu era deloc dornică să cucerească peninsula; nu a fost un punct dureros precum Kosovo pentru sârbi sau Karabah pentru armeni și azeri. În Rusia, nu a existat o cerere publică de expansiune teritorială - anexarea a avut loc aproape spontan, iar publicul s-a înfierbântat doar treptat. În anii care au urmat însă, agenda s-a schimbat. Vechea normă s-a pierdut în haosul noii nebunii radicale, pe care mulți nu aveau să o mai considere curând o nebunie.

Procese similare au avut loc în afara Rusiei, parțial din cauza acelorași troli, parțial natural. Se pare că rețelele sociale dezlănțuie o hoardă de demoni care răspândesc idei mortale, scrie Mihail Zygar.

Poziții extreme

Ultimele două luni au fost o lovitură zdrobitoare pentru normalitate. Ceea ce se întâmplă în Ucraina părea apocaliptic pentru aproape toată lumea din Rusia în februarie. Chiar și majoritatea telespectatorilor ruși și ai membrilor Consiliului de Securitate - care pe 21 februarie, cu trei zile înainte de începerea războiului, au vorbit neputincioși cu Putin, încercând să ghicească ce vrea de la ei - ar fi considerat asta o nebunie și un coșmar.

Dar apoi, după ce a început invazia, au început un concurs pentru cine era "șoimul mai dur" - un concurs câștigat de fostul președinte Dmitri Medvedev, omul care în urmă cu zece ani arăta ca un porumbel și un liberal. Retorica lui Medvedev a devenit atât de nebună încât cuvintele lui Putin par a fi apogeul moderației prin comparație. Lavrov și diplomația rusă au jucat de mult timp același joc - făcându-l pe Putin să se simtă moderat.

În Occident, mulți cred că Putin a pierdut deja acest război și că nu îl va putea prezenta ca pe o victorie. Dar așa arată doar dacă îl privești din exterior. Din interior arată foarte diferit. Putin spune că trebuie să prevină un atac NATO asupra Rusiei – iar dacă nu există niciun atac, nu a pierdut. Pentru că în timpul războiului și-a maximizat puterea internă.

Până de curând, Rusia avea un lider al opoziției întemnițat, Alexei Navalnîi, și marea sa bază de susținători din țară, care credeau că Putin este un escroc și un hoț. Prizonierii politici și drepturile omului au fost întotdeauna abordate în discuțiile dintre Kremlin și Occident. Dar asta pare departe de noi acum. Acum totul este uitat, vechea agendă a devenit o problemă secundară, noua normalitate sugerează că singurul dușman al lui Putin nu este Navalnîi, ci Joe Biden. Asta înseamnă că orice dușman intern poate fi gestionat în liniște de către Kremlin. Pe fondul crimelor odioase din Ucraina, nimeni nu va observa. Orice altceva decât războiul nuclear este deja norma.

Fostul cancelar german susține că prietenia sa cu Putin poate ajuta la încheierea războiului din Ucraina: „Lucrăm împreună cu înţelepciune de mulţi ani” FOTO/VIDEO
Fostul cancelar german susține că prietenia sa cu Putin poate ajuta la încheierea războiului din Ucraina: „Lucrăm împreună cu înţelepciune de mulţi ani” FOTO/VIDEO
Gerhard Schröder, fostul cancelar german susţine în continuare că prietenia sa cu preşedintele rus Vladimir Putin ar putea contribui la încheierea războiului din Ucraina, notează joi, 28...
Putin va fi nemilos după atacul de la Moscova, dar încrederea populației în el a scăzut. Dezvăluirile unui jurnalist rus
Putin va fi nemilos după atacul de la Moscova, dar încrederea populației în el a scăzut. Dezvăluirile unui jurnalist rus
Regimul brutal și represiv al lui Vladimir Putin este bun la anchete întârziate și la tortură, dar nu are capacitatea de a opri atacurile, scrie jurnalistul rus Andrei Soldatov în The...
#razboi Rusia Ucraina, #Vladimir Putin presedinte Rusia , #Rusia