Atacul Hamas asupra Israelului a fost mai complex și mai reușit decât se credea inițial, susține George Friedman

Înțelegerea motivelor pentru care Hamas a atacat Israelul la 7 octombrie necesită o înțelegere a obiectivului fundamental al Hamas: crearea unui stat palestinian.

Gruparea a înțeles că atacul ar fi necesitat o schimbare în strategia de securitate națională a Israelului, dar probabil a crezut că slăbirea alianței care se coagula în jurul său - formată din state arabe precum Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită - a făcut ca riscul să merite, scrie George Friedman într-o analiză pentru Geopolitical Futures.

În plus, Hamas a înțeles că nu avea capacitatea militară de a învinge armata israeliană, așa că, înainte de atacuri, a căutat sprijin din partea lumii arabe. Este greu de crezut că Hamas ar fi putut face acest lucru fără ca Israelul să afle, așa că este probabil ca Israelul să fi aflat și să fi respins obiectivul său ca fiind imposibil de atins.

Într-un fel, Israelul a avut dreptate. Nicio țară sau mișcare arabă sau islamică nu era pregătită să se alieze militar cu Hamas. Grupul a crezut că, deși un atac direct, combinat, asupra Israelului nu va reuși, era totuși posibil să împingă Israelul într-o poziție insuportabilă. Știm acum că aceasta a fost linia de gândire, deoarece Hamas a atacat într-adevăr Israelul și, făcând acest lucru, l-a izolat de alți potențiali aliați. Această decizie arată că 7 octombrie a fost mai complexă și, într-o măsură, mai reușită decât se credea inițial.

Atacul a surprins serviciile de informații israeliene, care nu au reușit să înțeleagă gândirea Hamas. 7 octombrie a fost concepută nu pentru a distruge armata israeliană, ci pentru a crea o situație în care Israelul nu ar putea nici să refuze lupta și nici să aducă o forță decisivă pentru că nu dorea să pună în pericol viața ostaticilor pe care Hamas îi ținea. Luarea de ostatici a fost menită să conducă Israelul într-un sentiment de furie și neputință și să semene semințele de îndoială în serviciile de informații israeliene.

Hamas a trecut la planul B

Este posibil ca Hamas să se fi așteptat ca și alte forțe arabe, în special Hezbollah, să se alăture luptei. Când acest lucru nu s-a întâmplat, Hamas a trecut la planul B. Dacă nu veneau întăriri, atunci a vrut să concentreze Israelul asupra unei ținte care nu avea o valoare decisivă, dar care era esențială pentru atac și care ar fi implicat costuri politice. Astfel, Hamas a activat forțele din nordul Gazei și a introdus întăriri, știind că prețul va fi ridicat. Israelul nu a avut de ales. Cu situația ostaticilor nerezolvată, un atac masiv în nordul Gaza ar însemna că, în loc să slăbească, Hamas își extinde prezența. Războaiele sunt afaceri politice, iar cabinetul israelian a trebuit să decidă să atace din aer pentru a calma situația și a calma ostilitatea crescândă față de guvern. Israelul a sperat că loviturile aeriene și operațiunile speciale vor înfrânge Hamas. Dar Hamas se lupta într-un război urban pe propriul său teren - un teren în care dezangajarea și contraatacurile bruște erau alegeri practice.

Bănuiesc că Hamas știa - sau cel puțin mișcările mai sofisticate din lumea arabă i-au sfătuit - că un răspuns israelian masiv în nordul Gaza, care să atragă atenția lumii asupra victimelor palestiniene, ar putea exercita o presiune suficientă asupra Israelului pentru a forța un rezultat favorabil Hamas. Israelul a încercat să contracareze această poveste prin evidențierea ostaticilor luați de Hamas, dar campaniile de relații publice israeliene au fost cel puțin slabe. (Israelul a fost istoric bun în această privință, dar nu a reușit să înțeleagă faptul că deciziile luate și difuzate despre Hamas depășeau cu mult propriile eforturi).

Israelul este acum prins într-un război în nordul Gazei, cu un Cabinet rigid care nu acceptă o retragere strategică și un ecosistem media care îi critică abordarea. Hamas fusese considerat responsabil pentru război; acum este Israelul.

În acest moment, opțiunile militare ale Israelului sunt limitate, în mare măsură din cauza schimbării opiniei publice în cel mai important aliat al său, Statele Unite. Posibilitatea unui atac de succes asupra Hamas este în scădere și chiar și cetățenii israelieni demonstrează pentru a se încheia un acord pentru ostaticii israelieni rămași. Cineva a întrebat odată: Câte divizii militare are opinia? Răspunsul este niciunul, dar poate modela lumea și, prin urmare, este vitală pentru o țară mică precum Israelul.

Când mă uit la toate acestea, cred că Hamas a lovit din greșeală structura politică și militară a Israelului și că Israelul încă nu a înțeles că există diferite tipuri de război, iar oricare dintre ele te poate învinge. Mi se pare, de asemenea, că Israelul a făcut o greșeală fundamentală: armata sa, deși competentă și pricepută din punct de vedere tehnologic, a convins țara că este o putere mai mare decât este în realitate. Tehnologia este bună, dar războiul este condus de lideri subtili și atenți, care nu-și supraestimează puterea și nu subestimează puterea de a manipula mintea inamicului. O lecție importantă pentru noi toți, conchide analistul în Geopolitical Futures.

Mesajele transmise de Hamas prin doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul din octombrie. „Noi suntem în pericol aici. Există bombe, îngrozitor”

Mişcarea islamistă palestiniană Hamas a difuzat sâmbătă, 28 aprilie, o înregistrare video în care apar doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul său de la 7 octombrie în sudul...

Drone explozive şi rachete ghidate lansate de Hezbollah în nordul Israelului. „Un atac complex”

Mişcarea libaneză pro-iraniană Hezbollah a anunţat că a vizat sâmbătă, 27 aprilie, două poziţii militare în nordul Israelului, "în ripostă la atacurile inamicului" împotriva...