Sunt romanii trasi pe sfoara? Cum poate schimba SARS-CoV-2 lumea, dar nu politica de la Bucuresti

Marti, 19 Mai 2020, ora 10:4311452 citiri
Sunt romanii trasi pe sfoara? Cum poate schimba SARS-CoV-2 lumea, dar nu politica de la Bucuresti
Foto: Arhiva (Guvernul Romaniei)

Pandemia cauzata de SARS-CoV-2, prima de aceste proportii cu care se confrunta Europa postbelica, poate schimba, asa cum i se prezice, geopolitica si poate reaseza actorii mari pe tabla, dar are efecte mult mai mici sau macar intarziate in politica interna.

La Bucuresti, PSD ramane inamicul cel mai mare, tapul ispasitor e distribuit in toate actele, iar Opozitia are mai mereu cate o competitie interna. Iar romanii se declara trasi pe sfoara.

Una dintre concluziile unui sondaj IRES publicat luni, in prima zi de stare de alerta reglementata, spune ca jumatate dintre romani crede ca autoritatile au mintit in perioada de criza pandemica.

Autoritatile au ascuns informatii importante despre SARS-CoV-2, declara cei intrebati, iar registrul e cel al polarizarii, pentru ca, pe cat cred unii ca pandemia nu e reala, face parte dintr-un scenariu conspirationist sau macar dintr-o exagerare speculata economic si/sau politic, pe atat cred altii ca pandemia e mult mai agresiva, bolnavii si mai ales mortii sunt mult mai multi, dar statul musamalizeaza drama, asa cum, nu-i asa?, a facut si la Colectiv.

Sigur, neincrederea in institutii e cronica si e mai degraba dezirabil sa te declari sceptic si sa suspectezi autoritatile de rea-credinta, minciuna si impostura.

Pe de-o parte, pentru ca neincrederea in stat face parte din cultura sociala, asta e contractul politic dintre cetatean si conducatori, iar pe de alta parte, pentru ca oamenii simt ca nu au cum sa corecteze vulnerabilitatile institutionale si atunci se plaseaza, prin neincredere, in afara statului si pun in scena, fara ca asta sa fie scopul, o intreaga mitologie a scuiparii in san si a crucii cu limba-n gura: totul e sa stai deoparte, sa nu ai nevoie de vreo institutie de stat, pentru ca abia atunci esti expus.

Doar o treime dintre romani, arata IRES, considera statul un partener de incredere.

Restul se simte tras pe sfoara, chiar daca sfoara poate duce in directii contradictorii. Acest rezultat poate fi citit in oglinda cu un altul: in proportie majoritara, romanii cred ca politicienii, nu specialistii au luat decizii in aceasta perioada.

Fara sa facem multe permutari, asta inseamna ca neincrederea in stat si autoritati se asaza pe convingerea ca statul si autoritatea sunt politice/politizate. E tocmai mesajul pa care presedintele Klaus Iohannis, care a intrat in aceasta criza cu un plus de legitimitate, l-a transmis in ultimele mesaje: batalia e (si) politica.

In momentul in care Klaus Iohannis a asezat PSD pe agenda, romanii (intr-o proportie mare) au avut, si ei, un raspuns politic.

Dusmanul cel mare ramane PSD, tara trebuie in continuare depesedizata, vedeti ce se petrece in Parlament, e nevoie ca presedintele si Guvernul sa lucreze sincron si puterea lor sa nu se impiedice de pesedisme, a transmis presedintele. "Pentru ca PSD..." lucrurile merg prost.

In acest punct, speranta multora dintre romani a intrat in recul: pana la alegeri mai e vreme lunga si nu e o vreme normala, cu vacante de vara care pun intre paranteze problemele, ci una in care te poti imbolnavi sau poti intra in somaj sau ti se poate imbolnavi mama sau un prieten poate face cancer si nu stie daca are aceleasi sanse la tratament si viata ca inainte de COVID-19. De fapt, stie ca raspunsul e nu si nu in acest sistem de sanatate si nu asa.

Asadar, daca PSD a ramas la fel de puternic incat poate duce tara in rau, dupa tot efortul facut de romani la scrutinul european si la cel prezidential si in conditiile in care anticipatele au cazut, iar localele raman cu un singur tur, pe ce sa se aseze increderea in autoritati?

Raspunsurile la un astfel de sondaj de opinie, care mai spune si ca romanii cred ca tara va iesi polarizata din povestea pandemica, arata semnificatia pe care oamenii o dau mesajelor transmise de politicienii de la conducere.

Din acest motiv, introducerea luptei politice pe agenda a fost prematura sau prost gestionata, iar efectul a fost acutizarea neincrederii cronice ca statul are habar si buna-credinta in a-ti proteja viata.