Programa școlară a elevilor, în veșnică dezbatere. Gabi Bartic, BRIO: ”Aș pleca de la nevoile copilului, de la cele reale, serioase, de a ști”

Joi, 06 Ianuarie 2022, ora 14:05 2826 citiri
Gabi Bartic

Programa școlară a elevilor din România este într-o veșnică dezbatere. Părerile sunt împărțite: prea multe sau prea puține materii, mai mult sau mai puțin folositoare, la care se adaugă și discuțiile aprinse de fiecare dată când se introduce o disciplină nouă.

Probabil că una dintre cele mai controversate propuneri a fost introducerea educației sexuale, care a stârnit reacții în rândul părinților, elevilor, profesorilor, politicienilor și chiar la nivelul Bisericii Ortodoxe Române.

Gabi Bartic, CEO Brio, a explicat pentru Ziare.com că atunci când vine vorba despre programa școlară, elevii au nevoie în primul rând de coerență. Mai mult, spune că actualizarea acesteia ar trebui să se facă ținând cont de nevoile reale ale copilului.

Ziare.com: Se vorbește foarte frecvent despre programa elevilor din România, considerată foarte încărcată. Cum vi se pare?

Gabi Bartic: Aici nu pot răspunde decât în calitate de părinte, nu dețin aparatul necesar să analizez programa școlară. Tot ce știu este că nu am văzut niciodată cum se manifestă sindromul „copil care știe prea mult”. Putem vorbi însă infinit, și acesta e un bun prilej să începem, despre felul în care informațiile le sunt prezentate copiilor, despre felul în care copiii ascultă interminabil teorie și se întreabă când vor ajunge să înțeleagă la ce le folosește informația aceea, pentru că nu sunt încurajați să facă legături între informațiile pe care le înmagazinează la Fizică cu cele de la Chimie sau Biologie. Și așa mai departe.

Știu că nu răspund întrebării și că de fapt fandez lateral când spun că eu cred că, pentru niște lecții interesante, predate așa cum vedem noi că se poate în exemple din ce în ce mai multe aflate pe internet, va exista mereu interes și respectiva informație, stocarea ei, nu va produce traume sau burnout pentru copil și nici revolte din partea părinților. Ce produce revoltă în general este modul în care informația e transmisă. Modul în care se petrece transferul de informație și modul în care se verifică stocarea acesteia.

Ziare.com: În ultimii ani au fost introduse diverse materii, cum ar fi educație financiară sau digitală. Cu alte cuvinte, tendința pare să fie introducerea unor noi materii adaptate la nevoile noilor generații. Cât de adaptate sunt ele cu adevărat?

Gabi Bartic: Ele sunt, fără îndoială, necesare. Ați pomenit despre Educație Financiară și Digitală și voi adăuga eu Educație pentru Sănătate sau Juridică și, cu toate riscurile, voi spune și Educație religioasă și voi spune așa: a existat la un moment dat un parlamentar care a considerat că lipsa Educației Financiare (pentru a lua un exemplu recent) trebuie reparată, și asta trebuie să se petreacă în școli. Și până aici e corect. Ce a făcut acest parlamentar sau grup parlamentar (nu are importanță): a enunțat nevoia, aceasta nu poate fi combătută cu argumente logice, există, trebuie acoperită. Așa că a apărut o lege: să se introducă Educația Financiară în școli. Și până aici e minunat, dar apare o întreagă poveste: de la ce clasă până la ce clasă se predă această materie?

Veți spune – de la clasa 1, copiii trebuie să știe cu banii, cu economiile etc. Și până într-a 12-a, ei trebuie să știe cu creditele bancare, cu riscul valutar, cu criptomonede etc. Deci iată, avem (și avem și lege pentru asta) o materie care trebuie predată către toți cei 2 milioane de elevi români. De către cine? Nu știm, dar e clar că trebuie. Pe ce programă? Ei, aici nu aș vrea să fiu în papucii unui om care trebuie să elaboreze programa materiei Educație Financiară care să acopere 12 ani de studiu, deci 24 de semestre care, fie și la 1 oră pe săptămână, ar însemna 35*12=420 de ore.

Gândiți-vă câte ore de pregătire parcurge în facultate un absolvent de Finanțe și veți sesiza absurdul situației. Același lucru pot spune și despre Educația pentru Sănătate, neîndoielnic – necesară, la fel și despre cea Juridică. Dar lipsa unor ore multidisciplinare care să pregătească elevii pentru viață (și aici se încadrează toate aspectele enumerate) nu poate fi acoperită cu introducerea unor ore, neîndoielnic, voi repeta – necesare. Dar nu așa și ”din pix”, de către oameni care nu gândesc cap-coadă procesul. Pentru că abia aici putem obține, în loc de efect benefic, exact efect advers.

Ziare.com: Care sunt nevoile reale ale elevilor în ceea ce privește programa școlară? Inovație, stabilitate, sau un echilibru între ele?

Gabi Bartic: Aici e foarte simplu: de coerență. Nu poți educa un copil fără să ai un parcurs minim predictibil pentru primii 8 ani, apoi pentru următorii 4 și așa mai departe. Sigur că programa trebuie să fie actuală și să aibă legături frecvente cu lumea pentru care îi pregătim pe copii, dar nu voi pica în capcana pe care o întind mulți: la ce m-au ajutat vreodată orele de chimie (fie și pentru că pe mine m-au ajutat, dar asta e altă poveste)? În primul rând, pentru că, afară de mers pe stradă, vorbit la telefon și numărat restul nimic nu ne ajută în mod serios la o supraviețuire basic. Și atunci am face școală 1 an, am învăța cum să ne purtăm la supermarket, cum să completăm formularele de impunere de la primărie și asta ar fi.

Am dus în derizoriu povestea pentru a spune: nu cred că informația, orice tip de informație științifică, serioasă, poate produce în sine rău copiilor, ci din contră. Nu cred că există vreun om care să fi învățat tot ce putea învăța (și aici mă refer la capacitatea fizică de a învăța și biologică de a stoca) și în general cred că învățatul nu a făcut rău nimănui, ci doar bine. Nuanța pe care o dau e însă esențială: există doar de la 20 la 30 de ore de școală în fiecare săptămâna pentru un elev. Dacă ne chinuim să îndesăm acolo aiuristic și heirupist „de toate”, nu poate ieși o operă de artă.

Ziare.com: Cum ar arăta un sistem ideal de actualizare al programei? Care sunt criteriile cruciale pe care decidenții ar trebui să le ia în calcul?

Gabi Bartic: Am început să răspund mai devreme: aș pleca de la nevoile copilului, de la cele reale, serioase, de a ști. L-aș repune de fapt în centru actului educațional. Cred că ar trebui care sunt lucrurile pe care un copil de 8, de 9 și apoi de 19 ani trebuie să le știe obligatoriu, apoi cele pe care ar fi bine să le știe și așa mai departe, și cred că în felul acesta poate fi obținut un tablou complet. Dacă pornim mereu de la număr de catedre, nevoi de ore pentru norme întregi sau nu, număr de profesori care rămân fără catedră dacă se trece, de pildă, la predarea transdisciplinară a Științelor, presiuni sindicale și așa mai departe, vom avea mereu un sistem șchiop care menajează și favorizează pe oricine, mai puțin pe copil.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News