Fenomenul prietenilor care se împuținează pe măsură ce trec anii: "Problema e că alții noi nu se mai fac așa ușor"

Una dintre problemele cu care mulți români se confruntă este cea a singurătății. Cei tineri construiesc mai greu relații de prietenie, cei maturi au mai puține persoane care le sunt aproape.

Este constatarea unei românce care s-a referit la numărul în scădere de prieteni pe care îi are, într-o postare în mediul online.

"Aceste prietenii rămân undeva în urmă, doar pe post de amintiri"

"Mă uit în urmă cu câțiva ani și aveam mult mai mulți prieteni, eram chiar grup frumos la un moment dat, plecam la munte, la mare etc, ca oricine cred. Doar că dacă mă uit în prezent, observ un fenomen, cu cât trec anii, cu atât acești prieteni se împuținează, din varii motive. Când eram în liceu era ușor, interese comune, ne vedeam zilnic, eram copii și tot așa. Însă acum, când fiecare a luat-o pe drumul lui, mi se pare că aceste prietenii rămân undeva în urmă, doar pe post de amintiri.

De pierdut, ok, am spus deja, am pierdut câțiva, destul de mulți, însă problema e că alții noi nu se mai fac așa ușor. Parcă nu se mai încheagă prieteniile alea din adolescență.

Așadar, sunt curioasă dacă numai eu mă confrunt cu asemenea situație? Și dacă nu, cum reușiți să va păstrați prietenii ani de zile? Menționez că am avut prieteni și 10 ani+ și tot s-au rupt la un moment dat", a scris aceasta pe Reddit.

"Este normal"

În comentarii, unii au încercat să explice fenomenul.

"Pentru că acele prietenii erau superficiale. Pentru că oamenii se schimbă, pentru că viața de adult ne schimbă. Ne mănâncă timpul și ne schimbă prioritățile. Când ești mic, ai senzația că prietenii tăi sunt aia de la friends de pe Facebook."

"Bun-venit în lumea adulților! Majoritatea prieteniilor se formează pe efectul proximității (împărțiți același loc și va petreceți timpul împreună ) - cam asta se întâmplă în școală primară, liceu, facultate. Când nu mai sunteți “forțați“ să interacționați unii cu alții, se cam duce și prietenia."

"Un lucru foarte important de menționat, este faptul că este normal (chiar dacă neplăcut) să ți se împuțineze cercul de prieteni pe măsură ce înaintezi în vârstă. Și deși mulți vor spune că este oarecum vină ta, că nu te-ai străduit suficient să păstrezi legătură cu ei, nu ai știut să te faci plăcut etc., adevărul este că prieteniile adulților nu sunt ca în serialul “Friends“ - oamenii sunt ocupați (familie, carieră), oamenii au fiecare tabieturile lor - unii preferă să iasă la bere, fumat... alții sunt cu fitness-ul, alții nu ies din casă și stau să se joace pe consola etc. plus că mai sunt și cei cu probleme psiho-emoționale/de comportament, cu care chiar nu poți avea prietenii sănătoase (narcisiști, borderline, bipolari) Te-aș sfătui să nu te împrietenești cu aceștia, indiferent cât de singur te simți, îți vor distruge psihicul cu manipularea și șantajul emoțional!

Legat de cum să îți faci prieteni... nu există o rețeta universală, trebuie doar să cauți oameni cu interese comune și să speri că dai de persoane ok. Să înveți să îți selectezi oamenii, să lași loc de reciprocitate, adică să nu fi insistent cu prietenia, și să dai la o parte pe aia care sunt toxici."

"Funcționează pentru că avem reguli"

"Prieteniile se țin cu foarte mult efort din partea tuturor, ca orice alte relații.

Eu am mulți prieteni apropiați și foarte buni, ca frații, de peste 20 de ani.

Dar funcționează pentru că avem reguli.

Toată lumea are familii, copii, acum. Nu merge fără reguli, ne auzim minim o dată pe lună online că mulți nu mai locuim în același oraș. Ne vedem de 2-3-4 ori pe an. O dată e obligatoriu, doar băieții un weekend prelungit.

Trebuie vorbit, trebuie foarte multă sinceritate și calm. Pentru că nu merge să pui prietenii înaintea familiei. Și invers. Și totul e pe baza de încredere: dacă cer ajutor e pentru că chiar am nevoie și nu am altă soluție pe cont propriu și dacă te refuz să te ajut e pentru că realmente mă pun pe mine și familia într-o situație problematică."

"Tot așa fac și eu. Ne scoatem calendarele și vedem când ne întâlnim. Câteodată venim unii la alții în vizite pentru un weekend prelungit și stăm numai pe lângă casă. E fain să ne vedem și să vorbim nu neapărat să fim în vacanță. Tocmai m-au vizitat niște prieteni pentru trei zile și am stat numai acasă. Am vorbit, am gătit, am jucat table și ne-am uitat la ceva tv. Am mers de două ori până la cafeneaua de la colț și cam atât."

"Conform filosofilor antici, există 3 tipuri de prietenii.

Prietenia din proximitate - cea mai comună. Ești prieten cu cineva deoarece va vedeți des sau/și sunteți forțați să petreceți timp împreună. Spre exemplu, colegii de clasa sau de la muncă. Astea sunt genul de prietenii care dispar odată cu destrămarea colectivului.

Prietenia din nevoie - ai o relație de amiciție cu cineva, dar va vedeți doar sub pretextul unei tranzacții. Pe scurt, a fi prieten cu o frizeriță sau un barman.

Prietenia din virtute - cea mai rară prietenie, această nu are motive ulterioare. Această se rezumă la a fi prietenul cuiva doar pentru că îl apreciezi că persoană, fără motive ulterioare."

"Prietenii buni rămân acolo"

"Prietenii buni rămân acolo, te sună (o perioadă), trebuie să îi mai suni și tu. Îți iei job, ai o ocupație/relație, le mai schimbi, începi din nou să suni. Dar în final depinde de cum îți gestionezi propriul curs al vieții. Ești în derivă sau te trezești zilnic cu un scop și adaugi câte un grăunte la marele plan? Ești conștient (a) sau dormi pe ține și rupi serialele și filmele în două?

Cred că sunt multe lucruri de luat în calcul, dar în situația în care tu faci ceva zilnic, ai pasiuni, citești, investești în ține, evoluezi, participi și la ceva evenimente social (nu party-uri, ci evenimente despre pasiuni sau lucruri pe care la faci din plăcere/nu nevoit), well...în această situație vei întâlni și atrage mereu oameni de genul asta în jurul tău, iar prietenii vechi vor fi și ei conectați cu tine."

"Majoritatea celor de peste 25 de ani pe care îi cunosc eu au un loc de muncă, sunt căsătoriți, și cel puțin un copil. Logic că nu mai au atâta timp de pierdut pe afară, prin excursii și vacanțe.

Ori îmi caut mai mulți prieteni single, sau alte cupluri fără copii, ori mergem în grup, și vedem cum facem să ne combinăm cu ieșitul.

De multe ori dacă vreau să mă văd cu o prietenă, mergem undeva să se joace cei mici ai ei și noi două stăm la un suc pe lângă pitici. Sau ea vine la mine. Sau eu la ea. Și ne jucăm și cu ei, că nah.

Și prieteniile se leagă și în funcție de conjunctură. 90% din cei cu care vorbesc eu în mod uzual acum sunt autori sau freelanceri, sau gameri, că astea sunt principalele chestii din viață mea".

Candidat comun PSD-PNL la alegerile prezidențiale? Băsescu: ”Spuneţi-mi care din partidele astea ar fi de acord să susţină candidatul celuilalt? Eu zic că niciunul”

Fostul preşedinte Traian Băsescu a afirmat duminică seara, 28 aprilie, că nu vede posibilitatea ca PSD şi PNL să aibă un candidat comun la alegerile prezidenţiale. „Nu. Spuneţi-mi...

Până când se mai consideră Firea „candidat de sacrificiu”. Caracterizarea făcută lui Nicușor Dan: „E inteligent. Eu am fost olimpică la română, dar nu m-am lăudat”

Gabriela Firea a declarat că datele arătau că un independent va putea să coaguleze voturile şi de pe stânga şi de pe dreapta, dar a precizat că membrii şi simpatizanţii social-democraţi,...