Șoricul de pe obrazul românului tupeist, dezinhibat și habarnist

Cred că mi-ar face plăcere să citesc despre șoric, la români.

Șoricul fiind pielea cea groasă, de pe obrazul românului tupeist, dezinhibat și habarnist, care își asumă roluri în fața altora, deși el știe fără îndoială că acea asumare înseamnă impostură, înseamnă nerușinare și înseamnă bătaie de joc la adresa celor în fața cărora se plasează, în rolul asumat.

Și nu mă refer aici la politicieni, care au prin definiție obrazul gros și comportamentul tupeist, pentru că altfel nu ar mai fi politicieni, ci oameni de stat.

Mă refer aici la profesori, de exemplu. Nu la toți, desigur, ci doar la cei care vin în fața clasei/grupei/anului/cursanților nepregătiți, necitiți, necultivați și mai ales fără habar de materia pe care ar trebui să o predea.

Desigur, obrazul gros și atitudinea tupeistă nu se relevă de obicei la prelegere, unde un asemenea profesor va spune doar ceea ce vrea el să spună, de cele mai multe ori citind dintr-un text al altcuiva, nenumit, la oră.

Dar profesorul ăla mai iese și în public, cum ar fi la televizor sau pe facebook. Unde râde lumea de el, pentru cât de impostor și de habarnist este el, cu tot tupeul lui. Cum ar fi să mai intri a doua zi la clasă, după o asemenea apariție publică, în care te-au văzut elevii/studenții/cursanții tăi, mie îmi este imposibil să îmi dau seama. Mie mi-ar crăpa obrazul de rușine, oricât de gros ar fi el.

Mă mai refer la decidentul administrativ, acolo unde decizia lui influențează viețile altora, într-o măsură mai mare sau mai mică. E vorba despre acel decident care știe el mai bine cum stă treaba.

De unde știe el mai bine? Cum de unde?!? De la titulatura funcției pe care a primit-o ca sinecură, ori ca merit de nepot, sau ca răsplată pentru sponsorizarea celui care l-a numit în funcția aia.

Exemple de asemenea funcții abundă, de la ambasadorul care vine în fruntea unei ambasade fără să aibă habar de nimic și care este dus de mână de secretară și de șofer dintr-o parte în alta, dar care decide și ce să facă ambasada condusă de el, dar și ce să trimită acasă, din capitala unde e deschisă.

Și până la secretarul de stat dintr-un minister care ar trebui să „producă” un bun public, cum ar fi sănătatea, educația, ordinea publică ori cultura națională. Care secretar de stat este totodată și șef de departament esențial în deciziile privind formularea și implementarea de politici publice, prin departamentul ăla, cu toate că este el, secretarul de stat, un analfabet funcțional în materia specifică.

Tragedia pentru mine este că, așa analfabet funcțional cum e cel cu obrazul gros, despre care vorbesc eu aici, decide!

Iar deciziile sale se regăsesc în proasta calitate a bunului public produs de acel minister, în amărăciunea și mai adâncă a amărâților de cetățeni care depind de accesul la acele bunuri publice pentru a trăi, ori în execrabila impresie pe care o produce România, în clubul omologilor săi din celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Iar între aceste două repere, diplomatul și demnitarul, sunt o groază de alți așa-ziși specialiști (și militari, și magistrați, și medici, și economiști, și administratori, și mulți alții), cu toții și cu totul inadecvați pentru funcțiile pe care le ocupă cu deplină impostură, în văzul lumii.

Cum pot veni ăștia acasă, în fiecare seară, și să stea cu copiii lor în aceeași cameră, după ce copiii ăia i-au văzut pe ăștia cum vorbesc în public, agramați și subinteligenți, cum nu știu ei nici măcar fundamentele teoretice ale domeniului în care iau decizii din acelea care influențează vieți de oameni adevărați și mai ales cum nu le pasă, de tupeiști ce sunt, că se fac de râs în fața propriilor lor copii?

Mie mi-e peste puterile minții să înțeleg. De aceea, cred că mi-ar face plăcere să scrie cineva despre șoric, la români, ca să mă ajute să înțeleg și eu, cu câtă minte am. Cum?!?

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

De ce postul nu este pentru toată lumea. Medicii îl interzic pentru anumite persoane

Postul Paștelui este cel mai aprig și mai lung de peste an. Puțini știu însă că postul nu este pentru toată lumea, iar anumite persoane nu trebuie să țină post deoarece le poate face...

Zeci de persoane au fost ucise, printre care mai mulți copii, după un atac asupra taberei de refugiaţi Al-Maghazi, din centrul Gaza

Cel puţin 13 persoane au fost ucise, inclusiv şapte copii, şi peste 25 au fost rănite după ce un atac a vizat marţi tabăra de refugiaţi Al-Maghazi, din centrul Gaza, potrivit oficialilor...