O veste buna venita din China arata ca, in tara unde a aparut la sfarsitul anului trecut focarul virusului, ajuns acum sa se raspandeasca in intreaga lume, epidemia regreseaza vizibil.
Este pentru prima oara dupa cateva luni cand comunicatele oficiale informeaza ca n-a mai fost inregistrata nicio imbolnavire in cursul ultimelor 48 de ore.
In anterioarele 24 de ore, fusesera inregistrate 34 de cazuri noi, dar comunicatul precizeaza ca toate persoanele in cauza sosisera in China, deja infectate din alte parti ale lumii. Practic, putem spune ca, timp de trei zile consecutive, nu s-a produs niciun caz nou infectat in cea mai populata tara a lumii.
Se pare ca motivele de teroare au trecut, desi conform specialistilor chinezi, este nevoie de cel putin 14 zile consecutive in care sa nu se inregistreze niciun nou infectat, ca sa consideram epidemia complet indepartata.
Am avea oarecare sperante ca in curand vom respira si noi usurati, daca nu ne-am pune fireasca intrebare: oare scenariul din China se va repeta aidoma si la noi? Cat de greu le vine expertilor sa raspunda se vede din comentariile lor televizate: unii sustin ca "varful" il vom simti de Paste, altii ca prin mai-iunie, altii ca la toamna, iar pesimistii socotesc ca inca doi-trei ani de acum incolo vom sta pegatiti cu masca pe fata si dezinfectand clantele de la usi.
Chiar daca nu ne este clar raspunsul cu privire la perspective, nimeni nu contesta ca viata va reintra in normal si, ca urmare, ne punem o alta intrebare: oare declinul inceput in Asia se datoreaza calendarului stabilit de natura sau mai mult masurilor eficiente dispuse de autoritati, profesionalismului dovedit de specialisti, meritului unor medici, unor laboratoare, clinici, spitale si al intregului sistem organizat sa apere sanatatea si sa salveze vietile oamenilor?
Intuitia ma face sa inclin spre aceasta a doua varianta. Memorialistica ne relateaza ca niciodata in istorie nu s-a intamplat sa se stinga rapid si de la sine o pandemie declansata cu atata virulenta. Marile molime din istorie au durat ani si chiar decenii.
Singura explicatie plauzibila este aceea ca predecesorii nostri nu stiau sa se organizeze profesionist si solidar, asa cum ar trebui sa procedam si noi, europenii.
Sigur ca ar trebui, dar putem oare? In principiu, da. Noi suntem cei care am nascocit si exportat in Asia multe din tehnologiile de varf folosite astazi acolo si le-am transmis asiaticilor exprienta noastra stiintifica.
Aceasta experienta si aceste tehnologii, exportate din Europa si din America in China, n-au ramas acolo tale quale. Chinezii le-au prelucrat, dezvoltat, perfectionat, pe scurt au intervenit si ei creator, ajungand de multe ori sa depaseasca ceea ce cumparasera din lumea noastra.
Asa se face ca au reusit sa-i izoleze pe cei infectati, folosind roboti cu intelect artificial facuti de ei si capabili sa le administreze bolnavilor nu numai alimente sau bautura, ci chiar unele medicamente, programate si dozate fara gres, conform prescriptiilor medicale.
Izolarea si carantina au fost gestionate in Asia la cu totul alte dimensiuni decat cele pe care ni le putem inchipui noi, europenii. Nu este o bagatela sa introduci in carantina zeci de milioane de oameni, iar ei sa si respecte instructiunile.
Fapul ca - asa cum se pare ca stau lucrurile - China ar putea sa se apropie de faza finala a crizei, ii permite acum sa se concentreze pe revitalizarea economiei, grav afectata.
Specialistii apreciaza ca ar putea fi necesari cativa ani cu eforturi sustinute, pentru ca mamutul asiatic sa revina la ritmurile si prosperitatea economica de la inceputul anului trecut.
Iar consecintele ar putea fi resimtite nu numai in China, ci oriunde in lume, daca tinem seama de faptul ca aproape nu exista colt pe glob care sa nu fi profitat pana recent de uriasele exporturi chinezesti, de la pantofi si lenjerie la electrocasnice si aparatura, de la fructe si legume la conserve si jucarii.
Ma intreb retoric: cum vor arata oare marketurile noastre fara toate acestea, dupa ce - cine stie cand - vom iesi si noi din criza pandemiei? Sa nu-mi spuneti ca, daca nu ni le livreaza chinezii, ni le vor livra altii, pentru ca actuala catastrofa epidemica nu este una regionala sau nationala. Este globala. Ne putem astepta ca reculul economic chinezesc sa se resimta - poate chiar cu intensitate mai mare - in toate tarile, inclusiv in Europa si in Romania.
Caci ce credeti ca va crea in diferite tari europene lipsa miilor de romani, bulgari si altor cetateni, care se intorc chiar in aceste zile "acasa", speriati de virulenta inspaimantatorului flagel? Evident ca va crea o cadere economica fara precedent pe intregul continent.
Pe de o parte, economia tarilor de unde tocmai se intorc ei inapoi spre casa necesita timp ca sa-si poata reveni si eventual sa-i primeasca inapoi, iar pe de alta parte, este putin probabil ca in tara de bastina, zdruncinata si ea de flagel, sa gaseasca locuri de munca la nivel corespunzator pregatirii si necesitatilor financiare ale fiecaruia.
Ma inspaimanta faptul ca, in timp ce China isi revine din soc, Europa - dar poate si America - incep sa resimta o adevarata picatura chinezeasca, poate mai apasatoare si mai ametitoare decat se declansase in focarul epidemiei.
Cifrele ma sperie. Numarul cazurilor de imbolnaviri confirmate in tara asiatica depaseste 80.000, iar numarul deceselor depaseste 3.100. Asta la o populatie de 1.400 milioane locuitori (estimare 2020). Italia, cu o populatie de 60 milioane locuitori, inregistra joi peste 41.000 persoane infectate si 3.405 decedate. Rezulta in Italia o incidenta specifica mult ridicata fata de China, atat in ce priveste imbolnavirile, cat si decesele.
Virusul este acelasi si deduc ca noi, europenii, suntem mai putin pregatiti decat tara asiatica si ne-am putea astepta la mai multa virulenta din partea epidemiei.
Nu intentionez se seaman panica, dar nu pot sa evit o explicatie cand observ ca uriasa China a dovedit mai multa eficienta in lupta impotriva flagelului, decat au reusit pana acum tarile UE.
Faptele imi sugereaza doua explicatii, ambele plauzibile:
Prima explicatie. Toate informatiile de pana acum arata ca disciplina sociala este mult mai dezvoltata in China decat in Europa. Chinezul se supune si nu cracneste cand primeste o dispozitie. Europeanul dezbate, comenteaza si nu se lasa pana nu depune amendamente la reglementari.
Daca nu-i sunt acceptate amendamentele, el se adreseaza la o Inata Curte, sau la alta si mai Inalta. Departe de mine vreo intentie de a comenta porincipiile democratice, dar daca, folosindu-le, mor oameni, atunci as zice ca gresim. Pe scurt, in unele situatii, disciplina devine un fel de conditie sine qua non.
A doua explicatie. China este un tot unitar, pe cand UE un conglomerat de state sau natiuni, fiecare dornic sa-si apere propriile interese. Consecinta s-a vazut in recentele evenimente de la frontierele Ungariei, unde autocare cu calatori au avut de asteptat zeci de ore, ca sa li se "aprobe" tranzitul, numai pentru ca nu cumva "ei" sa nu aduca boala la "noi". Dar si unii, si alii, sunt tot europeni.
Ma intreb retoric: daca in aceste autocare n-ar fi fost calatori romani, bulgari sau altii, ci numai din tara tranzitata, ar mai fi asteptat zeci de ore la frontiera?
China a fost avantajata de faptul ca s-a comportat in fata epidemiei nu ca un conglomerat de regiuni, ci ca un singur tot. In fata virusului, si noi, europenii, putem invinge numai actionand unitar. Actionand separat, riscam sa asteptam non stop unii la granitele celorlalti, in timp ce virusul nu cunoaste frontiere.
Ambele ipoteze dezvoltate in articol sunt fara nici un fundament stiintific.
... Vezi tot