Inevitabilul s-a produs. Guvernul Cîțu a căzut și, odată cu el, a căzut și „echipa câștigătoare”. Toate încurajările președintelui Iohannis, iată, n-au servit la nimic. Mai mult chiar, PNL a ajuns - din propria nepricepere, dar și datorită nemăsuratului orgoliu prezidențial - foarte aproape de punctul de ruptură.
Dacă președintele ar avea consilieri buni, aceștia l-ar sfătui s-o lase baltă, să renunțe la orgoliu, pentru binele tuturor, și să numească un alt prim ministru, unul care ar putea oricum să continue parteneriatul cu președintele României. Și PNL nu duce lipsă de astfel de candidați. Lucian Bode, Nicolae Ciucă sau Emil Boc sunt doar câteva exemple, dar lista ar putea să fie mai lungă.
Și chiar dacă președintele României ar avea consilieri buni, problema e: îi va asculta? Va reuși Iohannis să ia paltonul de pe capota mașinii și să se abțină să-l mai trântească? Va reuși Iohannis să înțeleagă că a greși e omenește, dar a persevera în greșeală poate fi dezastruos? Realizează Klaus Iohannis cât de aproape se află marginea prăpastiei? Pentru că dacă va insista să-l propună, până în pânzele albe, pe Florin Cîțu - unul dintre cei mai antipatici premieri din istoria României - asta ar conduce, în mod inevitabil, la alegeri anticipate, dar ar putea conduce, la fel de bine, și la ruperea PNL. Rolul președintelui nu ar trebui să fie cel de mediator?
Cine ar avea de câștigat din alegerile anticipate? Cu siguranță nu PNL și nici România. Dacă alegerile ar avea loc în acest moment, PNL ar putea deveni, din al doilea partid ca mărime, un partid balama, ca UDMR-ul, mai ales dacă s-ar scinda. Și ruperea PNL nu este doar o posibilitate îndepărtată și improbabilă. Fricțiunile dintre cele două aripi au ajuns la cele mai înalte temperaturi, Ludovic Orban amenințând „echipa câștigătoare” că și-ar putea lua oamenii și pleca. Ce l-ar putea opri să facă asta? Oricum, în PNL, sub conducerea tiranică și inflexibilă a lui Florin Cîțu - cel care se vrea a fi un fel de Doamna de Fier, dar cu pantaloni de blugi și tricou cu Metallica - Ludovic Orban și oamenii lui nu vor avea nici un cuvânt de spus și nici un viitor. Ba chiar vor fi amenințați constant cu „exmatricularea”. Înțelege Klaus Iohannis toate aceste lucruri? Sau satisfacerea propriului orgoliu este mai importantă?
Un guvern care să poată face reforme în beneficiul poporului și al României trebuie să fie unul stabil și previzibil. Asta e o condiție sine qua non. Un guvern minoritar iese din calcul, pentru că ar fi permanent la cheremul PSD-ului. De altfel, Marcel Ciolacu a și declarat că nu va susține un guvern minoritar, PSD va încerca să forțeze alegerile anticipate. De asemenea, o alianța cu PSD-ul ar fi una toxică, pentru ambele partide. În schimb, o alianța cu AUR ar fi și toxică, și rizibilă, după ce Florin Cîțu a trimis acele stânjenitoare scrisori către partenerii noștri externi.
Ce variante au mai rămas? A, da! Refacerea alianței pre-moțiune. E singura variantă posibilă în acest moment și e și cea mai bună. Problema este însă faptul că la cârma PNL, în acest moment, se află... Florin Cîțu. Adică cel care va uza orice tertip, oricât de murdar ar fi, pentru a împiedica refacerea alianței cu USR, târând după el și PNL-ul și țara. Va reuși Iohannis și aripa Cîțu să treacă peste orgolii și peste propriile interese, pentru a sluji interesele României? Având în vedere că toți aceștia vor beneficia de pensiile speciale (pe care era cât pe ce să le taie Rareș Bogdan), mă gândesc că așa ar fi moral.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.