Tusk, Iohannis, Dragnea - A te holba la sarpe nu tine loc de politica externa

Joi, 17 Mai 2018, ora 17:08
8310 citiri
Tusk, Iohannis, Dragnea - A te holba la sarpe nu tine loc de politica externa
Foto: Administratia Prezidentiala

A te holba, paralizat de teama, la sarpe, nu tine loc de politica externa. Nici a confunda realitatea cu visul si a vorbi in dodii, ori alaturea cu drumul si subiectul in discutie. Or, toate acestea au loc si-n Romania.

Chiar daca s-ar cauta cu lumanarea, pozitionarea optima in litigiul americano-european cu privire la mutarea ambasadelor la Ierusalim intarzie, in Romania.

Si va mai intarzia, desi, in interesul romanilor si al unei Europe transatlantice, ar fi urgenta depistarea ei. Pentru ca prea multe interese oneroase, din pacate, in mare parte, se bat cap in cap, impiedicand, ca in epoca razboaielor confesionale care au devastat timp de 30 de ani Europa, o pace durabila si fructuoasa.

Ciocnirea frontala pe teme de politica externa dintre presedintele Iohannis si liderul de facto al Guvernului, al Parlamentului si al oligarhiei PSD-iste, Liviu Dragnea, e cu atat mai tragica si mai absurda, cu cat e efectul altora, interne si oglindeste alte, nu mai putin absurde tamponari.

O lupta de putere, unde nu Iohannis are de castigat

In esenta, intreaga disputa este despre putere, nu despre principii, directii politice si identitati religioase, cum ar putea sa para. Iohannis are si juridic si politic dreptate, fireste, sa solicite guvernantilor tarii sa respecte prevederile constitutionale si sa se consulte cu seful statului in chestiuni de politica externa. Dar de castigat, in aceasta chestiune, nu castiga el.

In pierdere de viteza, de popularitate si de argumente, liderul infractor si populist al PSD a gasit, genial, in chestiunea ambasadei si a proamericanismului, o modalitate aparent principiala de a scapa de izolare diplomatica externa.

S-a grabit deci sa-si puna adversarul, un presedinte mental prea putin mobil si prea putin bine sfatuit, dar corect pozitionat in litigiul intern cu privire la strambarea Legilor Justitiei in beneficiul penalilor lui Dragnea, intr-o vadita dificultate.

In context, presedintele Iohannis a incercat sa scape de dilema, decretand ca alegerea intre Europa si SUA ar fi "profund toxica si contraproductiva. Noi, romanii, am ales si Statele Unite, si Uniunea Europeana. Nu ne-a obligat nimeni la aceste lucruri. A fost strict vointa noastra si asa vom merge mai departe". Seful statului roman are dreptate.

El s-a vazut insa contrazis de presedintele Consiliului European, Donald Tusk, un om de stanga propulsat in functie, nu intamplator, la insistentele Parisului si Berlinului, dar in pofida dorintei propriei sale patrii, Polonia, care l-a dezavuat. Potrivit lui Tusk, "deciziile adoptate de Donald Trump i-ar putea determina pe unii sa considere ca nu mai ai nevoie de dusmani cand ai asemenea prieteni".

Iata, prin urmare, ca liderul organismului reunindu-i pe sefii de stat si de guvern ai UE, o organizatie care fara protectia militara a Americii n-ar exista, a izbutit performanta fara precedent de a-l transforma pe seful democratic ales al SUA intr-un "vrajmas". Alegere mai neta nici ca se poate.

Si atunci? Romanii ce sa faca?

Din nou, nu-i aur chiar tot ce sclipeste. Si nu tot ce se da principial e la adapost de ipocrizie, filistinism, pofta de putere si lacomii pecuniare.

Iesirea lui Tusk reflecta mai putina anxietate iscata de drepturile palestiniene sau iraniene si mai multa grija pentru interesele firmelor vest-europene care fac rentabile afaceri cu Teheranul si cu aliatul rus al teocratiei persane.

Or, si economia Rusiei si cea a Iranului sunt grevate de sanctiuni americane. Care se cer contracarate, in interesul propasirii comerciale a unor tari din vest si al colectarii de taxe la Paris, Berlin si aiurea.

Citeste si SUA anunta primele sanctiuni care afecteaza Iranul

Acestea fiind zise, ar fi, totusi, gresit sa se creada ca impachetarea acestor interese in termeni de multilaterism si drepturi ale omului, precum si in limbaj exaltand un prezumtiv drept international ar fi un demers pur formal. Masura e in ton cu o politica identitara postnationala si postreligioasa a unei parti consistente a elitei vesteuropene.

Din unghiul acesteia, orice patriotism manifestat in lumea apuseana, candva crestina, lume care include si estul Europei, e suspect a tine, chipurile, de un nationalism pernicios. Si orice adeziune religioasa, in afara de cea la un islam zgomotos, radical, comprehensibila pentru stanga occidentala ca expresie a unei presupuse decolonizari, ar fi, de asemenea, caduca si detestabila.

Inutil de subliniat ca, fripti de comunism, ocupatie sovietica, rusificari si un KGB-ism inrait in crime in masa, precum si dependenti de sprijin militar american, dar la adapost de o imigratie musulmana masiva, est-europenii, in frunte cu polonezii si cu romanii, vad, pe buna dreptate, lucrurile altfel.

Apelurile la unitate antiamericana sunt contraproductive

Ca atare, apelurile la unitate antiamericana nu doar ca nu ajuta. Sunt contraproductive. In fapt, atitudinile marxiste si direct sau indirect antiamericane, precum cele afisate de un Tusk, Juncker si Mogherini, nu fac decat sa exacerbeze clivajul intern, european.

Ele duc in linie dreapta la implozia si fragmentarea unei Uniuni oricum amputate, prin Brexit, nu in ultimul rand din pricina rigiditatilor acelorasi oficiali, care au uitat sa demisioneze si ale aceleiasi progresiste elite de stanga, vest-europene.

Situatia e simetrica in Romania.

Si Liviu Dragnea si premierul sau marioneta au uitat sa demisioneze, desi, chiar si numai in interesul imaginii tarii, daca nu si a nevoii ei de a fi condusa adecvat, ar fi trebuit demult sa evacueze terenul. Toate acestea nu se schimba doar pentru ca, in chestiunea raporturilor fata de SUA, Dragnea a optat mai inteligent.

Dar ar fi fost bine ca adversarul sau prezidential sa nu-i cada in capcana. Sa nu confunde realitatile dure cu visul frumos al unitatii transatlantice. Si sa nu sugereze ca, de vreme ce e "toxica si contraproductiva", alegerea intre SUA si Europa, propusa de populistii lui Dragnea, n-ar trebui macar reflectata.

Caci, fie si total indezirabila, asa cum e despartirea Europei de americani, liderii UE sunt pe cale, in aceste zile, sa-i sileasca pe est-europeni sa accepte acest catastrofal divort.

Intrucat n-a ajutat pe nimeni ignorarea realitatii, administratia americana s-a hotarat, la sapte decenii de la stabilirea suveranitatii evreiesti asupra vestului Orasului Sfant si la alte cinci de la cucerirea partii lui rasaritene, s-o recunoasca, laolalta cu dreptul Israelului de a-si fixa capitala la Ierusalim.

La Washington s-o fi inteles pesemne ca, in ce priveste Tara Sfanta, tine, paradoxal, de realism, sa se creada in minuni. De pilda, in capacitatea evreilor de a evita, timp de trei mii de ani, erodarea miraculosului lor atasament la Ierusalim. Dar cat oare iubim noi Europa? Romania?

Citeste si Dosarul Ierusalim: Implicatii regionale privind mutarea ambasadei SUA

Cat bine le dorim? N-ar fi util, ca, in privinta clivajelor divizand NATO, UE, Batranul Continent, liderii europeni sa manifeste si ei realism, astupand prapastiile, in loc sa le adanceasca?

Petre M. Iancu

Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Primele zboruri din spaţiul Schengen care vor ateriza duminică pe aeroportul Henri Coandă vor fi cele care vin de la Paris, Viena, Hamburg, Roma, Zurich, Munchen, Amsterdam şi Geneva,...
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Schema de plafonare și compensare la gaze și energie electrică se prelungește încă un an, urmând ca din aprilie 2025 să se revină treptat, timp de un an, la piața liberă, potrivit unei...
#Iohannis Tusk Dragnea , #politica externa