Singura solutie: pasul inapoi (Opinii)

Joi, 19 Ianuarie 2012, ora 11:32 11696 citiri
Foto: Ziare.com

Huiduielile si apostrofarile incasate la protestul din Bucuresti de Ludovic Orban, unul dintre cei mai aprigi adversari ai presedintelui, incendierea pozei lui Victor Ponta la Timisoara sunt dovezi certe ca manifestatiile din fiecare seara nu sunt doar anti-Putere, ci si antisistem in sensul cel mai larg, consacrat in doua decenii.

Protestele sunt indreptate, dupa cum e si firesc, in primul rand impotriva actualilor titulari ai Puterii, dar nu numai. Ele vizeaza intreaga clasa politica, cea care de 22 de ani nu face decat sa dezamageasca, sa enerveze si sa revolte. Si, sunt convinsa ca la cat de mare e nemultumirea in Romania, in strada ar fi nu mii, ci zeci, poate sute de mii de oameni daca ei ar vedea in Opozitie o alternativa reala. Dar nu vad.

In aceste conditii, toate partidele ar trebui sa traga adanci invataminte din cele ce se intampla si sa se comporte ca atare. Adica sa faca, in ceasul al 12-lea, in frunte cu Traian Basescu, un pas inapoi, sa ajunga la un consens minimal, pe puncte mari, si sa dea astfel timpul necesar pentru vindecarea increderii electoratului in clasa politica si in functionarea normala a unui stat de democratic.

Asta ar prespune ca Guvernul Boc sa demisioneze imediat, in locul lui sa fie instalat, dupa model grecesc si italian, un guvern de tehnocrati cu larga sustinere parlamentara, care sa gestioneze tara. Alegerile anticipate nu numai ca nu ar rezolva situatia in acest moment, dar ma tem ca ele ar fi de-a dreptul contraindicate, la fel ca participarea la olimpiada unui hipertensiv.

Clasa politica a ajuns, in ansamblul ei, la un nivel de credibilitate dincolo de cota de avarie. Toti sunt in groapa, unii mai spre fundul ei, unii mai deasupra, dar tot acolo, in groapa. Si tocmai de aceea e nevoie ca o vreme ei sa cedeze, cu totii, puterea de facto tehnocratilor, care sa guverneze corect asa cum trebuie aceasta tara.

Si in acest timp partidele sa aiba timp pentru decantari, repozitionari, improspatari de oferte programatice si de candidati, USL ar avea timp sa faca alegerile preliminare deschise pe care si le-a propus. Adica timp pentru reforma, in urma caruia sa poata veni cu ceva credibil in fata electoratului.

Sustinerea neconditionata a unui guvern tehnocrat ar fi exact scara, franghia care sa scoata din groapa partidele.

Societatea e grav bolnava de neincredere in politicieni. Este intr-o stare dincolo de nevroza, este in depresie. Arunc-o acum in dementa unor alegeri anticipate si o termini si pe ea, si sistemul democratic deja-n grava criza.

Dupa o campanie feroce, va vota haotic o minoritate alcatuita preponderent din nucelee dure ale partidelor si din mituitii cu punga de faina. Asta vrea? Ca sa ce? Ca sa instalam alt guvern politic, care sa inceapa alta impartire temeinica a tarii in alte feude si un alt jaf al banului public?

O guvernare tehnocrata de un an, fara figurile funeste si de-o parte si de alta, ar da sansa societatii sa iasa din aceasta depresie, din propria groapa de potential, ar putea redestepta interesul pentru o clasa politica, daca ea se va dovedi pocaita si primenita.

Resemnarea de a sustine vreme de un an o guvernare de pe urma careia sa nu mulga nimic ar fi pentru toti politicienii un test foarte important si o cale de reconciliere autentica intre clasa politica si popor.

Nicio parte nu lasa insa sa se inteleaga ca ar accepta aceasta solutie, singura solutie, iar sansa intalnirii de miercuri a fost ratata lamentabil, pentru ca fiecare parte a venit pe pozitii inflexibile si fara nicio dorinta reala de a gasi o solutie. Au bifat momentul si gata.

Actuala coalitie nu renunta la putere sub nicio forma, Guvernul Boc sta agatat cu dintii si cu unghiile de scaunele din Palatul Victoria si incearca paleative mai mult sau mai putin ridicole.

E bine ca a revenit doctorul Arafat in Ministerul Santatii, dar reprezinta o floare in mijlocul gerului. E nevoie de multi alti "arafati" in chiar Guvernul Romaniei (sper ca termenul nu va mai duce pe nimeni cu gandul la vreo ineptie rasista), adica de profesionisti dedicati si onesti.

Povestea cu dialogul social, de care Executivul pare brusc lovit, este de-a dreptul ridicola. Nu e posibil niciun dialog nici cu societatea, nici cu Opozitia, cat timp nu mai exista nici urma de incredere intre parti, conditia sine qua non a unei comunicari cat de cat eficiente. Cat timp fiecare vorbeste pe limba lui si isi priveste cu suspiciune interlocutorul, nu e dialog, e harmalaie fara rost.

Emil Boc spune ca se teme de instabilitate politica. Un guvern de tehnocrati sustinut de un armistitiu parlamentar reprezinta cea mai serioasa garantie a stabilitatii in situatia actuala.

De partea cealalta, Opozitia nu stie decat cum sa se catere mai repede spre putere. Nu o intereseaza nici pe ea vreun dialog real, nu da doi bani pe soarta Romaniei si nici pe doleantele protestatarilor, pentru ca altfel huiduielilor la adresa lor ar trebui sa le tiuie innebunitor in urechi.

USL vrea anticipate pentru ca este pe trend descendent si vrea sa ajunga la urne cat inca se mai invarte cat de cat in jurul a 50%. Si asta cu orice pret. Doi oameni sa mai vina la vot, e foarte bine cat timp voteaza pentru USL.

Romania este intr-un moment exceptional, pe care protestele il reflecta in foarte mica masura. Gravitatea nu consta in cateva mii de oameni iesiti in strada, ci in cateva milioane care se considera nereprezentati, nu au pe cine vota si se simt exclusi din jocul democratic. Momentele exceptionale presupun masuri speciale pe care sa le ia niste lideri macar responsabil, daca nu si cat de cat patrioti. Avem asa ceva?

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com