Intrebarea care nedumereste si gaseste cu greu raspuns cand vine vorba de Romania este cat va dura pana cand flama proto/post fascista care bantuie Europa de la un capat la altul va cuprinde si fragila noastra tara?
Semnalele pe care le primim din vecinatatea noastra nu prevestesc nimic bun, iar cele care razbat de mai departe sunt si mai sinistre.
Astazi exista prea putine dubii ca regimurile politice din Turcia, Ungaria sau chiar Polonia (pe alocuri) manifesta in diverse grade si forme tot mai multe trasaturi de inspiratie fascista.
Anularea unor drepturi fundamentale cetatenesti si suspendarea unor institutii fara de care cu greu un regim mai poate fi numit democratic si liberal, asa cum s-a intamplat de ani buni in Ungaria si cum se petrece sub ochii nostri azi in Turcia, sunt simptomele clasice ale inlocuirii democratiilor cu sisteme tot mai autoritare sau chiar totalitare.
Ungaria este varianta alunecarii treptate si aproape insesizabile catre un stat tot mai autoritar, in timp ce in Turcia Erdogan s-a folosit de lovitura de stat esuata pentru a face trecerea fulgerator, fara timpi de reactie si meditatie din partea marilor puteri internationale.
Probabil ca pericolul cel mai mare pe care il reprezinta ascensiunea regimurilor autoritare pentru noi este forta molipsitoare pe care acestea o degaja in jur.
Atat timp cat sunt privite ca singurele solutii care ne pot salva in fata provocarilor si amenintarilor prezentului, extreme si ele - de la terorism si migratie la recesiunea economica fara sfarsit, succesul aparent al acestor regimuri intr-un stat sau altul va impune modelul mai departe acolo unde istoria si traditia ne-au invatat ca nu ar avea succes.
Este cazul ascensiunii extremismului in aproape toate vechile democratii, de la Marea Britanie si SUA pana la succesul partidelor extremiste din Franta. Cum atacurile teroriste in cascada din Europa nu fac decat sa accelereze procesul renuntarii treptate la modelul democratiilor liberale, e doar o problema de timp pana cand vom fi martorii ascensiunii si-n Romania a unui partid sau lider care sa rescrie vechea ordine politica.
Compromiterea partidelor clasice si a intregii clase politice de-a valma, sub presiunea luptei anticoruptie si a imposibilei reforme, pare sa pregateasca si mai bine terenul in asteptarea marelui Salvator.
Cum insa la ultimele alegeri romanii nu s-au aratat deloc fascinati de vreun partid sau lider extremist, problema autoritatii a fost rezolvata, momentan, cred eu cu ajutorul mainii invizibile, dar ferme a serviciilor, prin impunerea solutiei tehnocratilor.
In toamna, odata cu alegerile parlamentare si formarea noului guvern, vom sti si care va fi drumul pe care vom merge pentru o buna perioada. In scurt timp vom afla daca ramanem o insula cat de cat normala intr-o mare tot mai agitata sau, dimpotriva, ne vom conforma si noi noului model care pare sa cucereasca Europa si restul lumii.
-sau care a... Vezi tot
... Vezi tot