Redefinirea rolului statului prin noile elite finantate prin proxi

Exista, dincolo de granita strict doctrinara, o conceptie liberal - as adauga conservatoare - despre natiunea moderna care se exprima, printr-o inevitabilitate istorica careia nu-i voi epuiza aici originea si parcursul, prin Stat.

O intelegere anume a limitelor umane individuale si colective ne face sa acceptam aceasta expresie - statul - ca pe o forma optima si rationala de organizare politica in lumea in care traim. In sensul in care fie ne consolam cu improbabilitatea, sau nici nu ne dorim, sau nici nu concepem un scenariu anarhist.

In aceasta lume asa cum este, si in traditia moderna liberala, statul, mai ales cel aparut si supus unor conditii istorice asa cum s-au manifestat ele in Estul Europei, a fost creat ca sa raspunda unor teme si intrebari macrodimensionale si sa dea expresie unor referinte esentiale pentru comunitatea pe care trebuia s-o reprezinte: care este incarcatura politica, culturala a natiunii, care sunt interesele sale reiesind din amontele istoriei, cum trebuie sa actioneze natiunea in raport cu aceste interese si ce sisteme de alianta sa-si caute, in functie de aceste interese calitative.

In forma sa liberala, statul trebuia sa garanteze universalitatea cetateniei sale, libertatile cetatenilor sai, inclusiv cele economice, prin proprietate privata, chiar daca stim ca tentatiile au fost tot timpul mari. Totusi, nicio ipostaza a statului liberal nu s-a apropiat vreodata de transformarea radicala propusa de ideologii, in special cea comunista, cind a fost vorba despre regimul proprietatii.

In sensul conservator, statul avea misiunea sa reflecte traditia comunitatii, culturala, lingvistica, memoria sa, sa exprime interesele sale raportat la experienta istorica, sa proiecteze natiunea, sfidand adesea circumstantele nefaste ale istoriei si geografiei, intr-un sistem de aliante care sa-i apere pe termen cit mai indelungat aceste interese.

Aceasta pare sa fie traditia statului in ceea ce ne priveste. Ceea ce ni se propune, de ceva timp incoace, si ma refer in special la R. Moldova, este o redefinire a statului si a rolului sau, prin intermediul unor elite recente. Nu pentru ca R. Moldova ar inova in vreun fel sau de sine statator. Doamne fereste. Mimeaza si ea ce vede si ce apuca.

Dar dupa o lupta, sabotata de elite (ca numai elitele te puteau sabota in asa hal!), pentru ancorarea euro-atlantica si romaneasca a Moldovei, acestea ne propun, ca vulpea care n-ajunge la struguri, o redefinire a rolului si scopului statului: statul nu mai reprezinta instrumentul realizarii marilor teme, al marilor intrebari, ipostaza interesului national, sau mijlocul prin care se concretizeaza marile aliante in vederea dobindirii celui din urma. Pina la urma, cine poate spune care este acest interes national al R. Moldova? Care sa fie marile teme si intrebari, principalele referinte?

Fiecare vine cu raspunsul sau, iar venind fiecare cu raspunsul sau creaza tensiuni, clivaje, divergente. Vedeti asadar ca formularea unor mari teme, intrebari, referinte, interese, adesea discriminante in raport cu altele, fatis unilaterale chiar, nu duce decit la intretinerea continua a diviziunii sociale si a conflictului. Astfel, aceste teme, intrebari, referinte, interese trebuie abandonate de dragul pacii si consensului.

Statul este, atunci, redefinit prin scopul "rezolvarii problemelor concrete ale oamenilor", ni se spune. "Necatind la orientarea geopolitica a cetatenilor", citat inchis.

Statul nu (mai) ipostaziaza functiile suverane tari ale justitiei, apararii sau, fie, a unei educatii institutionalizate a generatiilor viitoare, care sa cultive si sa perpetueze identitatea comunitatii. Statul nu mai participa la aliante, cautate si reiesite din logica interesului national si a ratiunii istorice.

Mai concret, statul nu mai actioneaza in vederea integrarii noastre in civilizatia atlantica si desprinderii de mrejele unei Rusii care ne-a victimizat in toata istoria noastra. Statul si-a iesit din aceasta logica si ratiune, daca le-a avut la un moment dat. Adica statul nu mai discrimineaza, nu mai are voie.

Expresia liberala este tradata prin infantilizarea economica continua a propriilor cetateni prin promisiunea statului-dadaca.

Expresia conservatoare este tradata prin abandonarea urmaririi si participarii la sistemul de aliante in scopul realizarii interesului national. Care, in conditiile nediscriminante descrise mai sus, nici nu se mai cunoaste!

Si cine va propun acest nou rol al statului?

Noile elite finantate prin proxi, cum ar fi "ong-uri", "experti", "presa libera si independenta din R. Moldova", "analisti politici" samd, platite de agentii ale ministerele de externe ale unor puteri europene cum ar fi Germania, sau direct de Actiunea externa a UE.

Exista citeva cauze/interese care motiveaza actiunea locala a acestor elite recente:

- mimetismul absolut caraghios al acestora fata de orice expresie ideologica, neconstientizata ca fiind de stinga, venita din Occident, desi in ubicuitatea si generalizarea completa a acestor expresii parca nici nu mai conteaza ce spectru mai reprezinta, in fond, prostiile astea. "Ce a scos din ei Apusul, cind nimic nu e de scos" samd.

- obtinerea statutului, confortabil politic si financiar in republica bananiera Moldova, de beneficiar al resurselor dirijate de la centru;

- realizarea interesului acelui centru in Estul Europei: depasirea paradigmei euro-integrationiste si de indiguire a Rusiei, si impunerea unei alte paradigme - de recunoastere si menajare a intereselor rusesti in aceasta zona, cu rezultatul abandonarii intereselor populatiilor locale. Depasirea paradigmei geopolitice i s-a spus, si-ati auzit-o din gura tuturor expertilor, analistilor si euro-deputatilor care au asistat si indrumat R. Moldova pe culmile succesului, asa cum ati fost cu totii martori in toti acesti ultimi ani.

Cu alte cuvinte, noile sperante politice moldovenesti, expertii independenti si analistii analitici se desfasoara ca niste agenti platiti si dependenti ai unor cancelarii externe, nu ca reprezentanti sau amplificatori ai interesului calitativ european si romanesc la Chisinau (eu, ca esentialista, consider ca acesta este interesul nostru, si nu altul, si pot sa si explic si de ce daca ma intreaba cineva). Si ca sa nu ma suspectati pe nedrept de ceausism -"agenti ai agenturilor straine!", clarific: de fapt nu pot sa clarific, pentru ca m-am ciocnit in aceasta incercare de o dilema, asa ca poate ma clarificati voi:

- actuala proiectie si, in consecinta, politica a Vestului fata de, concret, R. Moldova (nu stiu situatia in Ucraina sau in alte locuri, de Belarus nu ma intrebati) este rezultanta unei judecati independente si proprii acelui Apus fata de acest spatiu? Caz in care nu prea avem deocamdata ce face;

- actuala proiectie si, in consecinta, politica a Vestului fata de R. Moldova este rezultanta unor rapoarte despre R. Moldova venite dinspre resursele locale angajate de acest Occident? Caz in care, evaluarea occidentala este in mod clar viciata si sabotata de 1) a) limitele, ma scuzati, intelectuale ale acestor resurse locale, care, se vede treaba, nu sunt in stare sa evalueze corect lucrurile si sa propuna solutii care chiar sa functioneze, sau b) limitele morale ale resurselor locale, care poate lucreaza pentru alte centre (?!!), sau 2) (posibil corolat cu (1) - limitele intelectuale si morale ale resurselor occidentale amploaiate in R. Moldova, ambasade, misiuni samd. Caz in care, WTF?!

- Actuala proiectie si, in consecinta, politica a Vestului fata de R. Moldova este o jalnica victima a unei reproduceri circulare a ceea ce Vestul a vrut sa auda despre acest spatiu? Lucru pe care elitele locale, intretinute si inspirate ideologic de acelasi Occident, l-au vocalizat: noi nu discriminam, noi vrem sa "traim bine si cu Estul si cu Vestul", pina la realizarea confortului moral al Occidentului prin dezangajarea sa, pina la autosabotajul interesului local prin menajarea pozitiilor rusesti. Caz in care, da-o-n ma-sa de treaba.

Mai pe scurt, stimati cetateni,

Statul nu are a ne rezolva nicio "problema concreta". Nicio "problema concreta" pe care nu ne-o putem rezolva singuri, prin munca, efortul, responsabilitatea sau talentul investite in obtinerea si reinvestirea propriilor noastre resurse, de care statul 1) ne seaca, 2) ni le da cu tiriita inapoi, sub chipul unor mari favoruri sociale. Reciproca e valabila: iluzia favorurilor sociale, a dependentei de stat si politicieni in rezolvarea miraculoasa a "problemelor concrete" ne seaca de resursa propriei munci, responsabilitati si, in final, demnitati.

Statul, daca si se doreste util la ceva, trebuie sa nu-si tradeze propria logica istorica, experimentala, clasica: sa identifice dusmanii si aliatii comunitatii pentru a-si putea realiza propria-i natura, propria-i ratiune.

Text publicat si pe Marginaliaetc.ro

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Veste teribilă pentru naționala României. Internaționalul scos cu targa de pe teren va lipsi la Euro 2024 VIDEO

Selecționerul Edi Iordănescu a primit o veste neplăcută de la unul dintre cei mai în formă internaționali români, în perspectiva participării României la Euro 2024. Astfel, Olimpiu...

România: riscurile de azi și ce se întâmplă (până) în 2035

Poate România ține pasul cu schimbările rapide care au loc în marile economii europene? Și ce-ar trebui să facă pentru a nu fi lăsată în urmă? O analiză de Sabina Fati. Un Raport al...