"Ala cu mustata", "ala mic cu capul mare" si "ala negru". A fost rasist Coltescu?

Cand Hagi a zis in celebrul interviu din 1998 "Bai, ala cu mustata, nu stramba!", lumea a ras. Radem si acum cand ne amintim de stangacia "Regelui", fiindca toti simtim ca e ceva inadecvat la mijloc.

E o fractura, o incongruenta intre contextul oarecum oficial al interviului si lejeritatea colocviala de a identifica un om dupa trasaturi arbitrare. Iar inadecvarea, incongruenta reprezinta una dintre sursele umorului. Replica a devenit mema, iar noi putem sa ne amuzam benign pe marginea intamplarii. In principiu, a purta mustata nu echivaleaza cu un blam sau cu o stigma, ci cu un act de autodefinire estetica. De aceea, replica lui Hagi e mai degraba amuzanta decat jignitoare. A-ti lasa mustata e sinonim cu a avea carare pe mijloc sau a purta favoriti. Suntem liberi sa ne construim cum vrem imaginea exterioara; de aceea, genul acesta de caracteristici sunt neutre, din perspectiva ideii de stigmat social. Insa oamenii au tot felul de caracteristici.

Cand Traian Basescu l-a numit pe Aurelian Pavelescu "ala mic cu capul mare", unii au ras, dar altii au sesizat, pe buna dreptate, o dubla mojicie. In primul rand, presedintele Romaniei coborase la un nivel inacceptabil de colocvialitate. In al doilea rand, caracterul inacceptabil venea prin faptul ca statura si dimensiunea capului sunt adesea pretexte de insulte si batjocura. Tine de buna crestere elementara sa nu-i identificam pe ceilalti dupa diferente care impovareaza, adica dupa trasaturi fizice care au o istorie si o incarcatura sociala negative.

In contexte oficiale si semioficiale, nu distingem oamenii cu atribute de tipul "ala cu nasul mare", "schiopul", "ciungul", "piticul". Iar motivul pentru care nu reducem oamenii la astfel de diferente este, fiindca ei le resimt ca pe niste defecte sau apasari existentiale, mai mici sau mai mari. Si mai ales, e vorba despre niste trasaturi pe care nu le alegem si care nu pot fi inlaturate la fel de usor ca o mustata.

Tot o trasatura imposibil de inlaturat este si culoarea pielii. Pe langa caracterul ei permanent, aceasta trasatura are asociata si o rana istorica, necicatrizata inca. Intr-o lume in care sclavia a fost abolita recent si din care prejudecatile rasiale nu au disparut complet, persoanele de culoare si cele de etnie roma isi resimt tenul ca index al unei conditii apasatoare. De aceea, a identifica, asa cum a facut Sebastian Coltescu, o persoana de culoare ca fiind "ala negru" reprezinta, in primul rand, un act de impolitete. Este insa un act rasist?

Ca sa ne apropiem de un raspuns cred ca ar fi bine sa incepem de la ideea ca rasismul admite o anumita gradualizare, adica are mai multe trepte. Altfel spus rasismul nu este un monolit care, potrivit unei scheme maniheiste, se afla la antipodul absolut al non-rasismului. Nu exista doar rasism absolut si anti-rasism absolut. Dimpotriva, exista nenumarate grade sau trepte ale excluderii si stigmatizarii. La limita extrema, familia de rasisme violente si fatise, prin care personale de culoare sunt considerate inferioare pe baza unor calitati intrinseci, structurale. Sclavia din America si genocidul romilor din Europa sunt exemplele cele mai violente ale acestui rasism extrem. Exemple mai putin violente fizic, dar la fel de monstruoase si de fatise, sunt incercarile pseudo-stiintifice din secolele XIX si XX de a stabili o ierarhie a raselor.

In al doilea rand, exista o categorie intermediara de rasisme, prin care persoanele de culoare sunt, la un nivel foarte general, considerate egale, dar in practica sunt tratate ca o categorie indezirabila. Doctrina segregarii rasiale din SUA, popularizata sub sloganul "separati, dar egali" reprezinta un exemplu violent de incorporare a prejudecatilor rasiale in politicile publice. Cei care sunt, printr-o decizie politica, separati de comunitate nu pot fi niciodata egali cu ceilalti. Un exemplu mai putin violent, dar la fel de transparent in intentiile sale rasiste, este zidul fostului primar din Baia Mare, ce despartea persoanele rome de restul comunitatii. Zidul marca simbolic o alteritate indezirabila, amintindu-le permanent romilor de o integrare imperfecta si de o egalitate asimetrica.

In al treilea rand, exista si o categorie de rasisme, prin care etnia nu este considerata nici inferioara, nici in mod vadit indezirabila, insa e prezumata a fi definitorie, devenind astfel o matrice generica in care se topesc toate datele particulare ale unui individ singular. Totodata, o astfel de atitudine functioneaza ca un memento al unei stigme identitare. In acest sens, un exemplu violent a fost oferit tot de Traian Basescu atunci cand a redus identitatea unei jurnaliste la apartenenta sa etnica, numind-o "t*****a imputita". Violenta a fost cu atat mai mare cu cat un adjectiv infamant a fost atasat epitetului rasial. Un exemplu mai putin violent ar fi fost daca s-ar fi rezumat la apelativul rasial, dar a adaugat si adjectivul insultator (a carui functie este cumva de a echivala etnia cu o trasatura indezirabila). Chiar si daca s-ar fi rezumat la termenul de "t*****a", fostul presedinte ar fi redus un individ singular la o identitate generica.

Aparent, tot din aceasta ultima subcategorie care face parte dintr-o familie mai larga, pare sa fi venit aseara si adresarea arbitrului Coltescu. O astfel de atitudine postuleaza o entitate generica in care se resorb trasaturile particulare ale unei persoane distincte. "Esenta" abstracta devine un substitut al "esentei" concrete, iar chipul individual se sterge sub eticheta colectiva. Toti consideram ca, intre alte caracteristici personale, numele nostru reprezinta unul dintre elementele noastre personale "esentiale", care ne confera o identitate relativ unica.

Iar persoanele care, din tot felul de motive intemeiate, isi schimba numele se simt profund atasate de noua identitate. (As adauga in trecere si faptul ca multi dintre noi dorim, in general, sa fim apelati dupa numele nostru mic, care are o tusa mult mai personala decat birocraticul nume de familie.) Asa cum fiecare dintre noi vrea sa fie identificat intr-o maniera cat mai personala, asa si Pierre Webo refuza sa fie aruncat intr-o rubrica rasiala, deci impersonala. Daca la aceasta adaugam si faptul ca apelativul "negru" desemneaza o etnie ce inchide in sine o trauma identitara, poate intelegem mai bine faptul ca gestul lui Coltescu este o gafa. Cat de rasista e insa aceasta gafa?

Contrar multor comentatori care s-au grabit fie sa ii ia apararea lui Coltescu, fie sa il condamane vehement, inclin sa cred ca termenul folosit are valente depersonalizante, dar nu este propriu-zis rasist. Atitudinile rasiste si discriminatorii sunt, in principiu, mecanisme de excludere sau de stigmatizare. Cand Nae Ionescu scrie, de pilda, prefata la "Dupa doua mii de ani", el nu i se adreseaza lui Mihail Sebastian, ci lui "Iuda", "Evreului" generic si arhetipal, care, in mod necesar, "trebuie sa sufere". De altminteri, Nae Ionescu nici macar nu i se adreseaza cu numele sau adoptat, cu care scriitorul evreu se identifica, ci cu numele sau de evreu, Iosef Hechter, reamintindu-i si fixandu-i astfel stigma identitara. La fel a facut si Basescu atunci cand a folosit acel apelativ.

Citeste si https://ziare.com/universitatea-craiova/stiri-universitatea-craiova/scandal-de-rasism-in-champions-league-1649470

Cand Coltescu, pe de alta parte, spune "tipul ala negru" el face o gafa similara celui care ar spune "ala cu nasul mare" "aia blonda" "ala cu carje". Dorind sa faca economie de cuvinte si imaginatie, Coltescu l-a identificat pe Pierre Webo prin culoarea pielii dintr-o nonsalanta lingvistica, specifica spatiului cultural estic, nu din rasism. Iar revolta a fost cauzata in principiu de semi-omofonia dintre "negru" si "negro" (termen care si-a pierdut de mult inocenta). A gresit Coltescu? Da, a gresit, asa cum gresesc in general oameni care nu isi aleg suficient de bine cuvintele. Si a gresit cu atat mai mult cu cat arbitrul cunoaste eforturile UEFA de combatere a rasismului. Dar, cum spuneam mai sus, spatiul nostru cultural mai are de facut unele progrese in materie de politete si civilitate. A fost Coltescu rasist? Nu, asa cum nu poti fi sexist atunci cand dorind sa identifici o femeie intr-o multime de barbati, folosesti cuvinte ca "doamna", "femeia" sau chiar "tipa".

In incheiere as adauga cateva cuvinte pentru toti cei care au blamat patimas gafa lui Coltescu. Astfel de condamnari infierbantate amesteca nepermis de mult gradele de rasism si fac un deserviciu unei cauze legitime. A-l baga pe Coltescu in aceeasi oala cu Basescu alimenteaza acuzatiile celor care vad peste tot corectitudine politica si, in fond, arunca in derizoriu chiar ideea de rasism. Caci daca totul e "rasist", atunci nimic nu mai e rasist.

Citeste si https://ziare.com/ciprian-marica/stiri-ciprian-marica/scandal-de-rasism-in-champions-league-1649539

Daniel Nica este lector universitar la Universitatea din Bucuresti unde preda Etica. Este doctor in filosofie al Universitatii din Bucuresti si membru al Centrului de cercetare in etica aplicata. In 2012 si in 2015, a fost invitat ca visiting researcher la Universitatea din Oxford. A publicat doua carti (Pastila rosie. Eseu despre moralitate si fericie, 2015 si Etica fara Principii. Generalism si Particularism in filosofia morala cotnemporana). A publicat, de asemenea, mai multe articole stiintifice pe teme de etica si istoria filosofiei.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Rapid își ia adio de la cupele europene: meci de coșmar pentru giuleșteni împotriva Farului

Echipa Farul Constanţa a învins miercuri, pe teren propriu, scor 3-1, formaţia Rapid Bucureşti, în etapa a şasea din play-off-ul Superligii. Farul a deschis scorul în minutul 3, prin...

Ucraina mulțumește pentru noul ajutor militar al SUA, dar insistă cu un avertisment: ”Era păcii în Europa s-a încheiat”

Ministrul ucrainean de Externe, Dmitro Kuleba, salută pachetul de ajutor din partea SUA, dar avertizează, într-un interviu pentru The Guardian, că noile livrări militare către Ucraina nu vor...