Pestele de sticla din sufrageria Primariei Bucuresti si a politicii romanesti

 Miercuri, 19 August 2020, ora 11:10
Pestele de sticla din sufrageria Primariei Bucuresti si a politicii romanesti

Pentru ca e batatorita referinta la Caragiale atunci cand scrii/vorbesti despre politica romaneasca, as propune, pentru atmosfera, clasicul film Titanic Vals, 1964, cu Birlic in rol principal, functionar la Pompe funebre. Povestea e un tablou vivant al politicii romanesti dintotdeauna, a kitsch-ul politic, a cum politica este de fapt un mijloc de inavutire pentru ca in politica "trebuie sa te bagi", iar daca "intri in politica, iti scoti paguba".

Replicile intre ghilimele sunt din film. Conexiunea cu filmul s-a activat in mintea mea, luni, cand am vazut filmarea live cu Petre Roman, aflat langa Gabriela Firea care l-a anuntat oficial ca deschizator de lista pentru alegerile locale din septembrie. Roman a tinut un discurs in care a spus, aproximativ ca in Titanic Vals, si anume, a decis "sa intre", sa nu mai stea deoparte. "Sa intre" e aproape la fel ca replica "trebuie sa te bagi". Aceste doua tablouri, filmul Titanic Vals si filmul de cateva minute al prezentarii personajelor de pe lista primarului general Gabriela Firea, care mai doreste sa prinda inca un mandat, sunt in oglinda, iar filmarea s-a viralizat. Daca imaginea conferintei doamnei primar ar fi pe alb-negru, iata, ai spune, parca e filmulet in care personajelor li se rotesc ochii in cap cu gandul la cum "isi vor scoate paguba, daca se baga".

Deprofesionalizarea politicii romanesti si mafiotizarea au dus la o coruptie generalizata care bate orice scenariu de film sau opera clasica. Kitschul si impostura si smenurile las in urma chiar si lumea din Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon. Zugravirea faunei politice din toate timpurile e lasata in urma de actuala clasa politica, de dimensiunea coruptiei, de lipsa oricarui reper moral, dar mai ales de ceea ce astazi lipseste cu devarsire in politica romanesca, si anume, rusinea, simtul masurii, bunul simt. Rusinea, respectarea unor limite peste care nu se trece - in politica, in sistemele institutionale, in raporturi interumane, in felul in care politicienii se raporteaza la cetatean ca la ceva irelevant, numere care nu conteaza. Nu doar ca nu mai exista rusine/morala, ci majoritatea politicienilor, prinsa sau nu cu ocaua mica, se simte indreptatita sa sfideze orice norma de morala, bun simt, chiar legalitate.

Prezenta lui Petre Roman in aceasta vesela galerie de personaje, inghesuiti in spatele Gabrielei Firea de parca erau intr-o sufragerie confort III, cu televizor cu peste de sticla si mileu, este tocmai simptomul aceste boli incurabile a politicii romanesti - lipsa de masura/rusine/morala. Si ce mesaj se transmite societatii romanesti faptul ca un personaj controversat ca Petre Roman, pus sub acuzare pentru infractiuni contra umanitatii in dosarul Mineriada din 13 -15 iunie 1990, se afla pe listele PSD pentru Consiliul General al Primariei Capitalei? Ce mesaj transmite PSD cu un Petre Roman pe liste? Indiferent de meciurile Gabrielei Firea cu taberele din PSD, cu cine e si cu cine nu e in bune relatii in partid, faptul ca Petre Roman cercetat in dosarul Mineriadei, dosarul sensibil pentru societatea romaneasca, prezenta lui pe liste e mesajul politic ca nu conteaza in continuare daca ai dosar penal, daca esti implicat intr-un proces penal, Mineriada - un mizilic, nu conteaza ca exista suspiciunea ca ai fi comis ceva, nu conteaza daca ai la activ savarsirea de infractiuni, ca esti corupt.

In politica romaneasca, nimeni nu isi asuma nimic, cu atat mai mult dinozaurii politicii anilor 90. Petre Roman a declarat legat de dosarul Mineriadei, evident, el nu are nicio vina, dimpotriva, el a fost victima. Aceasta rasturnarea grosolana a vinei este monstruozitatea acestei clase politice care a furat 30 de ani si care nu are bunul simt macar sa lase privirea in jos atunci cand adevarul ii acuza. Dar nu, ei ni se uita in ochii, sfidandu-ne.
Asa si cu sufrageria cu pestele de sticla pe mileu pe televizorul cu care au mintit poporul. Nu, nu e vintage, nu e retro, e grotesc, e lipsa oricarei rusini.

Adunarea personajelor din jurul primarului general al Bucurestiului e cu adevarat pitoreasca si grotesca. S-a scris mult despre aceasta galerie, s-au folosit multe figuri de stil, mai ales s-a invocat aspectul retro al stimabilelor personaje, coborate parca din filmul politicii anilor 90. In alte transmisii teve, in aceeasi zi, a aparut si Vanghelie anuntandu-si si el candidatura, precizand ca e gata de lupta, ca intra si el, ca "se baga". Lista nerusinarii poate continua. Dar eticheta de retro/vintage e prea indulgenta. Mai degraba, un kitsch-politica, un fel de ti se strepezesc dintii, un fel de ranjet care iti incremeneste pe fata pentru ca politica romaneasca e prinsa intr-o bucla temporala, si noi in ea.

Asta e filmul nostru kitsch - o clasa politica lipsita de competenta, a carei unica politica este devalizarea bugetului de stat si traficarii a tot ce se poate. Titanic Vals cu toata lentoarea lui de orasel de provincie in care totul era atat de aproximativ, in care politica era o simpla tranzactie, e de-o candoare astazi, in vreme ce nivelul deprofesionalizarii din politica romaneasca, impostura, lipsa de morala/principii, dar si floarea de la butoniera - kitsch-ul, intrece tot ce au imaginat vreodata Mazilescu in piesa cu acelasi nume dupa care s-a facut filmul regizat de Paul Calinescu, sau orice alta referinta. Nivelul de deprofesionalizare si mafiotizare al politicii romanesti depaseste orice si-au imaginat/vazut clasicii, inaintasii nostri.

Vestea cu adevarat rea este ca deprofesionalizarea si mafiotizarea si impostura politicii romanesti actuale depaseste chiar si nivelul politicii anilor 90. Dragomir, zis Corleone, care a strabatut anii 90 si mai departe cu toate dosarele care zdrangane dupa el, ne anunta ca ridica cel mai tare hotel din sectorul lui, la o aruncatura de bat de sufrageria in care stateau lipiti unii de altii, Firea cu lista ei in carne si oase. Corectitudinea purtarii mastilor de protectie iti sarea in ochii, atat de unii intr-altii in sufrageria de partid, pentru ca ei respecta regulile, intr-o flagranta contradictie cu tot sistemul putred pe care il reprezinta.

Lovitura de imagine pe care primarul Capitalei considera ca a dat-o e de fapt un fel de dus rece. Kitsch-ul sare mai tare in evidenta. Impostura sare si mai tare in evidenta. Incompetenta sare si mai tare in evidenta. 30 de ani sunt totusi o perioada de timp in care poti dovedi multe. Si au dovedit. Clasa politica romaneasca incompetenta, ignara si mafiotizata nu are rusine pentru ca nu are repere morale. Campania asta electorala, balbele guvernamentale in pandemie, jocurile politice, monopolul politic impartit de PSD-PNL, jocul de imagine pe covid, toate zugravesc tabloul unui Titanic Vals al dezastrului (a) moral. Dezastru si kitsch e o combinatie devenita specifica.

La finalul acestui text, senzatia ca tot acest tabloul negru si kitsch e prea mult, dar ridic privirea si pe ecran tv se desfasoara spectacolul kitsch al politicii romanesti care a ingenuncheat o tara: peste 40% dintre romanii traiesc de pe azi pe maine, peste 40% este rata analfabetismului functional. Politica romaneasca e pestele de sticla pe televizorul cu care au mintit poporul. Iar poporul s-a dat pe brazda. 30 de ani de dezamagire ar trebui sa deschida ochii poporului, sa nu se mai dea pe brazda, ci sa amendeze aceasta clasa politica corupta. E simplu. Votul responsabil.

 Autor: Daniela Ratiu

 Articol citit de 6287 ori

Citeste si: