Pandemia ca invatatura de minte

Unii critica decretul pentru declararea starii de urgenta, cum ca omite tot ce cred ei a fi mai important pentru a face fata cu bine situatiei, altii pretind ba ca este prea stufos, ba ca nu era inca momentul, ba ca trebuia emis mai demult sau chiar ca e un simplu joc politic.

Pareri sunt multe, dar nimeni nu poate pretinde ca detine piatra filosofala, capabila sa ne dea reteta de aur si sa raspunda la intrebarea: ce-i de facut, ca sa scapam mai repede de pandemie?

Nu numai ca nu stim ce-i de facut, dar nici macar nu prea intelegem cum am ajuns aici. Degeaba ne intrebam daca s-ar fi putut face ceva, ca sa ne ferim, si n-am facut. Chiar daca s-ar fi putut, tot n-am fi stiut exact ce anume si nici n-am fi avut cu ce mijloace.

Bani pentru arme, nu pentru laboratoare

Pare ciudat, dar in multe case mai simandicoase decat a noastra, prioritatea nu este neaparat profilaxia si prevenirea virusurilor, atat timp cat n-au alta grija de seama, decat numai praful de pusca.

Ca urmare, omenirea reuseste sa fabrice destul armament, ca sa se distruga pe ea insasi, poate chiar cu planeta cu tot, sa stocheaza munitii evident in acelasi scop, sa pregateasca armate intregi, gata sa se nimiceascaa unele pe altele, totul cu cheltuieli incomparabil mai mari decat minusculele fonduri alocate laboratoarelor, menite sa cerceteze niste agenti patogeni, aproape inobservabili, dar la fel de periculosi ca si adversarul inarmat.

Nu vreau sa supar pe nimeni, dar ma intreb, ca pentru mine: n-ar fi putut omenirea preveni toate virusurile din lume daca, in loc sa cheltuiasca pentru rachete de a nu stiu cata generatie, ar fi investit in laboratoare?

Iar, daca n-a facut-o pana acum, oare stie sa se trezeasca in ceasul al doisprezecelea, pentru ca anul 2020 sa ramana ca ultimul din istorie cand specia umana se mai teme de virusuri? Stie omenirea sa traga o invatatura de minte din tot ce s-a intamplat pana acum si se mai intampla inca?

Nu cred ca exista omul capabil sa dea raspuns la asemenea intrebare cruciala, dar este un adevar de necontestat faptul ca merita sa tragem o invatatura de minte din cele la care asistam.

In fond, de ce omul, care a inventat computerul inteligent, televizorul, vehiculul spatial si care a eradicat in trecut numeroase boli contagioase, nu reuseste sa distruga astazi niste virusuri banale, dar capabile sa-i puna in pericol sanatatea si chiar viata?

Pare ciudat, insa factorii care favorizeaza raspandirea virusurilor tot noi i-am creat. Nu s-au perfectionat de la sine, am proliferat virusurile cu mijloacele noastre, cu progresul civilizatiei, fara sa luam in calcul faptul ca se pot perfectiona.

Pur si simplu, le-am oferit conditii sa ne atace din cand in cand, mai precis atunci cand vor si cand ne e lumea mai draga.

Mai toti cercetatorii - si pe aceasta tema abunda articolele in presa europeana - considera ca principalul factor responsabil de raspandirea si virulenta factorului epidemic este globalizarea. Pare cat se poate de corect.

Marea epidemie de ciuma din secolul al XIV-lea, cand civilizatia era inca in faza copilariei sale, a aparut in Asia la 1330 si in Europa in 1347. I-au trebuit virusului 17 ani ca sa parcurga cateva mii de kilometri. COVID-19 a parcurs cam aceeasi distanta intr-o luna si ceva!

Nimic nu favorizeaza epidemiile mai bine decat calatorul. Candva acesta trecea peste continente cu camila sau calul si peste mare cu toate panzele sus, ca Ulisse. Cristofor Columb a traversat pentru prima oara Atlanticul in sase luni si ceva. Acum un secol, aceeasi traversare dura trei saptamani, iar astazi zborul dureaza cateva ore. S-a inaugurat zborul fara escala din SUA spre Australia in mai putin de 24 de ore!

Suntem extaziati in fata atator performante, dar daca, odata cu calatorul, circula si virusul, atunci ce-i de facut? Omenirea nu poate renunta la nimic din cuceririle tehnicii. Circulatia transfrontaliera este o necesitate, nu un moft.

Circuland, unii evita somajul in tara lor, iar altii le asigura locurile de munca solicitate de ei. Acestea, la randul lor, genereaza produse de care beneficiaza intreaga lume. Este o interconectare pe care nu o poate desface nimeni, fara sa produca un dezastru social si economic.

In plus, circulatie inseamna socializare, inseamna emanciparea celor vitregiti pana acum, inseamna punerea in valoare a inteligentei si talentului indivizilor din intreaga lume, inseamna raspandirea civilizatiei si cunoasterea traditiilor in lume.

Viata a dovedit ca nici macar comunismul, atat de dur cum era, n-a putut opri pana la urma circulatia. Circulatia interfrontaliera si intercontinentala a devenit un atribut al contemporaneitatii. Dar aceasta inseamna globalizare si, daca tocmai globalizarea pare factorul principal care favorizeaza raspandirea virusului, atunci ce-i de facut?

Facem ce putem, dar starile de urgenta, care tocmai se decreteaza in mai intreaga Europa, oricat ar fi de utile pentru incetinirea propagarii pandemiei, nu par s-o poata stopa.

Evident, acestea sunt solutii de avarie, nu de cutuma. Nimeni n-ar accepta ca izoletele, mastile, costumele de protectie, carantinele, izolarile la domiciliu si chiar internarile in spitale sa devina un mod de viata.

Nu putem condamna posteritatea sa traiasca tot intr-o solutie de avarie si probabil ca nici n-ar avea resurse financiare sau materiale s-o faca. Dar, daca nici asta, atunci care poate fi solutia buna, cea capabila sa asigure regimul de functionare a omenirii in conditii de siguranta, nu de provizorat si in niciun caz de avarie?

Ei bine, solutia n-o vor descoperi niciodata politicienii, liderii, analistii politici, comentatorii de tot felul. Solutia poate veni doar din laboratoare, de acolo unde se fac cercetari si nu politica, dar unde nu se poate cerceta mare lucru fara fonduri. Fara acele fonduri uriase care in prezent se duc in mare parte pe inarmari.

Fara acele fonduri, pe care nu cercetatorii le dirijeaza, nici specialistii profesionisti, ci doar politicienii, adica niste factori decidenti, fara alta arma de lupta contra virusului decat decretarea starilor de urgenta si tot ce deriva din ele.

Citesc intr-un ziar francez aprecierea ca, daca doar 1% din fondurile si mijloacele materiale sau umane, consumate astazi intr-o singura zi pentru inarmare, s-ar aloca laboratoarelor de cercetari biologice, cercetatorii ar putea gasi rapid nu numai antidotul la virusurile amenintatoare de azi, dar si mijloacele cu care am putea stapani in viitor proliferarea lor.

Suntem in situatia paradoxala cand omenirea incearca sa supravietuiasca tuturor vicisitudinilor creandu-si cu propriile maini atat armamentul capabil sa se distruga, cat si niste misterioase forte "naturale" care tintesc cam acelasi scop.

Cititorul acestor randuri se poate intreba pe buna dreptate: in fond, ce ne impiedica sa facem acel pas hotarator, sa renuntam la ceva rachete, la niste portavioane sau explozibil, ca sa ne indreptam atentia spre respectivul inamic invizibil, care este virusul?

Poate se va mira cineva, daca voi face afirmatia ca raspunsul la asa ceva se cunoaste inca din scolul al XVIII-lea, in cunoscuta lucrare "Contractul Social" a iluministului francez Jean Jeaques Rousseau, care sugera ca societatea omeneasca functioneaza in baza unei intelegeri intre oameni, nescrisa dar respectata.

Astazi, avem tratate, protocoale, memorandumuri si multe altele scrise, dar "Contractul Social", cel nescris, inca mai functioneaza. In baza lui, liderii lumii au convenit tacit ca prioritatea sa fie inarmarea si asta nu deoarece asa ar dori ei, deoarece asa s-ar fi inteles cu totii sau asa ar fi vointa poporului lor, ci doar pentru ca nu cumva sa le faca vreun rabat unor temuti adversari.

Viata da totdeuna lectii, iar virusul COVID-19 ar putea sa fie una din ele. Una foarte delicata, intrucat liderilor le sunt fara indoiala dragi inteleptele cuvinte ale fostului premier britanic Whiston Churchill, de la mijlocul secolului trecut, care marturisea: "Sunt totdeauna gata sa invat ceva, dar nu sunt mereu dornic sa primesc lectii".

Chirica susține că a fost trimis în judecată în momentul depunerii candidaturilor intenționat: ”Mă aştept şi la alte mişcări de acest fel”

Primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, a declarat vineri, pentru AGERPRES, că trimiterea sa în judecată de către procurorii DIICOT în dosarul "Veranda" nu este "o surpriză foarte mare",...

Declarațiile preotului Nicolae Tănase sunt ”o invitație la viol”. Ministra Justiției intervine

Ministra Justiţiei, Alina Gorghiu a spus, referitor la afirmaţiile preotului Nicolae Tănase de la Valea Plopului potrivit cărora fetele care sunt agresate sexual ar trebui să intre la...