Până unde merge „linia partidului”

Sambata, 06 Noiembrie 2021, ora 20:054988 citiri
Până unde merge „linia partidului”

Ideea de a urma „linia partidului” este și anti-democratică și anti-constituțională. Este adevărat că toți parlamentarii, fără excepție, își datorează parlamentaritatea partidului care i-a pus pe liste, dar reciproca nu e valabilă, în sensul că partidul nu i-a pus pe liste ca să facă ei în Parlament doar ce le spune partidul să facă, oricât de mult și-ar fi dorit partidul asta.

Citeste toate textele scrise de Hari Bucur Marcu pentru Ziare.com

De ce nu i-a pus pentru asta? Deoarece, dacă i-ar fi pus, acel partid s-ar fi situat în afara Constituției României, care spune clar și răspicat că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative”, în condițiile în care „nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu” (Art.2, Constituția României).

Pentru cine nu știe, organele reprezentative ale poporului suveran sunt Președintele României și cele două camere ale Parlamentului României. Doar aceste organe sunt la nivelul întregului popor suveran „constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte” (Art.2, Constituția României).
În plus, tot Constituția României le spune partidelor politice să o lase mai moale cu votul pe „linia partidului” în Parlamentul României, deoarece „în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului”. Și deoarece „orice mandat imperativ este nul” (Art. 69, Constituția României).

Ca urmare, asemenea „calcule” cum vedem zilele astea, cum că un partid ar avea atâția parlamentari, dintre care doar atâția nu fac parte din grupurile parlamentare, adică doar atâția nu urmează „linia partidului”, în desemnarea Guvernului României, sunt calcule cinice, ale celor care știu că așa ceva este anti-democratic și anti-constituțional, dar totuși asta nu contează nici pentru ei, calculatorii, nici pentru parlamentarii propriu-ziși, în fața voinței partinice, exprimată de șefii de partid.
Problema este că cinismul în politica dâmbovițeană este rudă de sânge (având deci un ADN aproape identic) cu tupeul, iar tupeul este din familia impostorilor publici. A celor care nu au nici mintea, nici cultura, nici educația și mai ales nici bunul simț de a fi în serviciul public pentru binele publicului servit.

Și nu mă refer aici doar la politicieni, ci la toți cei pe care îi găsim în comunicarea publică. Fie că sunt din politică, din propagandă sau din teorie, în propagandă intrând și cei din mass media aservite politic sau economic (unde media este aici pluralul latinesc al lui medium, desigur).

Fac aceste precizări aride și insipide (adică uscate și fără gust) doar pentru cei care consumă pe nemestecate tot felul de declarații ale politicienilor și tot felul de analize ale comentatorilor fenomenului politic românesc din zilele astea, cel de refacere pe baze parlamentare solide a Frontului Salvării Naționale.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News